Toxoplasmoza in sarcina

toxoplasmoza

Toxoplasmoza este o boala infectioasa cauzata de un parazit ce se poate transmite cu usurinta de la animale la oameni, si care afecteaza peste 2 milioane de persoane anual in Europa. Semnele infectiei includ simptome asemanatoare celor de gripa usoara, cu febra moderata, dureri de gat si crampe musculare. Cu toate acestea, de obicei, infectia nu produce simptome.

Cuprins:

  1. Ce este toxoplasmoza?
  2. Cauze | Surse de contaminare
  3. Toxoplasmoza si sarcina
  4. Semne si simptome
  5. Diagnostic
  6. Tratament
  7. Prevenirea infectiei cu Toxoplasma gondii

Ce este toxoplasmoza?

Toxoplasmoza este o boala cauzata de infectia cu parazitul Toxoplasma gondii. Acesta poate cauza probleme grave, mai ales cand afecteaza femeile insarcinate. Toxoplasma gondii ajunge in carnea unor animale, de la soareci la pisici, infectand si oamenii care intra in contact cu parazitul din acestea, prin diverse metode. Parazitul este distrus de procesele de gatire termica sau pasteurizare.

Toxoplasma gondii un organism unicelular ce formeaza structuri asemanatoare oualor, numite oochist, ce pot fi ingerate, ceea ce inseamna ca infectia se transmite de la o persoana la alta. Infectarea se face de cele mai multe ori prin contactul cu fecale ale unor animale infectate, mai ales pisici. Acestea devin contaminate cu parazitul in urma ingerarii unor rozatoare sau pasari infectate. Un alt mod de transmitere este prin consumul carnii infectate si insuficient gatite, consumul lactatelor nepasteurizate sau a oualor infectate gatite insuficient etc.

Toxoplasmoza poate fi transmita trans-placentar (de la mama la fat) in timpul sarcinii prin contact cu sol sau apa contaminata, ingestia de alimente contaminate, contactul cu fecale ale unor animale contaminate sau rar, prin transfuzii de sange sau transplant de organe, contaminate. Aproape 95% dintre persoanele cu sistemul imunitar sanatos nu dezvolta simptome clinice dupa infectare.

toxoplasmoza in sarcina

Cauze toxoplasmoza | Surse de contaminare

Toxoplasmoza este cauzata de microorganismul Toxoplasma gondii, un parazit protozoar ce infecteaza animalele salbatice, pasari si animale domestice, cum ar fi pisici, oi, capre, porci, pasai de curte etc. Pisicile sunt principala sursa de contaminare cu Toxoplasma, ce este apoi transmis unor alte animale sau unor oameni.

Ciclul de viata al microorganismului

Toxoplasma gondii are trei stadii de dezvoltare:

  • tahizoit (forma cu reproducere rapida);
  • bradizoit (o forma cu reproducere redusa, din chisturile tisulare);
  • sporozoit (din oochist).

Prima forma, de tahizoit, invadeaza celulele organismului unde se multiplica ulterior rapid si le distruge, iar cand celulele mor, aceste forme sunt eliberate si infecteaza alte celule, numita si faza extra-intestinala a infectiei, deoarece poate afecta toate celulele din afara intestinului (numai pisicile au faza intestinala a infectiei). Dupa doua-trei saptamani dupa prima infectie, microorganismul se divide mai lent si se formeaza o membrana de protectie in jurul celulelor parazite. Chisturile tisulare se formeaza in creier, ochi, musculatura inimii sau musculatura scheletica.

Infectia transmisa de pisici

In cazul pisicilor, parazitul infecteaza captuseala intestinului subtire. Dupa cateva zile de reproducere rapida, celulele se transforma din forma asexuata in forma sexuata, formand un chist incapsulat sau oochist, ce contine forma sporozoita  a parazitului. Pisicile devin infectate prin ingerarea de alimente contaminate cu oochisturi din fecale sau alte tesuturi din carnea altor animale infectate.

O pisica infectata elibereaza milioane de oochisturi in fecale timp de 2-3 saptamani de la faza intestinala a infectiei, iar oochisturile pot supravietui in sol timp de cateva luni, fiind sursa principala de infectie. Dupa ce sunt ingerate, acestea ajung in intestin si se raspandesc in tot corpul prin circuitul sangvin. Perioada de incubatie este de 1-3 saptamani, in general.

Cum se transmite parazitul?

Principalele surse de contamine sunt:

  • carnea contaminata cruda sau gatita insuficient;
  • oua crude contaminate;
  • lactate nepasteurizate;
  • consumul de fructe sau legume crude nespalate care au intrat in contact cu carnea cruda, fecale sau sol/apa contaminata;
  • ustensile, cutite, tacamuri, tocatoare sau recipiente de gatit ce au intrat in contact cu carnea cruda infectata;
  • fecale de la o pisica infectata;
  • consumul de apa contaminata;
  • transmiterea parazitului de la mama la copil in timpul sarcinii prin circuitul sangvin;
  • ingestia accidentala a oualor de parazit cand mainile intra in contact cu solul sau carnea contaminata;
  • infectia nu poate trece in rest de la o persoana la alta, dar uneori se poate si prin transplant de organe sau transfuzii de sange de la o persoana infectata.

Cauze toxoplasmoza

Toxoplasmoza si sarcina

Mama poate transmite infectia fatului trans-placentar, in timpul sarcinii. O femeie insarcinata infectata cu acest parazit poate transmite infectia fatului prin placenta. Riscul de afectare si severitatea depind de stadiul sarcinii in momentul in care mama este infectata, copilul fiind mai predispus la dezvoltarea infectiei daca infectia se transmite in al treilea trimestru. Infectia poate cauza un avort sau probleme ulterioare, cum ar fi convulsii, marirea ficatului sau a splinei, icter sau infectii severe oculare. Unele semne nu se vad la nastere, ci apar in primii an de viata ai copilului.

Daca mama devine infectata in primele stadii ale sarcinii, riscul de avort este mai mare, dar, riscul de a fi transmis copilului este mai mic, insa daca apare, poate cauza probleme grave. Daca infectia apare in jurul perioadei de conceptie, riscul de a afecta copilul este de 5%, iar daca apare in al treilea trimestru (saptamana 27, pana la nastere), este un risc de 65%  ca bebelusul sa fie infectat.

In cazul infectari fatului, 85% dintre acestia prezinta riscul de a avea probleme de vedere la nastere, iar 90% dintre copiii afectati nu prezinta simptome in prima parte a copilariei, ci ulterior.

In cazul in care fatul este infectat, se numeste toxoplasmoza congenitala.

Factorii de risc in ceea ce priveste severitatea infectiei includ:

  • infectia cu HIV/SIDA – persoanele infectate cu HIV/SIDA care au toxoplasmoza prezinta riscul de complicatii si de reactivare a virusului;
  • chimioterapia – chimioterapia afecteaza sistemul imunitar, impiedicand si afectand sistemul imunitar, care nu mai poate sa lupte eficient impotriva infectiilor;
  • administrarea de sterozi sau medicamente imunosupresoare – acestea suprima activitatea sistemului imunitar si cresc riscul de complicatii ale toxoplasmozei.

Semne si simptome toxoplasmoza

Semne si simptome toxoplasmoza

Majoritatea infectiilor cu Toxoplasma nu produc simptome (80- 95% dintre infectiile incipiente), dar cand apar, acestea pot fi:

  • marirea nodulilor limfatici in regiunea capului si gatului;
  • dureri de cap;
  • febra usoara;
  • dureri musculare;
  • dureri de gat;
  • afectarea vederii.

Simptomele mai grave pot include:

  • stari de confuzie;
  • febra crescuta;
  • migrene;
  • incetosarea vederii;

Aceste simptome pot fi confundate usor cu simptomele de gripa. Boala se dezvolta, de obicei, la 10-23 zile dupa expunere prin consumul alimentelor infectate, iar in cazul contaminarii din fecale, simptomele apar dupa 5-20 zile de la expunere.

Semnele si simptomele toxoplasmozei congenitale sunt:

  • febra;
  • umflarea nodulilor limfatici – de obicei la nivelul gatului, fiind duri la atingere, si se maresc in timp;
  • icter (piele galbuie sau ingalbenirea regiunii albe a ochilor, cauzate de un nivel mare de bilirubina acumulata in organism);
  • craniul este de dimensiuni prea mari sau prea mici;
  • rash cutanat;
  • hemoragii subcutanate;
  • anemie;
  • marirea splinei.

In cazuri mai grave, cand toxoplasmoza afecteaza sistemul nervos si creierul, pot aparea si:

  • convulsii;
  • dizabilitati intelectuale;
  • afectarea severa a vederii;
  • meningita sau encefalita din cauza chisturilor formate la nivelul creierului;
  • complicatii ca pneumonia sau alte infectii ale organelor afectate.

Desi virusul se poate dezvolta in cateva saptamani de la infectare, poate dura saptamani sau luni inainte ca simptomele sa apara. Dupa infectare, parazitul ramane in corp, de obicei in stare latenta (inactiva) fara a cauza efecte adverse, si poate fi reactivat daca sistemul imunitar este compromis de alte infectii sau de terapie oncologica.

Diagnostic toxoplasmoza

Diagnostic toxoplasmoza

Diagnosticul se bazeaza pe teste de sange ce pot detecta anticorpii parazitului. Daca esti insarcinata si exista riscul de a fi contaminata, este recomandat sa ii comunici medicului, pentru efectuarea tuturor testelor necesare pentru depistarea bolii.

Un test ce masoara imunoglobulina G (IgG) este utilizat pentru a depista infectia cu Toxoplasma gondii. In cazul femeilor insarcinate este important sa se cunoasca si momentul infectarii, pentru care se efectueaza testarea imunoglobulinei M (IgM).

Diagnosticul se poate face si pe baza analizei directe a parazitului din sectiuni de tesut sau probe de lichid cefalorahidian. Parazitii pot fi si izolati din sange sau alte fluide. Tehnicile moleculare care detecteaza ADN-ul parazitar in lichid amniotic pot fi utile in cazul unei eventuale transmiteri de la mama la fat. Se poate efectua o amniocenteza pentru a testa daca fatul ar putea fi afectat de toxoplasmoza.

Tratament toxoplasmoza

In general, toxoplasmoza nu necesita tratament. Cand apar simptome oculare sau in cazul copiilor si a persoanelor cu sistem imunitar afectat, se recomanda tratament.

Tratamentul medicamentos recomandat cuprinde:

  • Pirimetamina (Daraprim) este un medicament utilizat in mod obisnuit pentru tratamentul malariei. Poate preveni absorbtia acidului folic de catre organism, astfel ca se poate recomanda administrarea de doze suplimentare de acid folic, mai ales in cazul sarcinii. Se administreaza mereu cu acid folinic (leucovorin) pentru a preveni afectarea ficatului si a maduvei osoase.
  • Sulfadianin sau Clindamicin – sunt antibiotice utilizate simultan cu pirimetamina pentru tratarea toxoplasmozei.

In cazul femeilor insarcinate si a copiilor, tratamentul depinde de stadiul sarcinii la momentul diagnosticarii infectiei. Daca infectia apare inainte de saptamana 16 de gestatie, se poate recomanda antibioticul spiramicina, ce poate reduce riscul de probleme neurologice la bebelus din cauza toxoplasmozei congenitale. Daca infectia apare dupa saptamana 16 de sarcina, se va administra pirimetamina si sulfadianin cu acid folinic.

