Rinolalia (vorbirea pe nas) – tot ce trebuie sa stii

Rinolalia vorbirea pe nas - tot ce trebuie sa stii

Rinolalia sau vorbirea pe nas – este o tulburare de limbaj in care pronuntia sunetelor si vorbirea in general, este distorsionata. Afla tot ce trebuie sa stii despre rinolalie in randurile care urmeaza.

CUPRINS:

  1. Ce este rinolalia?
  2. Clasificare
  3. Cauzele rinolaliei
  4. Simptomele rinolaliei
  5. Diagnosticul rinolaliei
  6. Tratamentul rinolaliei
  7. Preventia rinolaliei 

Ce este rinolalia?

Rinolalia sau vorbirea pe nas – este o tulburare de limbaj in care pronuntia sunetelor si vorbirea in general, este distorsionata. Aceasta este o tulburare destul de rara, care este diagnosticata la 1-2 copii din 1000. Un tip similar de defect de vorbire poate fi congenital si dobandit.

Rinolalia la copii este caracterizata nu numai de pronuntia distorsionata a sunetelor, ci si de intarzierile in dezvoltarea aspectelor lexicale si gramaticale ale vorbirii. Corectia poate include atat terapia lingvistica, cat si consiliere psihoterapeutica si terapia fizica, tratamentul ortodontic si chirurgical.

Clasificare

Exista mai multe tipuri de tulburari de vorbire nazala. Cele doua tipuri principale de tulburari de rezonanta sunt rinolalia deschisa si rinolalia inchisa. Mai este a treia categorie, rinolalia mixta.

  • Hipernazalitatea sau rinolalia deschisa (aperta) – apare cand exista prea mult aer care provine din nas in timpul vorbirii. Poate fi de natura organica (data de infectii, paralizii ale valului palatin etc.) sau functionala (afectarea mobilitatii valului palatin sau a musculaturii de la nivelul nasului si faringelui).
  • Hiponazalitatea sau rinolalia inchisa (clausa) – apare cand prea putin aer ajunge in nas in timpul vorbirii – persoana pare ca are nasul infundat. Poate fi vorba de o obstructie in cavitatea nazala sau in nazofaringe. Poate fi anterioara (regiunea nazofaringiana nu comunica cu mediul exterior si sunt blocate narile) sau posterioara (este blocaj la nivel nazofaringian si e afectata pronuntia sunetelor „m” si „n”).
  • Rinolalia mixta – exista semne ale celor doua forme mentionate mai sus, iar vocea copilului dobandeste un sunet nazal.

Cauzele rinolaliei

Calitatea vocii depinde de anumiti factori ca dimensiunea si forma gurii, a nasului si a gatului, precum si de miscarile aerului de-a lungul structurilor prin care trece. Patogenia generala a acestei afectiuni este interactiunea gresita dintre cavitatea nazala si rinofaringe. Acesta este motivul pentru care in timpul formarii sunetelor, fluxul de aer este in mod gresit transmis, iar pronuntia este distorsionata.

In cazul vorbirii pe nas, vorbim de o problema cu circulatia aerului prin nas si gura, si de cele mai multe ori de un blocaj, care poate fi temporar (cauzat de o raceala, infectii ale sinusurilor sau alergii) sau permanent.  Cauzele pot fi astfel si probleme structurale permanente ca amigdalita, deviatia de sept sau polipii nazali. Principala cauza a vocii hipernazale e o problema cu valva velofaringiana, numita disfunctie velofaringiana. Sunt trei tipuri de disfunctie velofaringiana:

  • insuficienta velofaringiana – cauzata de o problema structurala, ca probleme la nivelul palatului gurii;
  • incompetenta velofaringiana – cand valva nu se inchide corect din cauza unei probleme fizice;
  • alte problema velofaringiana – copilul nu invata sa controleze corect miscarile aerului prn gura si gat.

Cauzele formei congenitale sunt afectarea palatului moale (sindromul gura de lup), probleme ale maxilarului superior sau buzei superioare ca sindromul buzei de iepure, patologii ale limbii etc. Astfel, cauzele acestor disfunctii velofaringiene includ:

  • interventie chirurgicala la nivelul amigdalelor – poate lasa un spatiu prea mare in spatele gatului prin care trece aer spre nas;
  • buza de iepure – gura copilului nu se dezvolta corect in timpul sarcinii;
  • palat scurt – se formeaza prea mult spatiu intre palat si gat prin care trece aer;
  • sindromul DiGeorgie – o anomalie cromozomiala ce afecteaza dezvoltarea unor sisteme ale corpului;
  • leziuni cerebrale sau boli neurologice – traumatisme craniene sau paralizii;
  • probleme de invatare – copilul nu invata cum sa produca in mod corect sunetele.

In plus, rinalolia primara poate fi cauzata de boli grave pe care mama le-a suferit in timpul sarcinii in primul trimestru, ca toxoplasmoza si rubeola, parotidita epidemica, gripa si alte boli infectioase, expunerea la substante toxice, consumul de alcool, nicotina sau droguri in sarcina etc

Rinolalia organica inchisa apare adesea din cauza unei game largi de modificari anatomice in nas sau nazofaringe, ce pot include:

  • probleme ale septului nazal;
  • polipi sau neoplasme benigne;
  • hipertrofia mucoasei nazale;
  • tumori maligne in nas;
  • probleme cu amigdalele. 

rinolalia simptome

Simptomele rinolaliei

O voce pe nas suna ca un blocaj, ca si cum nasul este infundat. Simptomele generale ale rinolaliei includ:

  • probleme cu pronuntia sunetelor b, p, d, t, c, g, h, v, s, z, j;
  • dificultati majore in pronuntia consoanelor care necesita presiune mare a aerului, ca p, t sau k;
  • scapari de aer la nivelul nasului la pronuntia sunetelor sau combinatiilor de sunete ca „ss”, „ch” sau „ș”;
  • un suflu nazal caracteristic in timpul vorbirii;
  • toate sunetele sunt vorbite pe nas;
  • grimase specifice in timpul vorbirii – se strang narile, de exemplu;
  • vocea pe nas este insotita adesea si de nas infundat, probleme respiratorii pe nas, scurgeri nazale, dureri de gat, tuse, afectarea mirosului si a gustului, dureri la nivelul ochilor sau capului, migrene, sforait, respiratie urat mirositoare.

Simptomele rinolaliei difera in functie de tipul tulburarii si de cauze. De exemplu, pentru o forma de rinolalie deschisa, urmatoarele simptome vor fi caracteristice:

  • afectarea respiratiei in timpul vorbirii;
  • dificultati de hranire;
  • intarzierea dezvoltarii vocale;
  • grimase in timpul vorbirii.

Caracteristicile formei de rinolalie inchisa sunt urmatoarele:

  • schimbarea timbrului vocal;
  • afectarea pronuntiei;
  • nevoia de respiratie constanta pe gura.

Diagnosticul rinolaliei

Diagnosticarea rinolaliei se face de catre un logoped, dar sunt necesare si consultatii de specialitate, efectuate de catre un chirurg maxilo-facial, neurolog, medic ORL, ortodont, psiholog. Uneori pot fi necesare si investigatii de specialitate pentru a depista o cauza medicala, si anume examinarea nazofaringelui, o rinoscopie, o electromiografie, o faringoscopie, un CT sau RMN. Testele de sange de laborator nu au o valoare diagnostica.

Diagnosticul primar include analiza istoricului medical al pacientului, inclusiv sanatatea mamei si a fatului pe timpul sarcinii. Acest lucru permite stabilirea cauzei bolii. E necesara si o examinare fizica completa pentru a depista eventuale anomalii ale copilului.

Evaluarea logopedica include analiza vorbirii, a articularii cuvintelor, mobilitatea structurilor implicate in vorbire, respiratia, vocea, pronuntia, capacitatea de citire si scriere, in functie de varsta copilului.

rinolalia tratament

Tratamentul rinolaliei

Principalele directii in terapia pentru tratarea rinolaliei includ:

  • imbunatatirea vorbirii si a respiratiei;
  • articularea corecta a cuvintelor;
  • reducerea vorbirii pe nas;
  • imbunatatirea vorbirii libere.

Varsta la care copilului ii este recomandata o procedura chirurgicala depinde adesea de problema clinica. In cazul diagnosticarii unei cauze patologice anatomice, se intervine initial la acest nivel prin:

  • corectia chirurgicala a deformarilor;
  • indepartarea amigdalelor sau a polipilor;
  • excizia tumorilor faringiene;
  • septoplastia etc.

In functie de cauza, pot fi indicate uneori si medicamente (decongestionante, antihistaminice, spray cu steroizi nazali, in cazul unei probleme temporare, ca alergii, infectii ale sinusurilor, polipi, deviatie de sept).

Terapia functionala a rinolaliei se bazeaza pe proceduri de fizioterapie, psihoterapie, logopedie – gimanstica logopedica sau articulara. Acest tip de terapie poate dura cateva luni sau ani pentru a obtine rezultatul dorit. Cu toate acestea, daca terapia nu duce la imbunatatirea vorbirii sau daca defectul este foarte mare, poate fi necesara o corectie chirurgicala.

Iata cateva tehnici de terapie logopedica pentru copiii cu rinolalie:

  • exercitii de imitare a rezonantei orale;
  • modificari ale pozitiei limbii;
  • exercitii de deschidere corecta a gurii in timpul vorbirii;
  • modificarea volumului si a ritmului vorbirii;
  • raspuns auditiv – copilul invata sa faca diferenta dintre rezonanta nazala si rezonanta orala;
  • diferentierea vorbirii nazale de vorbirea orala – copilul invata sa simta diferenta dintre cele doua;
  • exercitii de imbunatatire a miscarilor faciale. 

Terapia logopedica ajuta la deprinderea miscarii corecte a buzelor, limbii si maxilarului pentru a produce corect sunetele. Exercitiile de vorbire trebuie efectuate atat la logoped, cat si acasa.

Preventia rinolaliei

Masurile preventive specifice care impiedica dezvoltarea rinoreei includ:

  • mentinerea unui stil de viata sanatos in timpul sarcinii;
  • evitarea bolilor infectioase severe in timpul sarcinii;
  • tratarea la timp a defectelor anatomice ale copiilor;
  • comunicarea eficienta cu copilul si corectarea cu privire la pronuntia corecta.

Prognosticul pentru diferite tipuri de afectiuni va fi diferit. Rezultatele depind de eficienta terapiei logopedice si de succesul interventiei chirurgicale, daca este cazul.

Referinte:

Te-ar putea interesa si:

Despre autor

Mancas Malina

Absolventa a Facultatii de Bioinginerie Medicala - Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, si a unui masterat de Bioinginerie Clinica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *