Sindromul Klinefelter

sindromul klinefelter

Sindromul Klinefelter este o tulburare care defineste prezenta a cel putin un cromozom X suplimentar la barbati. Cromozomii, gasiti in toate celulele corpului, contin gene, iar acestea ofera instructiuni specifice pentru definirea unor caracteristici si functii ale organismului. Asa cum unele gene determina inaltimea si culoarea parului, altele influenteaza capacitatile lingvistice si functiile de reproducere.

Acest sindrom este cea mai frecventa tulburare a cromozomului sexual. Baietii afectati tind sa fie inalti, cu brate si picioare disproportionat de lungi. Dezvoltarea testiculara variaza de la tubuli seminiferi nefunctionali pana la afectarea productiei de spermatozoizi.

Cuprins:

  1. Ce este, mai exact, sindromul Klinefelter?
  2. Care sunt cauzele?
  3. Sindromul Klinefelter – Simptome
  4. Cum se stabileste diagnosticul?
  5. Ce presupune tratamentul?

Ce este, mai exact, sindromul Klinefelter?

Fiecare persoana are de obicei 23 de perechi de cromozomi. Una dintre aceste perechi (cromozomii sexuali) determina genul persoanei. Un copil cu doua cromozomi X (XX) este de gen feminin, iar un copil cu un cromozom X si un cromozom Y (XY) este de gen masculin.

Majoritatea barbatilor cu sindrom Klinefelter, numiti si barbati XXY, au doi cromozomi X. Cromozomul extra X apare de obicei in toate celulele corpului, dar alteori apare numai in unele celule, rezultand o forma mai putin severa a sindromului (numit sindrom Klinefelter mozaic). Rar, o forma mai severa apare atunci cand exista doi sau mai multi cromozomi X extra.

Sindromul Klinefelter mozaic apare in aproximativ 15% dintre cazuri, iar unii barbati afectati au 3, 4 sau chiar 5 cromozomi X extra impreuna cu Y. Pe masura ce numarul de cromozomi X creste, gravitatea afectarii intelectuale si a malformatiilor creste, de asemenea.

Se pare ca fiecare cromozom extra X este asociat cu o reducere cu 15-16 puncte a coeficientului de inteligenta (IQ), cu afectarea limbajului, in special a abilitatilor lingvistice expresive.

Care sunt cauzele?

Materialul genetic al fiecaruia, sau ADN-ul, este format din structuri numite cromozomi care se gasesc in interiorul celulelor. Genul unei persoane este determinat de cromozomii sexuali. Sindromul Klinefelter este, astfel, o afectiune legata de cromozomii X si Y (cromozomii sexuali). Oamenii au, de obicei, doi cromozomi in fiecare celula: persoanele de gen feminin au doi cromozomi X (46, XX), iar cele de gen masculin au un cromozom X si un cromozom Y (46, XY). Cel mai adesea, sindromul Klinefelter rezulta din prezenta unei singure copii suplimentare a cromozomului X in fiecare celula (47, XXY). Copiile suplimentare ale genelor de pe cromozomul X interfera cu dezvoltarea sexuala masculina, adesea impiedicand testiculele sa functioneze in mod normal si reducand nivelul de testosteron.

Barbatii cu sindrom Klinefelter se nasc cu celule care au un cromozom X suplimentar, fiind astfel XXY.

Sindromul Klinefelter este ereditar?

Sindromul Klinefelter si variantele sale nu sunt mostenite; aceste modificari cromozomiale apar, de obicei, ca evenimente aleatorii in timpul formarii celulelor reproducatoare (ovule si spermatozoizi) la un parinte.

O eroare in diviziunea celulara numita nondisjunctie are ca rezultat o celula reproducatoare cu un numar anormal de cromozomi.

Sindromul mozaic 46, XY / 47, XXY nu este, de asemenea, mostenit. Apare ca un eveniment aleatoriu in timpul diviziunii celulare timpurii in dezvoltarea fetala. Ca rezultat, unele celule ale corpului au un cromozom X si un cromozom Y (46, XY), iar alte celule au o copie suplimentara a cromozomului X (47, XXY).

Sindromul Klinefelter – Simptome

Nu toti baietii cu sindrom Klinefelter vor avea simptome vizibile. Altii pot avea simptome care sunt aparent fizice sau care interfera cu vorbirea, invatarea si dezvoltarea lor.

In comparatie cu alti copii de varsta lor, baietii cu sindrom Klinefelter ar putea avea unele sau toate dintre urmatoarele simptome:

  • corp inalt, cu dezvoltare redusa a musculaturii;
  • solduri mai late si picioare mai lungi;
  • sani mai mari (o afectiune numita ginecomastie);
  • oase destul de slabe;
  • un nivel de energie foarte scazut;
  • penis si testicule de dimensiuni mici;
  • testicule necoborate (criptorhidism);
  • hipospadias (deschiderea uretrei este pe partea inferioara a penisului);
  • pubertate intarziata sau incompleta (unii baieti nu ajung deloc la pubertate);
  • par facial si corporal redus dupa pubertate.

In plus fata de simptomele fizice, multi baieti cu sindrom Klinefelter vor prezenta, de asemenea, simptome legate de dezvoltarea abilitatilor lor sociale si lingvistice. Pot  avea dificultati de atentie, invata sa vorbeasca mai tarziu sau au probleme cu utilizarea cuvintelor pentru a-si exprima emotiile, dificultati de vorbire si scriere, dificultati de interactiune sociala, au tendinta de a avea personalitati prea linistite, docile. Baietii afectati de sindromul Klinefelter sunt adesea extrem de timizi si sensibili, cu incredere redusa in sine si mai putin activi decat ceilalti baieti de varsta lor.

Testiculele mici sunt semnul principal al sindromului si este prezent in toate cazurile. Simptomele nu apar toate in acelasi timp, ci uneori  la momente diferite in timpul vietii persoanei si se agraveaza in timp.

Boala nu este, de obicei, diagnosticata la nastere, dar anumite caracteristici fizice uneori asociate cu sindromul Klinefelter pot fi evidente, incluzand:

  • penis de dimensiuni foarte mici la bebelus;
  • testicule necoborate;
  • hipospadias (uretra este situata pe partea inferioara a penisului in loc de varf).

Aparitia semnelor  in copilarie poate varia foarte mult. Semnele care pot aparea in copilarie includ:

  • intarzieri de vorbire sau mers;
  • dificultati de invatare, inclusiv probleme de ascultare sau concentrare;
  • dezvoltarea slaba a capacitatii motorii sau de coordonare (uneori conducand la timiditate sau la evitarea sporturilor);
  • oboseala;
  • reducerea fortei musculare sau a tonusului (uneori ducand la alte complicatii, cum ar fi apneea de somn sau constipatia cronica).

Sindromul Klinefelter este adesea diagnosticat la pubertate, cand schimbarile fizice asteptate nu apar. Unele dintre semnele si simptomele afectiunii includ:

  • testicule mici (hipogonadism) – barbatii cu sindrom Klinefelter au mereu mici testicule de la pubertate;
  • lipsa parului facial si pubian;
  • dezvoltarea musculara slaba;
  • dezvoltarea tesutului mamar (ginecomastie);
  • crestere rapida in greutate, mai ales la nivel abdominal;
  • oboseala;
  • penis de dimensiuni mici;
  • brate si picioare disproportionat de lungi comparativ cu lungimea corpului;
  • inaltime crescuta;
  • afectarea functiilor sexuale;
  • dificultati de vorbire si de invatare;
  • stari depresive.

Majoritatea barbatilor cu sindrom Klinefelter nu sunt diagnosticati pana la varsta adulta, cand diagnosticul poate fi un soc major. Un diagnostic anterior ofera oportunitati pentru copil si familia sa de a avea acces la tratamente si interventii care pot ajuta la depasirea oricaror dificultati asociate cu aceasta afectiune.

Cum se stabileste diagnosticul?

Desi pot fi identificate semnele sau simptomele asociate sindromului Klinefelter, numai anumite investigatii pot duce la stabilirea diagnosticului.

Numai un test genetic poate diagnostica cu siguranta acest sindrom, analiza cromozomiala sau determinarea cariotipului. Un mic esantion de piele sau sange este prelevat si testat in laborator pentru a afla daca exista un cromozom X suplimentar.

Dupa pubertate, o examinare fizica a pieptului si a testiculelor poate dezvalui simptomele fizice ale sindromului Klinefelter, cum ar fi testicule mici si sanii de dimensiuni mari. Se poate realiza o analiza a spermei pentru analiza fertilitatii si teste pentru analiza nivelului de testosteron.

Doar 10% dintre cazuri sunt diagnosticate in copilarie, majoritatea cazurilor sunt diagnosticate dupa 30 de ani, si se crede ca numai 25% dintre barbatii cu sindrom Klinefelter sunt diagnosticati, restul pacientilor traind cu problema fara a sti ca aceasta este cauza disfunctiilor asociate.

Pentru a diagnostica sindromul Klinefelter, medicii pot chestiona pacientul cu privire la anumite tulburari de invatare sau de comportament.

Pe scurt, pe langa anamneza si examenul fizic, teste de laborator includ neaparat:

  • Testarea hormonilor – Acest test analizeaza concentratiile hormonale anormale care pot rezulta.
  • Analiza cromozomilor – Acest test este numit analiza cariotipului si presupune analizarea numarului de cromozomi.

Ce presupune tratamentul?

Anomaliile cromozomiale cauzate de sindromul Klinefelter nu pot fi corectate si nu exista niciun tratament, dar tratamentul poate fi eficient in reducerea simptomelor.

Desi diagnosticul precoce este mai eficient, nu este niciodata prea tarziu sa incepeti tratamentul.

Tratamentul poate aduce beneficii la orice varsta si poate include urmatoarele:

  • Terapia de inlocuire a testosteronului (terapia substitutiva de testosteron) – Tratamentul este, de obicei, administrat prin injectii, pilule, geluri sau plasturi. Terapia de substitutie a testosteronului favorizeaza dezvoltarea unor trasaturi fizice, cresterea parului de pe corp, nivelul de energie si concentrarea. Inceperea timpurie a tratamentului poate preveni efectele pe termen lung ale productiei reduse de testosteron. Terapia cu testosteron nu creste dimensiunea sau functia testiculelor.
  • Tratament de fertilitate – Intre 95 – 99% dintre barbatii cu sindrom Klinefelter sunt infertili deoarece nu produc sperma suficienta pentru fertilizarea unui ovul. Cu toate acestea, mai mult de 50% dintre acestia produc sperma. In cazul unei productii minime de spermatozoizi, fertilizarea in vitro cu ICSI – injectarea intracitoplasmica cu sperma poate fi eficienta. In timpul unei astfel de proceduri, sperma este prelevata din testicul si injectata direct in ovul.
  • Chirurgie de reducere a sanilor – Nu exista un tratament medicamentos aprobat pentru aceasta problema. Indepartarea tesutului mamar de catre un chirurg plastician este eficienta, dar vine cu riscuri asociate, ca orice interventie chirurgicala.
  • Consiliere psihologica – Simptomele sindromului Klinefelter pot fi dificile, jenante pentru pacient si pot afecta la nivel psihologic barbatii afectati, in special in timpul pubertatii si la varsta adulta. Combaterea infertilitatii poate fi dificila, iar un psiholog poate ajuta la reducerea problemelor emotionale asociate cu aceasta tulburare. Chiar si la copii si tineri, sprijinul terapeutic poate ajuta la prevenirea dificultatilor legate de limbaj, scoala si interactiune sociala.
  • Suportul terapeutic suplimentar poate include: terapie logopedica si terapie fizica; evaluarea si sprijinul educational; ergoterapie; terapie comportamentala; consiliere psihologica si psihosexuala etc.

Imediat ce un pacient a fost diagnosticat cu sindrom Klinefelter, se recomanda o evaluare cuprinzatoare a neurodezvoltarii.

Energia scazuta si libidoul, care sunt asociate cu deficitul de testosteron postpubertal, se imbunatatesc cu ajutorul terapiei hormonale si adesea sunt insotite de o mai buna incredere in sine. Terapia cu androgeni trebuie inceputa dupa depistarea unui deficit de testosteron in urma unor teste de laborator sau cand este prezent hipergonadotrofismul, care sugereaza un astfel de deficit.

Deoarece ginecomastia predispune barbatii la cancer la san – frecventa cancerului la san este de 20 pana la 50 de ori mai mare decat la barbatii care nu au sindrom Klinefelter, se recomanda in cazul acestor pacienti auto-examinarea periodica a sanilor, daca nu se apeleaza la ginecomastie.

Exista efecte secundare ale tratamentului?

Substitutia testosteronului este in general bine tolerata. Trebuie acordata atentie speciala atunci cand este administrata unei persoane cu probleme de prostata. In timpul terapiei de substitutie de testosteron, se efectueaza un test de sange cel putin o data pe an pentru a verifica nivelul de testosteron si starea de sanatate a prostatei (la barbatii cu varsta peste 50 de ani). Daca terapia de inlocuire a testosteronului este administrata prin gel local, acest lucru poate duce, uneori, la iritatii ale pielii la locul de aplicare. Daca se administreaza prin injectare intramusculara, acest lucru poate provoca rar dureri si umflaturi la locul injectarii.

Efectele secundare mai putin frecvente includ dureri de cap, modificari ale satrii generale, greata, icter, cresterea globulelor rosii sanguine, tensiune arteriala crescuta si retentie de lichide.

Care sunt efectele pe termen lung ale sindromului Klinefelter?

Adultii cu sindrom Klinefelter au mai multe riscuri de a dezvolta o serie de probleme de sanatate, cum ar fi osteoporoza, obezitate, varice si ulceratii ale piciorului, dezvoltarea afectiunilor autoimune (diabet zaharat, lupus eritematos sistemic si probleme tiroidiene), afectiuni respiratorii (bronsita si emfizem) si poate exista o crestere a riscului pentru unele cancere (cancer mamar, limfom non-Hodgkin).

Barbatii cu sindrom Klinefelter pot prezenta un risc crescut de a dezvolta probleme cronice de sanatate, cum ar fi bolile cardiovasculare, respiratorii si gastro-intestinale. Toti pacientii cu sindrom Klinefelter ar trebui sa efectueze controale regulate, atat pentru monitorizarea sanatatii generale, cat si pentru monitorizarea terapiei de substitutie a testosteronului.

Problemele de fertilitate sunt frecvente la barbatii cu sindrom Klinefelter. Cu toate acestea, tehnicile de fertilitate specializate mai recente, cum ar fi extractia de spermatozoizi testiculari microchirurgical si injectarea intracitoplasmica cu spermatozoizi, pot fi utile pentru unii barbati cu sindrom Klinefelter care vor sa aiba copii.

Referinte:

(1) Klinefelter Syndrome, link: https://www.aafp.org/afp/2005/1201/p2259.html

(2) Klinefelter’s syndrome, link: http://www.yourhormones.info/endocrine-conditions/klinefelters-syndrome/

(3) Endocrine Glands, Growth & Diabetes, link: https://www.rchsd.org/health-articles/klinefelter-syndrome-2/

(4) Klinefelter syndrome , link: https://ghr.nlm.nih.gov/condition/klinefelter-syndrome

(5) KLINEFELTER SYNDROME, link: http://oncofertility.northwestern.edu/resources/klinefelter-syndrome

Te-ar putea interesa si:

Despre autor

Mancas Malina

Absolventa a Facultatii de Bioinginerie Medicala - Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, si a unui masterat de Bioinginerie Clinica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *