Tulburari de limbaj la copii – cum le observi si cum se trateaza

Aflati tot ce trebuie sa stiti despre tipurile de tulburari de limbaj la copii, cauze si moduri de manifestare, totul in articolul de mai jos.

CUPRINS:

1. Ce sunt tulburarile de limbaj la copii
2. Cum se manifesta si ce simptome au tulburarile de limbaj la copii
3. Care sunt cauzele problemelor de vorbire la copii
4. Tipuri de tulburari de limbaj la copii
5. Clasificarea tulburarilor de limbaj
6. Jocuri pentru dezvoltarea vorbirii
7. Tulburarile de limbaj si integrarea scolara

Ce sunt tulburarile de limbaj la copii

Tulburarile de limbaj implica dificultati in intelegerea sensului vorbirii altor persoane, probleme cu intelegerea mesajelor scrise, probleme de vorbire, probleme de articulare, de fluenta etc. O tulburare de vorbire afecteaza capacitatea cuiva de a spune cuvinte, astfel incat acestea sunt dificil de inteles. Multe persoane cu tulburari de vorbire nu au nicio problema de intelegere sau de rationament.

Limbajul poate fi definit ca un set de simboluri care sunt de obicei cuvinte sau semne ce sunt folosite intr-un mod organizat pentru a comunica idei si ganduri. Limbajul este alcatuit din doua componente, si anume limbajul receptiv (adica intelegerea gesturilor, cuvintelor si limbii) si limbajul expresiv (adica utilizarea gesturilor, a sunetelor si a cuvintelor pentru a comunica).

Limbajul este alcatuit din mai multe blocuri care includ:

• morfologia (adica modul in care vor fi formulate cuvinte pentru a indica elemente cum ar fi pluralul);
• semantica (adica semnificatia cuvintelor);
• sintaxa (de exemplu, modul in care sunt formate cuvintele pentru a forma fraze gramaticale);
• prozodia (adica durata, ritmul si intensitatea sunetelor);
• vocabularul (cuvintele pe care copilul le cunoaste si le utilizeaza);
• gramatica.

Cele mai multe tulburari de limbaj sunt de natura neurologica cu debut la inceputul copilariei. Dificultatile nu pot fi atribuite auzului sau altei tulburari senzoriale, disfunctiei motorii sau altei afectiuni medicale sau neurologice si nu sunt neaparat asociate cu dizabilitati intelectuale sau intarzieri de dezvoltare mentala.

Persoanele cu tulburari de limbaj si vorbire pot incerca sa-si ascunda tulburarile si pot evita sa vorbeasca in public.

Cum se manifesta si ce simptome au tulburarile de limbaj la copii

Copiii cu o tulburari de limbaj sau intarziere a limbajului vorbesc mai putin, in propozitii mai scurte si mai putin complexe folosind mai putine conjunctii (cuvinte precum „dar”, „si” etc.). De asemenea, le poate fi dificil sa urmareasca o conversatie, sa urmeze o serie de sinstructiuni, sa isi organizeze ideile, sa inteleaga anumite expresii sau nu pronunta corect anumite sunete etc.

Alte caracteristici sunt:

• modificarea modului in care sunt spuse anumite cuvinte sau grupuri de sunete;
• dificultati cu pluralul unor cuvinte, probleme gramaticale, probleme de sintaxa (ordinea cuvintelor);
• probleme cu utilizarea unor cuvinte si gasirea cuvintelor potrivite;
• evitarea vorbirii sau tendinta de a se concentra prea mult inainte de a spune un cuvant;
• dificultati in a intelege anumite expresii sau glume etc.;
• nu zambeste si nu interactioneaza cu ceilalti dupa nastere si ulterior;
• nu gangureste la 4-7 luni;
• spune foarte putine sunete si face putine gesturi pana la 1 an;
• nu intelege mesajele transmise de alte persoane (7-24 luni);
• spune prea putine cuvinte pentru varsta lui, iar cuvintele sunt greu de inteles;
• nu pune cuvintele impreuna pentru a forma propozitii (2-3 ani);
• nu interactioneaza bine cu ceilalti copii;
• are probleme de citire si scriere.

Semne ale unei tulburari de vorbire:

• nu poate pronunta sau pronunta gresit anumite sunete (sunetele „p”, „b”, „m”, „h” la 1-2 ani si „g”, „f”, „t”, „d”, „n” la 2-3 ani sau „s”, „z”, „r”);
• cuvintele spuse de acesta sunt dificil de inteles;
• repetarea unor sunete, intreruperea discursului in incercarea de a spune un cuvant, prelungirea unor sunete (f-f-f-ferma), tensiune in voce – cum e in cazul barbaielii;
• voce nazala, cum e in cazul rinolaliei;
• vorbirea in fraze scurte, probleme cu folosirea sau intelegerea unor cuvinte (afazie);
• dificultati in a imita anumite sunete (apraxie);
• pauze lungi in vorbire, cand cel mic nu isi gaseste cuvintele;
• vocabular redus comparativ cu alti copii de varsta lui;
• capacitatea redusa de a avea o conversatie;
• omiterea unor cuvinte sau includerea unor cuvinte nepotrivite sau chiar inexistente;
• cuvintele spuse in alta ordine.

Simptomele legate de intelegerea vorbirii

Un aspect la fel de important al unei astfel de tulburari este dat de dificultatile in intelegerea cuvintelor spuse altii – dificultati in a urmari o discutie. Acestea se observa cel mai bine cand dupa 18 luni copilul nu urmeaza instructiuni  simple – cum ar fi „ridica jucaria”. Dupa varsta de 2,5 ani, semn de probleme de intelegere poate fi daca nu raspunde la intrebari verbale.

Care sunt cauzele problemelor de vorbire la copii

Vorbirea se dezvolta natural, impreuna cu alte etape de crestere si dezvoltare. Probemele de vorbire pot aparea din urmatoarele cauze:

• probleme sau modificari ale structurii sau formei muschilor si oaselor utilizate pentru a produce sunete de vorbire (probleme ale palatului si ale dintilor);
• unele afectiuni sau leziuni la nivelul creierului sau nervilor (cum ar fi paralizia cerebrala) ce controleaza modul in care muschii lucreaza impreuna pentru a duce la vorbire;
• pierderea auzului;
• probleme ale modului in care aerul trece de la plamani, prin corzile vocale si apoi prin gat, nas, gura si buze;
• probleme la nivelul gatului (reflux, cancere la nivelul gurii sau gatului, polipi, noduli, chisturi etc.);
• autismul;
• leziuni cerebrale;
• defecte la nastere, ca sindromul Down etc.;
• probleme in timpul sarcinii – alimentatia deficitara, consum de alcool, fumat, prematuritate, greutate mica la nastere;
• factori ereditari;
• factori psihologici si emotionali.

Tulburarile de limbaj sunt rareori cauzate de probleme privind nivelul de inteligenta. Tulburarile de limbaj sunt diferite de limbajul intarziat. In cazul unui limbaj intarziat tipic, copilul incepe sa vorbeasca la fel ca ceilalti copii, dar mai tarziu. In tulburarile de limbaj, vorbirea si limbajul nu se dezvolta normal.

Tipuri de tulburari de limbaj la copii – clasificare

In general, tulburarile de limbaj se clasifica in doua categorii mari:

• tulburari de limbaj receptiv
• tulburari de limbaj expresiv

Tulburarile de limbaj receptiv

Copiii cu tulburari de limbaj receptiv intampina dificultati in intelegerea limbajului. Ei au probleme in a intelege semnificatia cuvintelor pe care le aud si le vad. Tulburarile limbajului receptiv pot cauza probleme de invatare si trebuie tratate cat mai curand posibil.

Iata care sunt manifestarile tulburarilor de limbaj receptiv:

• copilul nu intelege bine gesturile si ceea ce vor oamenii sa transmita prin limbaj;
• nu pot urmari indicatii simple;
• au probleme in a identifica partile corpului si anumite obiecte, imagini sau actiuni;
• nu pot invata cuvinte noi sau le invata cu dificultate;
• nu poate intelege sensul unor intrebari;
• nu inteleg ceea ce citesc;
• nu inteleg anumite glume sau limbajul indirect etc.

Tulburari limbajului expresiv

Copiii cu o tulburare de limbaj expresiv au dificultati in utilizarea limbajului. Ei pot sa inteleaga ceea ce spun ceilalti, dar au dificultati in a exprima ceea ce simt si gandesc. Tulburarea poate afecta atat limbajul vorbit, cat si pe cel scris.

Iata cum se manifesta aceasta forma de tulburare de limbaj:

• copilului ii este dificil sa faca anumite gesturi;
• nu poate denumi anumite obiecte;
• nu foloseste corect unele cuvinte;
• nu isi poate exprima gandurile si ideile;
• face greseli gramaticale;
• are dificultati in a povesti;
• are dificultati in a pune intrebari si a raspunde;
• intampina dificultati la cantat sau recitat;
• copilul are un vocabular slab;
• de multe ori omite cuvinte, adauga cuvinte nepotrivite sau nu le asociaza corect etc.

Mai exista o alta forma de tulburare de limbaj, si anume tulburarea mixta, cand copilul nu isi poate exprima bine ideile si nici nu intelege bine ideile exprimate de ceilalti, verbal sau in scris.

Clasificarea tulburarilor de limbaj

O alta clasificare mai precisa a tulburarilor de limbaj este urmatoare:

Tulburari de pronuntie sau articulatie:

Articulatia este abilitatea de a misca fizic limba, buzele, dintii si maxilarul pentru a produce secvente de sunete vorbite, care creeaza cuvinte si propozitii. Tulburarile de pronuntie si articulatie atrag dupa sine probleme sociale, probleme de exprimare, increderea in sine, fluenta, independenta, comportamentul si capacitatea de a citi si de a vorbi in public. Iata care sunt aceste tulburari de pronuntie si articulatie:

• Dislalia – este o tulburare de limbaj cauzata de o malformatie sau de distributia necorespunzatoare a unor nervi la nivelul gurii, caracterizata de inabilitatea de a pronunta corect cuvintele (cauzele pot fi inclusiv probleme de auz, anomalii structurale ale organelor implicate in vorbire, probleme de invatare etc.).
• Rinolalia – este o tulburare de limbaj caracterizata de vorbitul pe nas, ce poate fi de doua forme: hipernazalitate sau hiponazalitate. Cauzele sunt de obicei defecte anatomice la nivelul palatului moale sau probleme cu musculatura velofaringiana, polipi etc.
• Disartria – este o tulburare in care musculatura folosita in mod normal pentru vorbire este slabita si dificil de controlat, si se caracteriozeaza prin vorbire lenta dificil de inteles. Principalele cauze sunt afectiuni la nivelul sistemului nervos, ca accident vascular cerebral, leziuni cerebrale, tumori cerebrale sau paralizii ale musculaturii faciale, ale limbii sau ale gatului.

Tulburari de ritm si fluenta a vorbirii:

Tulburarile de fluenta si ritm implica un ritm de vorbire anormal si haotic ce face ca vorbirea sa fie uneori greu de inteles. Acestea sunt:

• Balbaiala – este cea mai comunca tulburare de ritm si fluenta, caracterizata de intreruperi ale fluxului vorbirii si de repetitii (sunete, silabe, cuvinte, fraze), prelungiri ale unor sunete, blocaje, interjectii ce afecteaza ritmul si continuitatea vorbirii. Acestea sunt insotite de tensiune fizica, reactii negative, comportamente negative si evitarea unor sunete, a unor cuvinte sau a situatiilor ce implica vorbirea.
• Logonevroza – este o tulburare de ritm, caracterizata de tremurul vocii, repetitia unor silabe si sunete, blocaje in timpul vorbirii, cauzata de convulsii ale musculaturii aparatului implicat in vorbire (buze, laringe, limba), prezenta in situatii de stres si nervozitate, mai ales. Principala cauza este predispozitia genetica, afectiuni la nivelul sistemului nervos si poate fi asociata cu alte afectiuni.
• Tahilalia – este o tulburare de ritm si fluenta, caracterizata printr-o vorbire foarte rapida, asociata cu starile agitate si nervoase. Afecteaza si capacitatea de gandire si ordonare a ideilor si este asociata cu situatii de hiperexcitabilitate.
• Bradilalia – este opusul tahilaliei, fiind o tulburare de ritm caracterizata printr-un ritm foarte lent de vorbire, ce duce la dificultati in urmarirea ideii comunicate.
• Aftongia – este o tulburare de vorbire asemanatoare balbaielii, caracterizata de modificarea ritmului si a fluentei, insotita de spasme fizice si grimase. Este cauzata de o serie de modificari ale musculaturii limbii care au la baza un istoric de afectare neurologica, traume, carente etc.
• Tulburari pe baza de coree – este o tulburare insotita de spasme musculare la nivelul corpului si gatului, fiind numita si vorbire coreica.
• Tumultus sermonis – este o tulburare de ritm si fluenta caracterizata de distorsionarea vorbirii si dificultati de intelegere a ideii transmise, fiind numita si vorbire haotica.

