Citeste mai multe despre infectia cu citomegalovirus in sarcina – care pot fi simptomele asociate, ce riscuri pot fi asociate pentru mama si copil, dar si care sunt metodele de tratament.
CUPRINS:
1. Ce este infectia cu citomegalovirus?
2. Simptome
3. Cauze
4. Riscuri pentru mama si fat in sarcina
5. Metode de diagnostic
6. Cum se trateaza?
Ce este infectia cu citomegalovirus?
Citomegalovirusul (CMV) este un virus comun asociat cu virusurile ce provoaca herpes, mononucleoza si varicela. Cand infectia apare in sarcina, bebelusii se pot naste cu infectie congenitala cu citomegalovirus. Femeile insarcinate pot transmite virusul copilului prin placenta in trei moduri diferite:
- infectie primara;
- prin reinfectarea cu o tulpina diferita de citomegaloviru;
- prin reactivarea virusului deja prezent in organism.
Infectia primara cu citomegalovirus poate cauza probleme mai grave in timpul sarcinii decat infectia recurenta. Cu toate acestea, daca sistemul imunitar este slabit, virusul poate deveni activ si poate provoca infectie. Majoritatea adultilor au fost infectati cu citomegalovirus in copilarie, ceea ce inseamna ca aproximativ jumatate dintre toate femeile gravide au deja virusul in organism, in forma latenta, de la o infectie anterioara. Insa, virusul poate fi „reactivat”, dar este foarte putin probabil sa transmiteti infectia copilului in acest caz. Daca infectia este transmisa, cu toate acestea, este putin probabil sa provoace probleme.
Simptome
Poate fi dificil de stabilit daca aveti aceasta infectie in sarcina, deoarece de obicei nu apar simptome. Insa, uneori, pot sa apara manifestari precum:
- febra;
- dureri in gat;
- stari de oboseala;
- umflarea ganglionilor limfatici;
- rigiditate articulara;
- dureri musculare etc.
La copii, simptomele pot fi mai evidente la nou-nascutii infectati inainte de nastere si la sugarii care devin infectati in timpul nasterii sau la scurt timp dupa nastere. De asemenea, persoanele cu un sistem imunitar mai slabit care se infecteaza cu acest virus pot prezenta simptome mai grave care afecteaza ochii, plamanii, ficatul si stomacul.
Cateva semne comune ca un nou-nascut ar putea avea infectie congenitala cu citomegalovirus sunt:
- microcefalie;
- icter;
- eczeme;
- convulsii;
- probleme cu ficatul, splina si plamanii.
Daca medicul suspecteaza ca bebelusul are aceasta infectie, se vor face analize de urina, de sange sau de saliva. Unii bebelusi care au infectie congenitala par sanatosi la nastere, dar dezvolta semne in timp.
Cauze
Citomegalovirusul este legat de virusurile care cauzeaza varicela, herpes si mononucleoza. Virusul poate ramane in organism in stare latenta si apoi sa se reactiveze. In cazul persoanelor sanatoase, virusul ramane in principal inactiv. Cand virusul este activ in corp, poate fi transmis altor persoane.
Moduri de transmitere
Virusul se raspandeste prin fluide corporale – inclusiv sange, urina, saliva, lapte matern, lacrimi, sperma si fluide vaginale. O mama infectata poate transmite virusul copilului inainte sau in timpul nasterii. Riscul de a transmite virusul copilului este mai mare daca va infectati pentru prima data in timpul sarcinii – infectie primara. Virusul poate fi transmis din sangele mamei la copil in orice moment in timpul sarcinii prin placenta daca mama este infectata pentru prima data in principal, dar si daca se infecteaza cu o tulpina diferita de citomegalovirus sau daca virusul este „reactivat” deoarece sistemul imunitar este compromis.
Chiar daca transmiteti virusul copilului in timpul sarcinii, majoritatea copiilor nascuti cu virusul nu au probleme de sanatate. Cercetarile sugereaza ca aproximativ 80 – 90% dintre bebelusii cu aceasta infectie congenitala sunt asimptomatici la nastere si au riscuri foarte scazute de complicatii pe termen lung. Riscul de complicatii pe termen lung creste semnificativ la bebelusii care sunt infectati la inceputul sarcinii si la nou-nascutii care prezinta simptome la nastere.
Riscul de transmitere de la mama la fat
Aproximativ 40% dintre femeile care dezvolta infectie primara in timpul sarcinii o vor transmite copilului. In timpul primului si al doilea trimestru, riscul de transmitere a infectiei primare este de 30 – 40 %, iar acest risc creste in timpul celui de-al treilea trimestru de la 40 – 70%. Pe de alta parte, riscul de trasmitere a infectiei non-primare (reinfectie sau reactivare) este mai mic la 3%. Din fericire, riscul de a transmite virusul la bebelus in timpul unei infectii recurente este foarte scazut, mai putin de 1 %, iar riscul de complicatii grave este si mai mic. Asadar, daca ai avut prima infectie cu citomegalovirus cu cel putin 6 luni inainte de sarcina, riscul pentru copil este foarte mic.
Riscuri pentru mama si fat in sarcina
Complicatiile infectiei cu citomegalovirus variaza, in functie de starea generala de sanatate si de momentul in care ati fost infectata. Rareori, infectia face ca un adult sanatos sa dezvolte mononucleoza. Alte complicatii rare la adultii sanatosi includ probleme cu sistemul digestiv, ficatul, creierul si sistemul nervos. In caz de imunitate slabita, complicatiile infectiei pot include probleme de vedere din cauza inflamatiei, probleme digestive, probleme ale sistemului nervos etc.
Riscuri pentru fat
Cel mai mare risc pentru fat apare atunci cand o femeie care nu a avut niciodata acest virus inainte este infectata pentru prima data in timpul sarcinii (infectie primara cu citomegalovirus) si cand infectia apare in prima jumatate a sarcinii. Infectia in timpul unei sarcini nu creste riscul pentru sarcinile ulterioare.
Aproximativ 80-90% dintre bebelusii cu infectie cu citomegalovirus congenitala sunt asimptomatici si se recupereaza fara complicatii de sanatate. Insa, bebelusii care sunt simptomatici sunt susceptibili de a dezvolta probleme de sanatate pe viitor. Aproximativ 75% dintre cei simptomatici pot avea probleme pe termen lung, inclusiv anumite probleme de crestere, probleme de vedere sau de auz, probleme de invatare, afectarea functiei motorii etc. In cazuri rare pot aparea dizabilitati permanente de diferite grade. Acestea pot include afectarea severa a auzului, afectarea severa a vederii, dimensiune mica a capului, paralizie cerebrala, intarziere in dezvoltare etc.
Metode de diagnostic
Infectia congenitala cu citomegalovirus poate fi diagnosticata prin testarea salivei, urinei sau a sangelui. La copii, aceste probe trebuie colectate pentru testare in termen de 2-3 saptamani de la nastere, pentru a confirma diagnosticul de infectie congenitala cu citomegalovirus. Majoritatea infectiilor cu citomegalovirus sunt rareori diagnosticate, deoarece virusul produce de obicei putine simptome sau chiar deloc. Cu toate acestea, persoanele care au avut infectia aceasta dezvolta anticorpi impotriva virusului care raman in corp pentru tot restul vietii.
La femeile gravide diagnosticate cu citomegalovirus, se poate face amniocenteza. Cu toate acestea, amniocenteza aduce cu sine si riscul de a permite ca virusul sa treaca de la mama la copil daca nu s-a intamplat inca. Simptomele care ar putea indica o posibila infectie includ niveluri scazute de lichid amniotic, restrictie de crestere intrauterina si tesuturi marite in creier. Odata ce copilul se naste, testarea poate fi facuta din saliva, urina sau sange.
Dozare anticorpi CMG
Adesea, medicul poate recomanda un test de anticorpi CMV-IgG. Un rezultat pozitiv inseamna ca aveti o infectie primara sau una recurenta. In a doua etapa se va face un al doilea test numit test de anticorpi CMV-IgM, care arata daca aveti o infectie curenta sau recurenta (infectia curenta va fi testata pozitiv). Infectiile curente dureaza de obicei in jur de 4 luni, dar uneori femeile gravide pot avea un rezultat pozitiv mai mult timp sau pot avea un rezultat fals pozitiv. Din acest motiv, se poate face si testul Citomegalovirus-Aviditate anticorpi IgG. Acesta se poate face NUMAI daca aveti un rezultat pozitiv la testul de anticorpi CMV-IgM. Al treilea test arata daca ati avut infectia cu citomegalovirus cu mai putin de 4 luni in urma inainte de testul de sange (indice scazut de aviditate CMV-IgG) sau cu 4 luni in urma sau mai mult (indice crescut de aviditate CMV-IgG).
Cum se trateaza?
In general, nu se recomanda tratament pentru infectia cu citomegalovirus la femeile sanatoase care se infecteaza. Corpul mamei este capabil sa lupte impotriva infectiei cu citomegalovirus fara niciun medicament. Insa, pentru nou-nascutii simptomatici si persoanele cu sistem imunitar slabit, optiunile de tratament depind de severitatea simptomelor.
Daca te infectezi cu citomegalovirus in timpul sarcinii, medicul poate sugera ecografii suplimentare pentru a cauta anomalii la fat – anomalii care ar fi putut fi cauzate de virus. Unele lucruri pe care medicul le poate cauta la o ecografie sunt ingrosarea placentara, marirea ficatului, splinei si microcefalia. Daca se confirma o anomalie, medicul va poate recomanda efectuarea unei amniocenteze, ce implica prelevarea unei mostre de lichid amniotic, pentru a determina daca fatul a fost infectat.
Tratamente la nou-nascut
Medicamentele antivirale sunt uneori folosite pentru a trata nou-nascutii diagnosticati cu citomegalovirus sau persoanele cu sistemul imunitar compromis. Aceste medicamente pot ajuta la reducerea severitatii problemelor de sanatate pe termen lung si a pierderii auzului, precum si la prevenirea problemelor precum insuficienta de organ, trombocitopenie (numar scazut de trombocite), anemie hemolitica, in care globulele rosii sunt distruse mai repede, hepatita si pneumonita. Insa, aceste medicamente nu vindeca boala in sine si pot avea o serie de efecte secundare.
De asemenea, este important ca bebelusii cu infectie congenitala sa beneficieze de controale regulate ale auzului si ale vederii si alte analize si investigatii. Asta deoarece detectarea problemelor din timp va permite sa faceti interventii care ajuta la imbunatatirea prognosticului general.
Prevenirea infectiei
Transmiterea infectiei cu citomegalovirus poate fi adesea prevenita, deoarece se transmite cel mai frecvent prin fluidele corporale infectate care vin in contact cu mainile si apoi sunt absorbite prin nas sau gura. Daca lucrati cu copii mici sau aveti copii, asigurati-va ca va spalati pe maini dupa ce ati schimbat scutecele. Curatati cu atentie orice suprafete sau obiecte care intra in contact cu saliva sau urina copilului.
Referinte:
(1) https://www.ejog.org/article/S0301-2115(20)30790-9/fulltext
(2) https://bmcpregnancychildbirth.biomedcentral.com/articles/10.1186/1471-2393-13-96
(3) https://www.cdc.gov/cmv/congenital-infection.html
(4) https://www.pregnancybirthbaby.org.au/cytomegalovirus-cmv-during-pregnancy
(5) https://americanpregnancy.org/healthy-pregnancy/pregnancy-complications/cytomegalovirus-infection/
Despre autor
