Afla ce este autodiversificarea direct de la doamna doctor Valeria Herdea, medic primar de medicina de familie cu profil pediatrie si instructor formator. Urmareste materialul video de mai jos pentru a afla raspunsurile la intrebarea ta, sau citeste transcrierea interviului in randurile de mai jos.
Ai nevoie de mai multe raspunsuri la intrebari frecvente despre sarcina, nastere, sau cresterea copiilor? Gaseste raspunsurile in sectiunea de Intrebari Frecvente.
Ce este autodiversificarea si ce parere aveti despre aceasta metoda?
– transcriere video interviu cu Dr. Valeria Herdea –
Dr. Valeria Herdea:
Autodiversificarea este, cred, un trend teribil de interesant care “bantuie” prin lumea virtuala si pe care multe dintre mamici doresc sa il adopte. De ce? Pentru ca a incuraja copilul sa isi exprime optiunile de mic este, de fapt, modalitatea de a-l creste democratic – asta este un aspect – si de a-l invata ca democratia începe de la a-ti asuma – a alege si a-ti asuma rezultatul alegerii.
Ce este important este ca, in cazul copilului, putem sa ajutam copilul sa se autodiversifice cu conditia ca ceea ce ii oferim noi sa fie la nivelul capacitatii lui de a ingera, de a prelucra in siguranta. In speta: avem o farfurie – farfurie pe care o prezentam copilului. In general, farfurioara ar trebui sa aiba dimensiunile palmutelor. Continutul unui stomacel este cat palma stanga. In momentul in care avem o farfurioara – mai fixa, mai putin fixa, un castronel, e bine sa fie colorata in culori calde. In al doilea rand, in momentul in care dorim sa autodiversificam acel copil, e bine sa ii punem cateva piureuri si sa incepem de-aici, dupa ce initial l-am obisnuit sa le manance dupa regulile progresivitatii povestite anterior.
Copilul are voie sa ia cu manuta, poate fi incurajat de la sase-opt luni inclusiv sa foloseasca o lingurita pe care intai o va duce la ureche, la ochi, unde doreste, dar important este sa invete, pentru ca functia creeaza organul. Altadata, daca nu doreste cu lingurita, care probabil ca va zbura intr-o parte sau alta de foarte multe ori, poate sa introduca manuta – si aici rugamintea este sa puneti copilul pe jos sau la o masuta, sa puneti un scutec mai mare si sa-l lasati sa se joace intai cu mancarea. Si sa nu va imaginati nici macar o secunda ca odata ce s-a jucat cu mancarea se va si satura. Va manca cat va manca si apoi o sa-l luati frumos, il spalati, il schimbati, il imbracati din nou si-l puneti la masa. Deci ca sa incurajati aspectul si simtul artistic al copilului nu este nicio problema. Dar ca sa-l saturati aveti nevoie sa administrati alimentatie pregatita adecvat pentru copilul dumneavoastra.
Ce mai este important este ca autodiversificarea a fost inteleasa, din pacate, ca oferirea unor bucati mari. Asa a fost inteleasa. Din pacate, accidentele din ultimii ani, fie covrigi oferiti in bucati mari, fie bucati de morcovi cu care copiii s-au inecat, fac ca aceasta diversificare sa necesite cateva aspecte pe care e bine sa le intelegem, sa le precizam, pentru a evita accidentele si, din pacate, moartea subita a copilului dumneavoastra. Asigurarea principiului autodiversificarii inseamna sa intelegem cum facem, sa intelegem cand facem, si mai ales sa intelegem cu ce ne permitem sa facem.
In principiu, autodiversificarea se poate incepe cu legume fierte sau foarte fin rase in stare cruda, de exemplu morcovii rasi foarte, foarte fin pe o razatoare de sticla pot fi pusi în fata copilului impreuna cu un aliment care poate fi de o alta culoare – mar sau altceva. Copilul poate sa se serveasca de acolo, si puteti avea surpriza ca in perspectiva, in doua-trei luni, sa mariti granulatia alimentelor si copilul sa primeasca chiar si bucati mai mari. Dar, initial, acele bucati au nevoie sa fie fie fierte in aburi, fie coapte la cuptor, ceea ce face ca principiile pe care le contin de exemplu fructele sa se distruga.
In concluzie, puteti sa oferiti pentru autodiversificare morcovi fierti, sau puteti sa oferiti pentru autodiversificare bucatele de banana; puteti sa oferiti pentru autodiversificare diverse piureuri de legume mixate mai putin, nu chiar atat de fin, dar atentie: granulatia se face progresiv. Mai intai ii dam un piure fin, dupa aceea marim usor granulatia, iar bucatile au nevoie sa fie fierte, usor de inghitit, incat acel copil sa nu se inece.
Exista principiul conform caruia recomandarea este de a cantari foarte bine beneficiile si riscurile autodiversificarii. Orice metoda moderna de alimentatie a copilului este extrem de binevenita, dar avem nevoie sa stim ca nu orice copil este capabil, nici din punct de vedere functional, al prehensiunii, deci capabil sa apuce, si nici din punct de vedere al masticatiei daca nu are dinti si nu are acest antrenament, sa prelucreze alimente cu granulatie mare. Exista, intr-adevar, copii care mananca un copanel de pui fara nicio problema la varsta de opt luni tinandu-l in mana si il mananca tot, si exista copii care la varsta de trei ani inca mananca pasat.
Adaptati-va copilului dumneavoastra, nu-l fortati; nici macar prin cap sa nu va treaca sa aveti un sentiment – chiar daca nu este academic ce spun, dar este real, si asa cred – nu induceti copilului dumneavoastra un sentiment de inferioritate pentru ca el nu este in stare sa faca ceea ce alti 10 sau 12 sau 2 copii ai vecinilor pot sa faca. Nu stiti si n-ati fost de fata. Administrati copilul dumneavoastra acea granulatie a alimentelor pe care el este în stare s-o prelucreze: s-o apuce, s-o inghita si s-o prelucreze in siguranta. Autodiversificarea inseamna in primul rand responsabilitate din partea parintelui si intelegerea profunda a riscului la care ne supunem copilul daca nu respectam acesti pasi. In rest, nu este nicio problema. E un principiu modern,elegant, civilizat, cu conditia respectarii acestor criterii minime de protectie a copilului dumneavoastra.
Despre autor