Tulburari de voce

Tulburarile de voce sunt cauzate cel mai adesea de modificari la nivelul musculaturii sau membranelor imploicate in vorbire. Acestea sunt:

• Afonia – este o tulburare de vorbire caracterizata de afectarea vocii din cauze precum leziuni ale laringelui, leizuni la nivelul musculaturii gatului sau a gurii, probleme la nivelul nervilor de la acest nivel etc.
• Disfonia – este numita si raguseala, fiind caracterizata de afectarea vocii din cauza unei probleme la nivelul organelor implicate in vorbire.
• Fonastenia – este o forma de tulburare de vorbire caracterizata de afectarea vocii, pierderea calitatilor vocii, iar cauza este cel mai adesea suprasolicitarea vocala.
• Pseudofonoastenia – este asemanatoare cu fonastenia si apare in urma suprasolicitarii vocii sau in asociere cu o serie de emotii puternice, fiind insotita de tremurul vocii, afectarea ritmului si a intelegerii mesajului transmis.
• Mutatia patologica a vocii – este data de modificarea vocii, care devine barbateasca si groasa, fiind cauzata de modificari la nivelul sistemului endocrin ce influenteaza anatomia si functionarea laringelui.

Tulburari ale limbajului citit-scris

Pot aparea atat independent, cat si in asocieri. Afecteaza capacitatea de a scrie si de a citi. Acestea sunt:

• Alexia – este o problema caracterizata de inabilitatea de a citi si intelege cuvinte si propozitii scrise. Este cauzata de o afectare aevera a regiunii stangi a creierului (lobul temporal si occipital).
• Dislexia – este o tulburare caracterizata de o problema de citit si de scris, impreuna cu inversarea unor litere, a unor sunete sau cuvinte.
• Agrafia – este o tulburare de scriere caracterizata prin greseli frecvente in limbajul scris, inversarea sau omiterea unor litere sau cuvinte etc.
• Disgrafia – o tulburare ce duce la un scris dezordonat si greu de inteles. Adesea spatierea este prea mare, literele mici sunt intercalate cu litere mari si sunt omise cuvinte sau litere.
• Disortografia – este o tulburare de scris caracterizata de nerespectarea regulilor de transpunere a limbii vorbite in text scris, din cauza traducerii incorecte a sunetelor.

Tulburari polimorfe de limbaj

Sunt o serie de tulburari de vorbire care includ:

• Alalia – este o tulburare numita si afazie motorie congenitala in care persoana nu poate sa pronunte bine sau nu poate sa pronunte deloc anumite sunete, silabe sau cuvinte.
• Afazia – este incapacitatea unei persoane de a vorbi dupa ce anterior nu a avut probleme. Putem vorbi de o afectare partiala sau totala.

Tulburari de dezvoltare a limbajului

Acestea se manifesta prin evitarea vorbirii, imposibilitatea de a vorbi sau vorbirea deficitara prin adaugarea de vocale in plus, inlocuirea unor sunete, omiterea unora etc. Pot fi de mai multe tipuri:

• Mutism psihogen (care poate fi electiv sau voluntar) – este refuzul copilului de a vorbi (copilul poate vorbi, dar refuza efectiv sa comunice). Poate fi asociat cu o serie de traumatisme, probleme psihologice sau emotionale, stres, pedepse severe etc.
• Intarziere in dezvoltarea generala a vorbirii – caracterizata de imitarea unor gesturi sau a unor sunete, insa fara a le rosti. Cauzele pot include probleme fizice de cele mai multe ori, dar si socuri emotionale sau stres psihic si mental.
• Disfunctiile verbale de tip Kanner – este un tip de tulburare de dezvoltare a limbajului ce poate avea cauze functionale, neurologice sau psihosociale.
• Disfunctiile verbale din sindroamele handicapului de intelect – este o tulburare de limbaj caracterizata de intarzierea generala a vorbirii.

Tulburari ale limbajului bazat pe disfunctiile psihice

Aceste tulburari includ:

• Dislogia – este o tulburare de limbaj ce se caracterizeaza prin modificarea structurii comunicarii, mai exact o vorbire incoerenta, si poate fi asociata cu nevroze, psihoze si altele.
• Ecolalia – este o tulburare de limbaj caracterizata prin repetarea involuntara a cuvintelor sau frazelor spuse de o alta persoana, fiind numita si ecofrazie. Cauzele pot include o serie de tulburari neurologice, sindromul Tourette, schizofrenia etc.
• Jargonofazia – este o tulburare de limbaj caracterizata de rostirea uneor sunete care nu au nicio semnificatie clara, fiind asociata adesea cu o serie de leziuni cerebrale sau anumite tipuri de demente.
• Bradifazia – este o tulburare caracterizata de vorbirea dificila, silabisita, lenta.

Jocuri pentru dezvoltarea vorbirii – idei

Copiii invata cel mai bine sa vorbeasca ascultandu-i pe altii si fiind incurajat sa vorbeasca si el. Parintii isi pot ajuta copilul sa invete in multe moduri diferite, cum ar fi:

• Raspundeti-i copilului la sunete, gangureli, gesturi si ulterior la cuvinte.
• Comunicati cat mai mult cu copilul. Adresati-i intrebari, raspundeti-i la intrebari si incurajati-l ca la randul lui sa puna intrebari si sa raspunda.
• Cititi-i carti copilului si incurajati-l sa citeasca cat mai mult.
• Faceti un exercitiu de imaginatie, de spus povesti sau de relatat anumite intamplari si povestiri.
• Cantati cu cel mic si invatati versurile.
• Sunt indicate jocurile cu imagini care sa fie grupate in functie ce ceea ce reprezinta: lucruri, animale, alimente etc.
• Ajutati copilul sa invete cuvinte noi. Denumiti partile corpului si discutati despre ce rol are fiecare.
• Vizionati filmele impreuna la televizor sau la pe laptop si discutati ulterior despre ce i-a placut, ce nu i-a placut si despre personaje.
• Puteti folosi carti de joc specifice si jocuri logopedice pentru a invata cuvinte noi si pentru dezvoltarea creativitatii.
• Cand sunteti pe strada discutati despre insectele vazute, despre culorile masinilor care trec pe strada, despre forma frunzelor etc.
• Cand mergeti la cumparaturi faceti impreuna lista cu ce trebuie cumparat si lasati-l pe el sa verifice ca toate lucrurile de pe lista sa fie cumparate. 

Tulburarile de limbaj si integrarea scolara – sfaturi

Copiii cu tulburari de limbaj, de orice tip, au aceeasi nevoie de comunicarem integrare sociala si siguranta ca orice alt copil, ba chiar de o atentie mai mare pentru a preveni efectele negative. Iata cateva sfaturi in acest sens:

• Educatorii si profesorii trebuie sa cunoasca situatia copilului si tot ce tine de simptome, manifestari si interventie.
• Trebuie descurajata etichetarea copiilor cu tulburari de limbaj si trebuie intervenit la timp in caz de bullying (comportament de excludere, de umilire etc.).
• Trebuie evitate situatiile in care acesti copii sunt suprasolicitati, presati sau criticati.
• E necesara buna comunicare dintre parinte si cadrele didactice.
• Educatorii si profesorii trebuie sa depuna tot efortul pentru a ajuta copilul sa inteleaga ceea ce i se comunica, sa se exprime in ritmul sau si e nevoie de rabdare. Copilul trebuie incurajat sa comunice si sa isi exprime ideile, dar fara a fi presat.
• Este esentiala depunerea tuturor eforturilor pentru integrarea deplina a copilului in colectivitate.
• Planul de predare trebuie adaptat pentru copilul cu tulburari de limbaj, astfel ca acesta sa poate tine ritmul si sa inteleaga.
• In acelasi timp, copiii cu tulburari de limbaj nu trebuie tratati diferit fata de ceilalti colegi, pentru ca acest lucru poate duce la etichetare sau stigmatizare.

Referinte:

• (1) Receptive language disorder, link: https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/healthyliving/receptive-language-disorder
• (2) Language Disorders: A 10-Year Research Update Review, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3538860/
• (3) Speech and Language Impairments, link: https://www.parentcenterhub.org/speechlanguage 
• (4) Language Disorder, link: https://www.psychologytoday.com/us/conditions/language-disorder 
• (5) Understanding Language Disorders, link: https://www.understood.org/en/learning-attention-issues/child-learning-disabilities/communication-disorders/understanding-language-disorders
• (6) Language Disorder, link: https://childdevelopment.com.au/areas-of-concern/diagnoses/language-disorder/ 
• (7) Language Disorders in Children, link: https://www.chop.edu/conditions-diseases/language-disorders-children 
• (8) Language and Speech Disorders, link: https://www.cdc.gov/ncbddd/childdevelopment/language-disorders.html