Autoreglarea se refera la abilitatea de a ramane calm, de a face fata emotiilor puternice, de a te adapta si de a reactiona adecvat intr-o situatie. Autoreglarea este considerata de psihologi o abilitate esentiala pentru succesul si fericirea copiilor in majoritatea domeniilor vietii (relatiile cu familia, cu prietenii, scoala). Cum se dezvolta si cum pot parintii sa sustina autoreglarea la copii?
Cuprins:
(1) Ce este autoreglarea?
(2) Cand si cum se dezvolta autoreglarea?
(3) Importanta autoreglarii
(4) Rolul parintilor in dezvoltarea autoreglarii
Ce este autoreglarea?
Autoreglarea este un set de abilitati prin care intelegem si ne controlam propriile ganduri, emotii si reactii/actiuni in anumite situatii.
Autoreglarea este un termen general care cuprinde functiile executive (controlul la nivel cerebral), reglarea emotionala (controlul emotiilor) si reglarea comportamentala (controlul actiunilor si miscarilor).
Pe masura ce copiii cresc si creierul lor se dezvolta, se dezvolta si autoreglarea. Ce inseamna mai exact autoreglarea? Inseamna ca cei mici devin tot mai eficienti in:
- a-si gestiona emotiilor puternice, astfel incat sa nu devina coplesitoare;
- a-si controla reactiile si izbucnirile emotionale, respectiv a ramane calmi la stimuli care le provoaca frustrare, suparare, furie;
- a ramane concentrati pe scopurile lor;
- a gestiona factorii de distragere ai atentiei;
- a lucra si coopera cu ceilalti;
- a se adapta la modificarile care apar in mediul lor;
- a lucra cu sarcinile multiple;
- a astepta pentru a primi sau a obtine ceea ce isi doresc.
Copiii nu se nasc cu abilitatea de a se autoregla, aceasta se invata si se dezvolta, atat timp cat au modelul unor relatii sanatoase din partea adultilor si in general un mediu propice pentru dezvoltarea lor cognitiva si emotionala.
In unele situatii, copiilor le este mai greu sa se autoregleze.
- cand sunt obositi;
- cand sunt bolnavi;
- cand ceva se schimba in rutina lor zilnica;
- in locuri sau situatii foarte stimulante pentru ei (aniversari, petreceri, mall-uri etc.).
Lipsa capacitatii de autoreglare este una dintre cauzele tantrumurilor la cei mici. Confruntati cu emotii puternice, care ii coplesesc, copiii nu au inca abilitatea de a le gestiona si de a se linisti singuri.
Cand si cum se dezvolta autoreglarea?
Autoreglarea este un proces a carui dezvoltare incepe inca din perioada de bebelus. Se dezvolta apoi intens in perioada copilariei mici si mari si apoi pe perioada prescolaritatii, si continua pana la varsta maturitatii, daca nu chiar pe parcursul intregii vieti.
Autoreglarea are o componenta innascuta (genetica), ceea ce inseamna ca din nastere, unii copii au o mai mare usurinta in a se autoregla decat altii. Copiii care temperamental sunt mai sensibili si devin mai usor coplesiti de stimulii senzoriali la care sunt expusi se pot autoregla mai greu. Insa abilitatile de autoreglare se invata si se exerseaza pe masura ce copiii cresc.
Cum arata autoreglarea pe parcursul copilariei:
Bebelusii (primul an de viata)
- Intorc privirea/capul atunci cand sunt coplesiti de stimularea vizuala, cand vor o pauza sau sunt obositi.
- Se autolinistesc sugandu-si degetele, pumnul sau suzeta.
Copilaria mica (1-3 ani)
- Isi mentin atentia concentrata pentru scurte perioade de timp.
- Isi adapteaza comportamentul pentru a obtine ceva (a atinge un scop).
- Incep sa numeasca emotiile.
- Se bazeaza pe ajutorul adultilor (parinti, bunici, educatori) atunci cand traiesc emotii puternice.
Prescolarii (3-6 ani)
In aceasta perioada are loc o dezvoltare rapida a zonelor cerebrale implicate in autoreglare, facandu-i pe copii mult mai pregatiti sa invete si sa foloseasca abilitatile de autoreglare. De asemenea, dezvoltarea abilitatilor verbale ii ajuta sa foloseasca limbajul pentru a-si gestiona gandurile si emotiile.
- Recunosc o paleta tot mai larga de emotii, la ei insisi si la ceilalti.
- Identifica solutii la probleme simple.
- Isi concentreaza atentia pentru perioade mai mari de timp.
- Incep sa stie cum sa se joace cu ceilalti copii si inteleg ce se asteapta de la ei.
- Incep sa priveasca lucrurile si din perspectiva celorlalti (inceputul empatiei).
Scolarii
Devin tot mai eficienti in a-si gestiona nevoile, in a-si imagina si perspectiva celorlalti si a vedea astfel ambele parti ale unei situatii.
Importanta autoreglarii
Studiile arata ca sustinerea dezvoltarii autoreglarii in copilarie este asociata cu o mai buna performanta scolara, cu mai bune relatii interpersonale si mai putine probleme de comportament.
Autoreglarea ii ajuta pe copii, pe masura ce cresc si se dezvolta, sa isi directioneze comportamentul catre indeplinirea unui obiectiv, sa poata lucra cu ceilalti, sa gestioneze factorii distractori, sa lucreze cu sarcinile multiple. Mai exact, le este de ajutor:
- la scoala – datorita autoreglarii, copiii se pot concentra la ore, pot colabora cu colegii;
- in a se comporta asa cum este dezirabil in situatiile sociale, datorita faptului ca prin autoreglare isi pot controla impulsurile;
- sa isi faca prieteni – copiii invata sa isi astepte randul, sa imparta jucariile cu ceilalti, sa isi exprime trairile in moduri adecvate;
- in a deveni mai independenti – cu ajutorul autoreglarii, copiii invata cum sa ia decizii privind propriul lor comportament si cum sa se comporte in situatii noi pentru ei, cu mai putin ajutor din partea adultilor (parintilor);
- sa gestioneze mai usor stresul – autoreglarea inseamna si abilitatea de a gestiona emotiile puternice cu care se confrunta copiii si de a se calma mai usor dupa ce devin furiosi, aspecte care ii ajuta in a gestiona mai usor situatiile stresante. Cercetarile arata ca atunci cand copiii isi dezvolta abilitatile de autoreglare, in creierul lor se formeaza cai neuronale care sustin abilitatea lor de a gestiona stresul si mai tarziu in viata.
Rolul parintilor in dezvoltarea autoreglarii
Autoreglarea se dezvolta cel mai bine atunci cand copiii au relatii calde si pozitive cu parintii, cand se simt iubiti neconditionat, respectati si sustinuti atunci cand trec prin momente mai dificile. Aceste relatii calde si pozitive le ofera un mediu in care se simt in siguranta sa exerseze noi abilitati si sa invete din greseli.
Parintii – model de autoreglare
Parintii sunt primele modele si cele mai importante in dezvoltarea autoreglarii la copii. De aceea, e important ca parintii sa isi pastreze calmul cand cei mici au dificultati in a-si controla emotiile si reactiile. Copiii sunt foarte sensibili la emotiile adultilor, de aceea un parinte care el insusi este foarte stresat si agitat va reusi mai greu sa linisteasca un copil. Ridicarea tonului, bruscarea, pedepsirea si alte comportamente similare din partea parintilor nu ajuta, pentru ca nu ii invata nimic despre cum sa gestioneze mai usor aceste trairi. Dimpotriva, aceste practici pot duce la frustrare, rusine pentru copii si o distantare a lor fata de parinti. Cand parintii reusesc ei insisi sa se autoregleze (isi gestioneaza emotiile puternice, se linistesc), au o influenta pozitiva asupra celor mici si ii pot invata mai usor autoreglarea pe masura ce cresc.
De asemenea, e important ca asteptarile parintilor privind comportamentul copiilor sa se raporteze la varsta si nivelul de dezvoltare al celor mici. Daca asteptarile sunt prea ridicate, pot deveni usor frustrati, si parintii, si copiii.
Cum pot parintii sustine dezvoltarea autoreglarii?
Importanta emotiilor
Vorbiti cu copiii despre emotii. Prin intermediul cartilor pe care le cititi sau a situatiilor de zi cu zi prin care treceti impreuna, numiti emotiile si vorbiti despre cauzele lor. De exemplu, cand observati ca cei mici au dificultati in a gestiona o emotie puternica (arunca jucarii pentru ca sunt frustrati, lovesc pe altii sau pe ei insisi pentru ca sunt furiosi etc.): Inteleg ca esti suparat ca ai vrea si tu sa te joci cu jucaria fratelui tau, dar nu e in regula sa il lovesti.
Scopul actiunilor
Ajutati-i pe copii sa identifice scopul mai inalt al actiunilor lor, pe care ar trebui sa il urmareasca. De exemplu: De ce sa nu ii smulga jucaria din mana unui prieten atunci cand vine in vizita si se joaca cu jucariile lui? Pentru ca ne dorim sa ne intelegem bine cu prietenii nostri, iar un astfel de comportament ar putea strica relatia de prietenie. De ce e nevoie sa ramai linistit in timpul unei piese de teatru? Pentru ca daca te ridici si faci galagie, nu vei mai putea fi atent la poveste.
Anticiparea situatiilor dificile pentru copii
Unele situatii au un potential mai ridicat de a-i pune la incercare pe copii in ceea ce priveste abilitatile lor de autoreglare (sa imparta jucarii, sa isi astepte randul). Povestiti-le celor mici dinainte despre ce asteptari aveti de la ei, care sunt scopurile mai inalte pe care sa le urmareasca (intr-un limbaj cat mai usor de inteles pentru ei). De exemplu: Cand vine prietenul tau in vizita, iti poti alege cateva jucarii cu care sa va jucati impreuna, pe rand. Asa impart jucariile prietenii buni. Apoi, mai tarziu, te vei putea juca singur cu toate jucariile tale.
Posibilitatea de a alege
Oferiti-le copiilor in fiecare zi posibilitatea de a face alegeri din mai multe variante pe care i le puneti la dispozitie. De exemplu: Vrei sa mananci o para sau o portocala? Vrei sa ne jucam in curte sau sa mergem in parc? Pe masura ce cresc, puteti adauga mai multe variante. Faptul ca exerseaza de mici abilitatile de a lua decizii le ofera un sentiment de control si incredere in ei.
Autoreglarea se exerseaza si prin joc
Orice joc in care copiii trebuie sa respecte reguli, sa isi astepte randul, sa fie atenti, sa isi controleze anumite impulsuri este o ocazie potrivita pentru a exersa autoreglarea. Aici intra atat jocurile copilariei, cat si cele de tip boardgame.
Feedback si incurajare
Oferiti-le feedback pozitiv copiilor de fiecare data cand reusesc sa isi gestioneze emotiile, reactiile, impulsurile. De exemplu: Mi-a placut ca ti-ai asteptat randul ca sa te dai in tobogan.
Referinte:
(1) Promoting Self-Regulation in the First Five Years: A Practice Brief – https://fpg.unc.edu/sites/fpg.unc.edu/files/resources/reports-and-policy-briefs/PromotingSelf-RegulationIntheFirstFiveYears.pdf
(2) How Can We Help Kids With Self-Regulation? – https://childmind.org/article/can-help-kids-self-regulation/
(3) Executive Function & Self-Regulation – https://developingchild.harvard.edu/science/key-concepts/executive-function/
(4) How to Support Self-Regulation Difficulties in Children – https://www.foothillsacademy.org/community-services/parent-education/parent-articles/self-regulation-difficulties
(5) Self-regulation in young children – https://raisingchildren.net.au/toddlers/behaviour/understanding-behaviour/self-regulation
Despre autor
