Dislalia – tulburare de pronuntie

Dislalia – tulburare de pronuntie

Dislalia sau pronuntia peltica este un tip de tulburare de limbaj care este clasificata prin modificarea, absenta, inlocuirea sau distorsionarea anumitor sunete si a pronuntiei. Afla tot ce trebuie sa stii despre dislalie in randurile de mai jos.

CUPRINS:

  1. Ce este dislalia?
  2. Clasificare
  3. Cauzele dislaliei
  4. Simptomele dislaliei
  5. Diagnosticul dislaliei
  6. Tratamentul dislaliei
  7. Preventia dislaliei 

Ce este dislalia?

Dislalia sau pronuntia peltica este un tip de tulburare de limbaj care este clasificata prin modificarea, absenta, inlocuirea sau distorsionarea anumitor sunete si a pronuntiei. Cauzele bolii difera in functie de varietatea ei, dar factorii care stau la baza sunt anomaliile structurii limbii, buzelor, dintilor sau maxilarelor si influenta factorilor sociali. Tulburarea poate duce in viitor la probleme legate de scriere, precum si la dezvoltarea dislexiei.

Aceasta afectiune in mod normal nu provine din probleme neurologice. Medicii urmaresc si anumite defecte ale organelor implicate in vorbire, in multe cazuri. Unele cauze includ pierderea auzului si anumite dificultati de invatare.

Este o tulburare de cauza functionala sau organica, care afecteaza copiii cu varste cuprinse intre 3-6 ani, de cele mai multe ori. Tratamentul consta in cresterea increderii in sine si a stimei de sine a pacientilor, inlaturand simultan temerile, anxietatea si tehnicile de evitare pe care pacientul le-a dezvoltat pentru a se ajuta singur.

Aceasta forma de tulburare de vorbire este considerata una dintre cele mai frecvente in terapia logopedica, deoarece apare la aproximativ 1 din 3 copii de varsta prescolara, adica 5-6 ani, la 20% dintre prescolari si 1% dintre copiii cu varsta de peste 8 ani.

Clasificare

In functie de motivele care contribuie la defectele de vorbire, pot exista mai multe forme de baza pentru dislalie:

  • Dislalia fiziologica – organele copilului nu sunt suficient de devoltate pentru a articula anumite cuvinte si nu poate articula sunetele foarte bine inca (este o forma de dislalie normala si nu trebuie sa fie un motiv de ingrijorare, cat timp nu dureaza mult);
  • Dislalia audiogena – aceasta problema de vorbire este cauzata de un defect in intonatia copilului si incercarea de a imita corect sunetele;
  • Dislalia functionala – poate sa apara dupa dislalia fiziologica prelungita, cand organele au ajuns deja la maturitate, si este legata de un defect in articularea sunetului;
  • Dislalia organica – acest tip de dislalie este, de asemenea, numit diglosie si este legat de defectele organelor folosite in vorbire;
  • Dislalia polimorfa – dislalia de acest tip afecteaza pronuntia anumitor sunete, fiind o consecinta a subdezvoltarii legaturii dintre auz si vorbire.

Mai este un tip de dislalie, numita dislalie mecanica, atunci cand este o problema la nivelul anatomic al aparatului implicat in producerea sunetelor. 

Dislalia clasificare

Cauzele dislaliei

Cauzele acestei tulburari nu au fost inca explicate in mod clar, desi au fost luate in considerare anumite modificari la nivel cerebral, tulburari biochimice si endocrine, factori ereditari si tulburarile psihologice.

Cauze organice – O cauza a dislaliei poate fi dezvoltarea necorespunzatoare a ligamentului care leaga limba de baza gurii – cand acest ligament este prea scurt, miscarea corecta a limbii poate fi dificila. O alta cauza organica este data de diferite anomalii in structura dintilor, a limbii, a palatului moale etc. Poate fi data si de defecte congenitale ca lipsa dintilor, malocluzie, probleme cu frenul lingual, o limba prea mica sau prea ingusta, buze prea groase etc.

Surditate congenitala  – O alta cauza poate fi surditatea congenitala, unde problemele asociate cu vorbirea provenind din incapacitatea de a intelege discursul corect al altor persoane. Gravitatea problemei este, in mod normal, strans legata de gradul de pierdere a auzului. Unele persoane afectate de surditate partiala pot auzi sunete numai la frecvente inalte sau joase. Multi oameni cu dislalie cu probleme de auz usoare pana la moderate au dificultati in a face diferentele intre „f”, „s” sau „th”.

Dizabilitati de invatare – Dislalia poate fi uneori o caracteristica a unei dizabilitati specifice de invatare care afecteaza articularea sunetelor. Acest tip de problema implica dificultati in invatarea modului de procesare mentala si de formare verbala a sunetelor vorbite. Un alt tip de problema de invatare care poate duce la dislalie este cunoscuta ca o tulburare fonologica in care apare dificultatea de a distinge intre diferite sunete si de a folosi un anumit cuvant.

Cauze socio-biologice – Unii copii dezvolta aceasta tulburare din cauza imitatiei, cand parintii vorbesc cu cei mici folosind o voce de copil si pronuntia anumitor cuvinte se face intentionat gresit. Multi parinti nu comunica cu bebelusul, nu acorda atentie dezvoltarii abilitatilor de pronuntie, iar acest lucru cauzeaza adesea dislalia, deoarece in aceasta situatie este dificil sa se astepte aparitia spontana a unui discurs corect al copilului. In acelasi timp, este normal la copiii mici sa apara un grad de dislalie pana acestia se dezvolta suficient. In acest caz, defectul de vorbire este forma fiziologica si nu necesita corectare. De asemenea, apare mai des la copiii din familii in care se vorbesc mai multe limbi (bilingvism) – exista o tranzitie frecventa de la o pronuntie la alta si, de asemenea, este de remarcat imprumutul anumitor silabe sau cuvinte. Alte cauze socio-biologice sunt neglijarea pedagogica, ignorarea faptului ca cel mic nu pronunta corect anumite sunete etc.

Factori psihologici – Exista o varietate de factori psihologici care pot afecta dezvoltarea limbajului, cum ar fi tulburarea de afectiune, probleme familiale, lipsa de afectiune, gelozia dintre frati, traume sau medii supra-protectoare. 

Simptomele dislaliei

Simptomele dislaliei variaza in functie de gradul de afectare. Problemele de articulare pot varia de la un anumit grad la mai multe forme, ceea ce face ca limbajul sa nu fie inteles la un anumit nivel.

Manifestarile clinice tipice ale bolii sunt:

  • copilul sare peste anumite sunete;
  • inlocuieste anumite litere cu altele similare – de exemplu, nu poate pronunta sunetul „r” si il inlocuieste cu „l”;
  • nu articuleaza corect sunetele;
  • accentuarea gresita a unor sunete intr-un cuvant;
  • inversarea unor silabe in cuvant;
  • probleme cu ritmul vorbirii;
  • omite grupul de sunete voluntar, fara a incerca sa inlocuiasca cu alte grupuri de sunete;
  • distorsionarea sunetului.

In ciuda prezentei unor astfel de greseli, limbajul copilului nu reflecta nivelul de dezvoltare a vocabularului si a gramaticii, ce progreseaza odata cu varsta, nici silabisirea, diferentierea pluralului de singular, formarea unui discurs coerent etc.

Dislalia diagnostic

Diagnosticul dislaliei

Diagnosticarea incepe cu un examen medical fizic pentru a depista eventuale anomalii in structura si mobilitatea organelor implicate in vorbire. De asemenea, e necesara o analiza a sanatatii si vorbirii parintilor, istoricul medical al copilului si analiza simptomelor dislaliei. De multe ori e necesara colaborarea dintre logoped si medicul stomatologic, precum si cu specialisti in neurologie pediatrica si ORL. Discutia cu parintii are rolul de a depista eventuale probleme personale si familiale.

Se vor efectua anumite exercitii de imitatie, de articulare a sunetelor care se redea gradul de afectare si natura problemei.

Tratamentul dislaliei

In cazul unor probleme de natura anatomica se va interveni pentru a regla structurile implicate.  Corectarea dislaliei se realizeaza prin metode conservatoare, si consta in mai multe etape:

  • pregatire;
  • formarea abilitatilor primare de pronuntie – setarea unui singur sunet, formarea de silabe, cuvinte si text, diferentierea sunetelor;
  • crearea abilitatilor de comunicare.

Exercitiile logopedice implica:

  • dezvoltarea la nivel fizic a structurilor implicate in articulare si vorbire;
  • imbunatatirea mobilitatii sistemului fono-articular;
  • exercitii de pronuntie;
  • exercitii de reglare a ritmului de vorbire;
  • exercitii de respiratie;
  • introducerea anumitor sunetele in silabe si cuvinte.

Toate aceste exercitii fac parte din programul de reeducare a vorbirii. Este foarte important ca sedintele cu un logoped sau terapeut sa fie realizate in mod regulat, adica de cel putin 3 ori pe saptamana. De asemenea, se recomanda efectuarea de exercitii recomandate de logoped si acasa, cu familia. Durata unui astfel de tratament poate varia de la o luna la 6 luni, in functie de forma si gradul de gravitate a tulburarii.

Dislalia este o tulburare de vorbire, care, in majoritatea cazurilor, poate fi corectata si tratata cu succes. Durata si rezultatul terapiei sunt dictate de mai multi factori, incluzand categoria de varsta a pacientului, complexitatea unui astfel de defect de vorbire si caracteristicile individuale ale micului pacient. 

Prevenirea dislaliei

Exista cateva sfaturi practice pe care le puteti urma pentru a preveni problemele de vorbire sau pentru a facilita recuperarea, in paralel cu sesiunile la logoped:

  • Ajutati la dezvoltarea musculaturii maxilarului copilului astfel: invatati-l sa mestece bine mancarea, sa clateasca gura, sa isi umfle obrajii, sa treaca aerul dintr-un obraz in altul etc.
  • Vorbiti cu cel mic intr-un limbaj corect – desi este tentant uneori, evitati sa vorbiti cu cel mic imitand vocea de copil si sunetele gresite.
  • Vorbiti cat mai mult cu copilul, cititi-i poezii si povesti. Raspundeti-i la intrebari si incurajati-l sa vorbeasca cat mai mult.
  • Daca cel mic pronunta gresit un cuvant, repetati acel cuvant in forma corecta de mai multe ori.
  • Nu certati si nu presati copilul. E normal ca pana la o anumita varsta sa apara aceasta problema si chiar si mai tarziu, procedura de reeducare este una care trebuie facuta treptat.

Referinte:

Te-ar putea interesa si:

Despre autor

Mancas Malina

Absolventa a Facultatii de Bioinginerie Medicala - Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, si a unui masterat de Bioinginerie Clinica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *