Agrafia la copii – tulburare scris-citit

Agrafia la copii – tulburare scris-citit

Agrafia este o tulburare totala de invatare care afecteaza modul in care o persoana scrie. Afla tot ce trebuie sa stii despre agrafie in articolul urmator.

CUPRINS:

  1. Ce este agrafia la copii?
  2. Tipuri/Forme ale agrafiei
  3. Cauzele agrafiei
  4. Simptomele agrafiei
  5. Diagnosticul agrafiei
  6. Tratamentul agrafiei
  7. Preventia agrafiei

Ce este agrafia la copii?

Agrafia este o tulburare totala de invatare care afecteaza modul in care o persoana scrie, mai exact fiind numita incapacitatea sau dificultatea de a forma grafeme. Afecteaza abilitatile de scris, inclusiv ortografia, scrisul de mana si intelegerea textului scris.

Atentie! In timp ce agrafia este o tulburare totala de scris, disgrafia este tulburarea partiala de scris, si ambele fac parte din categoria tulburarilor de scris-citit. Pentru citit corespunde dislexia (tulburare partiala de citit) si alexia (tulburare totala de citit).

Scrierea necesita un set complex de abilitati de procesare si limbaj. Exista o serie de regiuni ale creierului care interactioneaza si care sunt responsabile pentru diferite aspecte ale abilitatii de a scrie. In general, structurile principale includ lobul frontal stang (inclusiv aria lui Broca), lobul temporal stang si lobul parietal superior si inferior. In lobul parietal sunt construite imaginile scrise  care ajuta la transformarea acestora in grafeme. Aceste grafeme sunt apoi transmise la regiunea frontala stanga (adica aria lui Broca) pentru conversie si scriere.

Se considera ca sunt doua etape implicate in actul de scriere: o etapa lingvistica si o etapa motorie-expresiva-praxica. Etapa lingvistica implica codificarea informatiilor auditive si vizuale in simboluri.

O tulburare de invatare nu reflecta inteligenta persoanei. Agrafia coincide deseori cu alte tulburari de limbaj, cum ar fi alexia, apraxia, afazia. Nu este o tulburare de sanatate mintala, ci mai degraba o dizabilitate de invatare marcata de dificultatea de a exprima ganduri si idei in scris. Un copil cu agrafie poate avea dificultati in a invata sa scrie cuvinte si, de asemenea, are probleme la scrierea la o viteza normala, dar nu va avea de fiecare data probleme de citire sau de vorbire.

Agrafia poate aparea independent sau in asociere cu alexia, care reprezinta o capacitate scazuta de a citi si de a intelege cuvintele scrise.

Tipuri / forme ale agrafiei

Iata care sunt formele cunoscute de agrafie:

  • Agrafia frontala – in acest caz, copilul are probleme in a forma cuvintele, ducand la o scriere care pare a fi deficitara si gresita;
  • Agrafia spatiala – persoana nu are capacitatea de a scrie in linie dreapta, cuvintele fiind scrise intr-un unghi incorect, fiind data de intelegerea gresita a spatiului;
  • Agrafia motorie – dexteritatea este slaba, tonusul muscular este slab si textul scris este ilizibil;
  • Agrafia fonologica – probleme de scriere si ortografie, scrierea cuvintelor din punct de vedere fonetic este afectata (persoana este nerabdatoare sa retina foneme si sa le amestece in secventa urmatoare).

agrafia tipuri

Cauzele agrafiei

Scrisul de mana este un proces complicat care implica abilitati motorii controlate, executarea anumitor miscari ale mainilor si degetelor intr-o succesiune adecvata, memorie de lucru, organizare de cuvinte, gandirea cuvintelor si a semnificatiei acestora. Majoritatea persoanelor cu agrafie au probleme in coordonarea fina-motorie, iar unii au tremur fizic ce interfera cu scrisul. In unele cazuri, o serie de arii cerebrale interactioneaza pentru a produce agrafia. Agrafia poate implica o disfunctie in interactiunea dintre doua arii cerebrale ce ii permit unei persoane sa transpuna ideea gandita in limbaj scris.

Principalii factori implicati in dezvoltarea agrafiei sunt o serie de deficiente la nivel senzorial, leziuni cerebrale, probleme de dezvoltare. Astfel de probleme isi pot avea originea in istoricul familial, in perioada sarcinii (consum de alcool sau fumat in sarcina, infectii etc.), perioada postnatala. Alti factori includ probleme educationale, bilingvismul in familie, tulburari psihologice si emotionale, dezinteresul parintilor cu privire la educatia si dezvoltarea copilului, probleme de integrare in colectivitate etc.

Simptomele agrafiei

Probabil cel mai frecvent simptom in cazul agrafiei este reticenta de a scrie, care este data de faptul ca scrierea este mult mai dificila pentru persoanele cu aceasta tulburare.

Scrisul lor este adesea ilizibil, si ei se confrunta cu dureri de brat sau de mana in timpul scrierii, si pot avea spasme musculare atunci cand scriu si cand tin stiloul in mana. Literele mici sunt intercalate deseori cu litere mari.

In general, un copil cu agrafie are probleme precum:

  • probleme cu scrierea literelor, a numerelor si a cuvintelor;
  • probleme cu ortografia corecta;
  • dificultati privind transpunerea de ganduri si idei in scris;
  • tine stiloul intr-un mod incorect si nu il poate prinde bine;
  • are scriere ilizibila, cu litere si cifre incorect formate;
  • probleme de spatiere si pozitionare incorecta a literelor, cuvintelor si liniilor de text;
  • scriere lenta;
  • evitarea scrisului;
  • dificultati in a tine cont de regulile de gramatica si ortografie;
  • probleme de aliniere a coloanelor de numere la exercitiile de matematica.

Doar daca un copil refuza sa scrie sau scrie urat, asta nu inseamna ca acesta are agrafie. Impactul agrafiei asupra dezvoltarii unui copil variaza in functie de simptome si de severitatea acestora.

De multe ori, unele abilitati motorii fine ale copiilor sunt afectate – celui mic ii poate fi dificil sa faca anumite miscari si activitati, ca incheiatul nasturilor sau legarea sireturilor. Copiii cu agrafie poate avea dificultati de relationare si pot fi adesea catalogati gresit drept lenesi, ceea ce poate atrage dupa sine probleme emotionale si psihologice. Poate duce la frustari, afectarea stimei de sine si afectarea socializarii cu alti copii.

agrafia Diagnostic

Diagnosticul agrafiei

Primul pas este ca medicul pediatru sa excluda orice alte boli sau afectiuni care ar putea provoca dificultati de scriere. Un psiholog specializat in tulburarile de invatare poate diagnostica agrafia. Cel mic va parcurge o serie de chestionare si teste care sa denote abilitatile intelectuale si motorii.

Specialisul nu va evalua numai produsul finit al copilului, ci si procesul de scriere.

Specialistul va analiza:

  • gradul de realizare a activitatii de scriere;
  • pozitia mainilor si a corpului;
  • modul in care tine stiloul;
  • postura;
  • procesul de scriere.

Agrafia poate fi asociata si cu alte tulburari, ca dislexia (tulburare de citire), tulburari de limbaj, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atentie (ADHD), dispraxia (afectiune care cauzeaza o coordonare fizica slaba si abilitati motorii reduse).

Tratamentul agrafiei

Copiii cu tulburari de scriere au nevoie de interventie timpurie si coaching specializat in toate arrile legate de limbajul scris. Dupa o evaluare initiala a scrierii de mana si a altor abilitati legate de transcriere si exprimare scrisa, sunt necesare o serie de interventii ce pot implica exercitii fizice pentru intarirea muschilor mainii, reducerea volumului de lucru scris sau timpul prelungit pentru terminarea lucrarilor scrise, precum si activitati de scriere care ii ajuta sa dezvolte controlul asupra scrisului si sa invete sa scrie texte complete, sa scrie dupa dictare etc.

De multe ori pot fi necesare si sedinte de psihoterapie care sa ajuta in caz de anxietate, stari depresive, frustrare, stima de sine redusa etc.

Terapia urmareste imbunatatirea posturii, a abilitatii de a tine stiloul in mana, urmand formarea de litere, de silabe si ulterior de cuvinte (recunoastere si formare). Ulterior, urmeaza formarea de propozitii, incepand cu etapa de desen (mazgalituri) si continuand pana la scriere.

Preventia agrafiei

Deoarece cauza agrafiei la copii este necunoscuta, nu exista nicio modalitate de a preveni dezvoltarea ei. Iata, insa, o serie de recomandari pentru a reduce pe cat posibil riscul:

  • Acordati atentie sanatatii inainte de sarcina si in timpul sarcinii, evitand fumatul, alcoolul sau expunerea la elemente toxice.
  • Acordati atentie dezvoltarii corecte a copilului.
  • Fiti atenti care este mana dominanta a celui mic (aceasta se stabileste de obicei dupa varsta de 4 ani). Daca cel mic isi tot schimba dominanta dupa acea varsta, incercati sa faceti cu el exercitii care sa ajute la depistarea mainii dominante.
  • Oferiti-i de mic accesul la obiecte de scris si la foi, pentru a exersa scrierea si dexteritatea.
  • Daca observati semne de tulburari de scriere sau citire, cereti parerea unui medic pentru a putea incepe terapia cat mai curand posibil.

Referinte:

Te-ar putea interesa si:

Despre autor

Mancas Malina

Absolventa a Facultatii de Bioinginerie Medicala - Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, si a unui masterat de Bioinginerie Clinica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *