Seria de povesti de mama incepe cu povestea Madalinei despre a doua ei nastere, depresia in timpul sarcinii si adaptarea la o viata alaturi de un nou copil.
Scopul acestor povesti este de a impartasi informatii pretioase si sfaturi cu celelalte mamici din comunitatea Mami si Copilul care se pregatesc pentru o viitoare nastere sau sarcina.
Daca si voi doriti sa va spuneti povestea in cadrul acestei campanii, va rugam sa cititi acest articol.
Un articol scris de Madalina.
In luna februarie continuam sa merg la serviciu, iar in paralel, din cauza starilor neplacute pe care le aveam, urmam tratamentul cu pastile antidepresive pe care il aveam prescris de medicul psihiatru. Starile puteau fi si caracteristice unei sarcini, coroborat cu intarzierea menstruatiei din luna respectiva, m-a determinat sa fac un test de sarcina, test in urma caruia rezultatul a fost POZITIV.
Nu stiam cum sa reactionez – sa plang, sa ma bucur, imi era si frica pentru ca era vorba de un al doilea copil in vietile noastre, o noua minune, un nou inceput!
Mi-am sunat sotul, i-am dat vestea, s-a bucurat enorm, simtindu-l totusi la fel de ingrijorat ca si mine. In urmatoarea secunda mi-am sunat medicul psihiatru si l-am intrebat: “Si acum, ce fac”? Am avut de ales, sarcina sau pastilele. Am ales sarcina, normal, caci cu avortul nu sunt de acord.
Au urmat o serie de investigatii, vizite lunare la ginecolog, ecografii, analize peste analize, bani cheltuiti pe drum (pentru ca locuiesc in mediul rural), in total 2.800 de lei. Dar a meritat!
In primele luni, mai exact pana la 4 luni si jumate, a fost dezastru. Nu puteam manca mai nimic, doar chipsuri, ciorbe multe si sucuri acidulate. Eram suparata, ingrijorata pentru ca nu urmam o alimentatie tocmai sanatoasa. Vomitam zi de zi, chiar si de 3 ori pe zi, dormeam non-stop, nu puteam sa fac treaba, sa misc un pai. Aveam o burta maaaare, nu puteam dormi noaptea din cauza mancarimilor ingrozitoare, nu puteam sa spal doua farfurii, nu puteam sa fac o mancare… Mancam la soacra mea sau mai gatea mama. Plangeam de dureri de picioare, ma durea maseaua, oboseam daca mergeam 5 minute. A fost horror!
Nu suportam mirosul de gel de dus, ne spalam cu sapun (mi-am obligat sotul sa se spele cu sapun), nu suportam mirosul de parfum, aveam doar unul preferat. Sotul meu, saracul, nici cu parfum nu prea isi mai dadea.
Si a venit si momentul nasterii. Eram programata pe data de 4 decembrie la cezariana, dar fetita a vrut sa vina mai devreme. In data de 29 noiembrie la ora 6 dimineata, mi s-a rupt apa acasa. M-am trezit pur si simplu uda, nu eram speriata, dar nu stiam cum sa fac, ce sa fac, pentru ca la prima sarcina nu mi se rupsese apa si habar nu aveam ce presupunea asta. Am urcat in masina cu bagajul facut, impreuna cu sotul meu. Am ajuns la maternitatea din Ploiesti; acolo m-au internat si mi-au facut cezariana de urgenta.
La ora 9 si jumatate a venit pe lume a doua minune din viata noastra: Adelina Andreea cu un scor Apgar 9, 3.500g si 52 cm. O minune de copil!
Am avut o recuperare extrem de grea in urma cezarianei fata de prima interventie. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, am reusit sa ma ridic, sa ajung la fetita si sa o alaptez.
Am venit acasa dupa 4 zile, cu o usoara depresie si un soc pentru noi 3 – eu, sotul si fetita de 4 ani jumate. Ne-a fost atat de greu sa ne reobisnuim, sa incepem iar de la zero cu un copil, sa realizam ca mai avem un pui de om langa noi. Maria (fetita cea mare), s-a acomodat greu cu surioara ei pentru ca se simtea data la o parte; toata atentia nu mai era asupra ei, ci a surioarei. A fost dificil, dar discutand cu sotul meu, am realizat ca trebuie sa mergem inainte, amandoi fiind coplesiti de evenimente. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, ne-am revenit si am inceput sa ne acomodam cu noua minune si cu un nou inceput.
Si uite asa au trecut 3 luni minunate, pline de bucurii, fericire si picioruse mici in casa noastra. Dar in aceste 3 luni am avut si greutati cu bebelina. A avut o viroza, o bronsiolita acuta, fiind internate la IOMC Bucuresti timp de 7 zile. Sotul meu, alaturi de Maria, au fost internati la Matei Bals, din cauza unei gripe de tip A, complicata. Am trecut si peste asta cu rugaciuni si rabdare.
Acum suntem bine, fericiti si impliniti!
Despre autor