Copiii nascuti cu toxoplasmoza congenitala necesita combinatii diferite de tratament cu medicamente anti-toxoplasmoza, de obicei timp de 1 an dupa nastere. In cazul diagnosticarii copiilor mai mari, tratamentul dureaza de obicei 4-6 saptamani.

Prevenirea infectiei cu Toxoplasma gondii

Masuri generale de prevenire:

  • Daca esti insarcinata si ai o pisica, evita sa schimbi sau ca cureti tu litiera pisicii. Daca nu este posibil ca aceasta sa fie curatata de altcineva, foloseste neaparat manusi de unica folosinta si spala-te bine pe maini cu apa si sapun dupa acest proces.
  • Daca ai o pisica, se recomanda sa cureti zilnic litiera acesteia (parazitii Toxoplasma devin infectiosi abia dupa 1-5 zile dupa ce ajung in fecale), folosind manusi de unica folosinta, evita contactul cu fecalele si spala-te bine pe maini dupa schimbarea nisipului din litiera.
  • Ai grija ca litiera sa fie ferita de copii, prevenind ca acestia sa atinga fecalele de pisica.
  • Nu ii da pisicii sa manance carne cruda sau gatita insuficient – opteaza pentru conserve si alimente comerciale speciale pentru pisici.
  • Nu lasa pisica afara.
  • Asigura-te ca pisica este curata si mergi periodic la veterinar cu ea pentru controalele necesare.
  • Poarta manusi de gradinarit daca atingi solul sau nisipul, deoarece ar putea fi contaminat cu fecale infectate cu Toxoplasma. Spala-te bine pe maini cu apa si sapun dupa contactul cu solul sau nisipul.

Sfaturi alimentare:

  • Gateste bine carnea si alimentele de origine animala. Foloseste un termometru alimentar pentru a masura temperatura nterna a carnii gatite. USDA (Departamentul pentru Agricultura al SUA) recomanda urmatoarele tehnici de preparare: Bucatile mari de carne (de vita, porc etc., nu de pui) se recomanda gatite la minimum 63° C, temperatura masurata cu termometrul alimentar plasat in regiunea cea mai subtire a carnii, si apoi se lasa carnea la racit minimum 3 minute inainte de a o sevi. Pentru carnea tocata (vita, porc etc., nu si pui) se recomanda gatirea la minimum 71° C (nu e necesar sa fie lasata la racit inainte de consum), iar pentru toate tipurile de pui (intreg, bucati sau carne tocata), se recomanda gatirea la 74° C , si trebuie lasata la racit minimum 3 minute inainte de a o consuma.
  • Nu gusta din carnea care ar putea fi insuficient gatita.
  • Congeleaza carnea timp de cateva zile inainte de a o gati pentru a reduce riscul de infectare.
  • Nu spala carnea niciodata inainte de a o gati. Spalarea nu poate decat sa duca la raspandirea germenilor in bucatarie. Germenii sunt distrusi de gatirea termica la temperaturi optime.
  • Spala bine fructele si legumele inainte de a le consuma.
  • Spala bine tocatoarele, vasele, ustensilele, tacamurile cu detergent si apa calda dupa contactul cu carne cruda, fructe de mare, peste sau legume si fructe nespalate. Foloseste un tocator pentru carne si altul diferit pentru legume. Nu folosi niciodata un tocator pentru a taia legume daca inainte ai taiat carne pe el si nu l-ai curatat bine.
  • Evita consumul apei netratate.
  • Spala-te bine pe maini cu apa si sapun inainte si dupa manipularea carnii si gatirea ei.
  • Evita consumul oualor insuficient gatite. Evita consumul de lactate nepasteurizate sau a produselor preparate cu astfel de lactate.

Te-ar putea interesa si:

Despre autor

Mancas Malina

Absolventa a Facultatii de Bioinginerie Medicala - Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, si a unui masterat de Bioinginerie Clinica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *