Alalia la copii – cum se trateaza?

Alalia la copii – cum se trateaza

Alalia reprezinta incapacitatea de a folosi vorbirea ca mijloc de comunicare, dar fara a avea legatura intelectuala sau neurologica. Afla tot ce trebuie sa stii despre alalie in randurile de mai jos.

CUPRINS:

  1. Ce este alalia la copii?
  2. Tipuri/Forme ale alaliei
  3. Cauzele alaliei
  4. Simptomele alaliei
  5. Diagnosticul alaliei
  6. Tratamentul alaliei
  7. Preventia alaliei 

Ce este alalia la copii?

Alalia reprezinta incapacitatea de a folosi vorbirea ca mijloc de comunicare, dar fara a fi asociata de cele mai multe ori cu probleme intelectuale sau de dezvoltare neurologica. Este absenta sau subdezvoltarea vorbirii la copii cu auz normal. Cauzele pot include probleme vasculare, inflamatorii, intoxicatii sau leziuni traumatice ale creierului, tulburari metabolice in dezvoltarea prenatala sau postnatala.

Mecanismul de producere a vorbirii este compus din patru procese.

  • Procesarea limbajului – mesajul este transformat in simboluri fonemice in centrul limbajului din creier;
  • Generarea comenzilor motorii catre organele vocale;
  • Producerea discursului de catre organele vocale;
  • Emisiile de aer din plamani pentru producerea sunetelor.

Modelul normal al dezvoltarii normale a vorbirii este prezentat mai jos:

  • 1-6 luni – gangureste ca raspuns la o voce;
  • 6-9 luni – gangureste tot mai mult si scoate sunete;
  • 10-11 luni – imita sunete si poate spune „mama”, „tata” etc., fara a intelege exact sensul;
  • 1 an – spune cuvinte precum „mama”, intelegand sensul, si adesea imita cuvinte de 2-3 silabe;
  • 13-15 luni – vocabularul contine 4-7 cuvinte pe langa jargonul propriu, si mai putin de 20% din vorbirea sa este inteleasa de un strain;
  • 16-18 luni – vocabular de aproximativ 10 cuvinte, repetare automata a unor sunete (ecolalia) si jargon extins, 20-25% din vorbire fiind inteleasa de straini;
  • 19-21 luni – vocabular de 20 cuvinte, 50% din vorbire este inteleasa de straini;
  • 22-24 luni – vocabular de peste 50 cuvinte, spune fraze de 2 cuvinte si 60-70% din vorbire este inteleasa de straini;
  • 2-2,5 ani – vocabular de 400 cuvinte, inclusiv nume, fraze de 2-3 cuvinte, folosirea de pronume, se reduce repetarea automata a sunetelor, si 75% din vorbire este inteleasa de straini;
  • 2,5-3 ani – folosirea pluralului si a trecutului, inteleaga notiunea de varsta si gen, numara corect 3 obiecte, foloseste propozitii de 3-5 cuvinte, 80-90% din limbaj este inteles;
  • 3-4 ani – propozitii de 3-6 cuvinte, pune intrebari, poarta conversatii, povesteste intamplari, spune povesti, si aproape tot ceea ce spune este inteles de straini;
  • 4-5 ani – propozitii de 6-8 cuvinte, numeste culorile, numara corect pana la 10.

Sursa: Journal of Indian Society of Pedodontics and Preventive Dentistry

Tipuri / Forme ale alaliei

Alalia poate fi:

  • Alalie senzoriala – copilul nu intelege ceea ce i se spune, nu intelege discursul cuiva dar poate auzi, poate produce sunete si poate pronunta cuvinte simple, dar fluxul de vorbire este incoerent;
  • Alalia motorie – copilul pronunta cuvinte simple, dar in majoritatea cazurilor nu poate vorbi deloc, dar poate intelege sensul cuvintelor spuse de altii;
  • Alalia mixta – forma mai grava a tulburarii, ce combina incapacitatea de a intelge cu incapacitatea de a produce vorbirea.

Cauzele alaliei

Alalia defineste intarzierea dezvoltarii sau a mecanismelor necesare pentru a produce vorbirea. Un copil alalic sau cu intarzieri de vorbire poate avea dificultati in utilizarea plamanilor, a corzilor vocale, a gurii, limbii sau dintilor pentru a produce sunete. Intarzierea vorbirii poate fi cauzata de o anomalie fizica la nivelul gurii, cum ar fi un frenul lingual, tulburari ale buzelor sau ale palatului gurii.

Factori de mediu

Cauzele comune non-fizice ale intarzierii limbajului includ:

  • Copilul isi dezvolta mai repede o alta abilitate, cum ar fi mersul.
  • Copilul nu primeste suficienta atentie individuala din partea celor din jur.
  • Copilul are frati de varsta apropiata cu care se intelege prin sunete si semne si nu incearca sa vorbeasca mai mult.
  • Este bilingv sau multilingv, invatand simultan doua sau mai multe limbi, dar cu o viteza mai mica.
  • Poate fi vorba de probleme psihosociale, cum ar fi neglijarea, saracia, malnutritia, stimulare lingvistica insuficienta, stres emotional etc.
  • Copilul este abuzat.
  • Mutismul selectiv – este o problema in care copiii nu vorbesc pentru ca nu doresc; uneori, copiii cu mutism optional vor vorbi atunci cand sunt singuri, cu prietenii si uneori cu parintii lor, dar nu vorbesc la scoala, in situatii publice sau cu straini, iar baza tulburarii tine de factorii psihologici si familiali, copiii fiind adesea mai timizi, retrasi.

Alalia la copii cauze

Factori fizici

Intarzierea limbii poate rezulta dintr-o varietate de tulburari care stau la baza, incluzand:

  • Afectarea auzului – un copil care nu aude discursul intr-o maniera clara va avea intarzieri in limbaj (chiar si o tulburare minora a auzului poate afecta in mod semnificativ dezvoltarea limbajului).
  • Probleme cu dezvoltarea neurologica – apare o intarziere in dezvoltarea neurologica necesara pentru a produce vorbirea. Poate fi o disfunctie a creierului care duce la o incapacitate de a transpune ideile in vorbire. Copilul intelege, dar nu isi poate exprima ideile in cuvinte.
  • Retard mintal – determina intarzieri la nivelul dezvoltatii vorbirii. Retardul mintal este cea mai frecventa cauza fizica de intarziere a vorbirii, reprezentand mai mult de 50% dintre cazuri (cu cat intarzierea mentala este mai severa, cu atat mai lenta este achizitia limbajului).
  • Sindromul Klinefeltero tulburare in care barbatii se nasc cu un cromozom X in plus, afectiune ce produce un deficit in intelegerea limbii vorbite sau in capacitatea de a raspunde la limba vorbita.
  • Autism – autismul este o tulburare de dezvoltare neurologica. Debutul apare inainte ca copilul sa atinga varsta de 36 de luni si se caracterizeaza prin dezvoltarea limbajului intarziat si deviant, nereusind sa dezvolte abilitatea de a relationa eficient.
  • Alte cauze pot include paraliziile cerebrale, leziuni cerebrale, dislexia etc.

Factori de risc pentru intarzierea vorbirii:

  • baieteii sunt mai predispusi problemelor de acest tip;
  • prematuritatea;
  • greutate mica la nastere;
  • istoric familial de probleme de vorbire sau limbaj;
  • parinti care provin din medii cu un nivel redus de educatie.

Deoarece aceasta tulburare se poate forma in uter sau in primii ani de viata, cauzele aparitiei ei difera si in influentele intrauterine:

  • incercarea mamei de a opri sarcina;
  • riscul de avort spontan;
  • utilizarea necorespunzatoare a medicamentelor de catre mama;
  • preeclampsia si eclampsia;
  • lipsa oxigenarii corecte a fatului;
  • stilul de viata nesanatos al mamei;
  • leziuni abdominale sau caderi ale mamei in timpul sarcinii;
  • afectiuni ale mamei, ca boli cardiace sau pulmonare;
  • nastere cu complicatii.

Simptomele alaliei

Semnele de avertizare privind intarzierea vorbirii sunt clasificate in functie de varsta, incepand cu varsta de 12 luni si continuand pana la adolescenta timpurie.

Semne si simptome la 12 luni:

  • nu face gesturi precum salutul si nu arata anumite obiecte;
  • nu foloseste mai multe sunete sau consoane diferite;
  • nu isi exprima vocal nevoile.

Semne si simptome la 15-18 luni:

  • nu spune „mama” sau „tata”;
  • nu are un vocabular de pana la 15 cuvinte la 18 luni;
  • nu poate arata partile corpului;
  • are dificultati in a imita sunete si actiuni;
  • prefera sa faca gesturi, nu sa verbalizeze.

Semne si simptome suplimentare la 2-4 ani:

  • nu produce spontan cuvinte sau fraze;
  • nu urmeaza directii si comenzi simple;
  • nu face conexiuni intre doua cuvinte;
  • este greu inteles de catre membrii apropiati ai familiei;
  • nu poate forma propozitii simple de 2-3 cuvinte;
  • nu intelege instructiuni sau intrebari simple;
  • nu e interesat de carti sau de a-si dezvolta vorbirea.

Semne si simptome de la 4 ani si peste:

  • foloseste doar propozitii foarte scurte si lasa propozitii nefinalizate;
  • nu intelege sensul cuvintelor, in general,
  • nu poate urma instructiuni simple.

Trebuie retinut si ca fiecare copil isi dezvolta limbajul diferit fata de alti copii, astfel ca nu e utila compararea de fiecare data, dar daca sunt aspecte ingrijoratoare este indicat sa va prezentati la medic pentru un consult.

Diagnosticul alaliei

Dupa efectuarea unei evaluari medicale aprofundate, se va efectua o evaluare a limbajului expresiv si receptiv al copilului pentru a determina daca acesta are o intarziere de limbaj. Diagnosticul, evaluarea si tratamentul trebuie facute dupa colaborarea dintre un logoped, un ORL-ist, un medic pediatru si un psiholog. Logopedul va analiza vorbirea, efectuand o serie de teste si exercitii in acest sens.

Deoarece alalia poate sa apara pe fondul problemelor legate de functionarea creierului, metodele de diagnostic vor fi folosite pentru a studia amploarea si pentru a evalua leziunile cerebrale. Pentru aceasta, se poate recumoanda o electroencefalografie (in care se evalueaza transmiterea impulsurilor si activitatea creierului), o ecoencefalografie (studiul patologiilor cerebrale, care este efectuat prin ecografie), o radiografie cerebrala, un RMN cerebral.

Pentru a exclude alalia motorie, se pot efectua si alte metode de diagnosticare, printre care o otoscopie, care este efectuata pentru a examina canalul urechii si membrana timpanica sau o audiometrie – prin care este evaluat auzul si este determinata cantitatea minima de sunet pe care o poate auzi copilul.

Este important sa identificati timpuriu problemele de vorbire / limbaj, astfel incat tratamentul sa inceapa cat mai devreme. 

Alalia la copii diagnostic

Tratamentul alaliei

Tratamentul depinde in primul rand de cauza alaliei. Daca un copil are probleme de auz, se va interveni in acest sens, de exemplu.  Exista multe terapii disponibile pentru copiii care au fost diagnosticati cu o intarziere de vorbire, iar pentru fiecare copil, tratamentul si terapiile necesare variaza in functie de gradul, severitatea si cauza intarzierii. In timp ce terapia lingvistica este cea mai comuna forma de interventie, multi copii pot beneficia de ajutor suplimentar din partea psihologului, de exemplu.

Terapia lingvistica se realizeaza cu un logoped si presupune o serie de exercitii speciale de antrenare si dezvoltare a limbajului. Aceasta include evaluarea vorbirii, stabilirea unor strategii de comunicare (inclusiv parintii sunt incurajati sa foloseasca acasa o serie de strategii pentru a contribui la imbunatatirea vorbirii copilului), sfaturi privind activitatile si rutinele zilnice, monitorizarea progresului etc. Sunt incorporate jocuri cu imagini sau simboluri pentru a ajuta la utilizarea cuvintelor. Logopedul foloseste si o serie de incurajari pentru a ajuta la construirea increderii si respectului de sine. Se mai foloseste terapia prin citire sau scriere, pentru a imbunatati functiile cognitive si pentru a imbunatati memoria si atentia.

O alta tehnica mai putin studiata folosita pentru tratarea intarzierii vorbirii este o forma de terapie care foloseste muzica pentru a favoriza si a facilita dezvoltarea limbajului.

Preventia alaliei

Uneori, intarzierile de limbaj nu pot fi prevenite, dar alteori poate fi redus considerabil acest risc. Iata cateva sfaturi pentru a incuraja dezvoltarea limbajului copilului:

  • In timpul sarcinii adoptati un stil de viata sanatos, evitati alcoolul, tutunul sau drogurile, folositi medicamente cu precautie si doar la indicatiile medicului si mergeti periodic la consultatii.
  • Vorbiti cu cel mic inca de la nastere. Vorbiti-i despre ceea ce faceti, despre o anumita activitate sau un anumit obiect folosit in acel moment. Folositi cat mai multe gesturi.
  • Raspundeti la semnalele sonore ale celui mic.
  • Jucati jocuri simple cu bebelusul, cum ar fi „cucu-bau”, cantati-i si cititi-i cu voce tare. Daca cel mic isi pierde interesul pentru text, vorbiti-i doar despre imagini. Dati-i sansa sa asculte mai multe genuri muzicale, sa invete cuvinte noi si ritmuri noi.
  • Raspundeti-i la intrebari si incurajati-l sa fie curios si sa puna intrebari.
  • Nu fortati copilul sa vorbeasca, mai ales atunci cand este intr-o situatie incomoda, pentru ca asta poate duce la o imagine negativa despre comunicare.
  • Invatati-l sa vorbeasca in fraze, nu doar cu simple cuvinte.
  • Cand cel mic vorbeste, oferiti-i atentie deplina, uitati-va la el si aveti rabdare sa termine ceea ce are de spus. Incurajati-l sa vorbeasca cat mai mult si sa detalieze.
  • Acordati atentie corectitudinii gramaticale atunci cand vorbiti. In acelasi timp, nu criticati greselile gramaticale sau lingvistice, ci oferiti un model corect de limbaj.
  • Evitati critica sau rautatile la adresa celor mici. Nu radeti si nu permiteti altor membri ai familiei sa se amuze pe seama copilului.

Referinte:

Te-ar putea interesa si:

Despre autor

Mancas Malina

Absolventa a Facultatii de Bioinginerie Medicala - Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, si a unui masterat de Bioinginerie Clinica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *