Agresivitatea la copii

In perioada copilariei mici si a prescolaritatii, multi dintre copii pot avea comportamente agresive. Care sunt cauzele pentru agresivitatea la copii, ce pot face parinti in astfel de situatii si cand ar trebui sa se ingrijoreze aflati din acest articol.

elefant.ro

 

Cuprins:

(1) De ce apare agresivitatea la copii?
(2) Cum pot parintii sa ajute copiii agresivi?
(3) Agresivitatea la copii – cand ar trebui sa ne ingrijoram?

De ce apare agresivitatea la copii?

Noi toti avem capacitatea de a ne comporta agresiv. Daca o facem sau nu depinde de modul in care tendintele agresive ne sunt influentate de conditiile de mediu. In cazul copiilor este vorba de presiunile mediului, amenintarile, oportunitatile si consecintele pe care cei mici le experimenteaza.
Agresivitatea, sfidarea, comportamentele cu intentii antisociale sunt numite de psihologi comportamente de exteriorizare.

Agresivitatea la copii poate lua mai multe forme:

elefant.ro
  • crize de furie (tantrumuri);
  • lovitul (cu palma/pumnul, cu picioarele), muscatul;
  • atacuri verbale;
  • bullying facut cu buna stiinta;
  • minciuni repetate;
  • manifestari explozive prin care copilul distruge lucruri;
  • incercarea de a-i controla pe ceilalti prin amenintari si violenta.

Agresivitatea in cazul copiilor are mai multe posibile cauze.

Factori genetici si prenatali

Unii copii au un risc mai mare de a dezvolta comportamente agresive din cauza factorilor genetici si a stresorilor la care au fost expusi foarte devreme in viata. Daca predispozitiile spre agresivitate vor duce la aparitia de comportamente agresive, antisociale, depinde foarte mult si de influenta factorilor de mediu.

Agresivitatea ca parte a dezvoltarii normale

La copilul mic (toddler), intre 1 si 3 ani, comportamentul agresiv are la baza de obicei inabilitatea de a-si controla impulsurile, de a-si gestiona emotiile (frustrarea, supararea), de a-si aminti regulile sau de a anticipa cum se vor simti ceilalti. In aceasta etapa de dezvoltare copiii invata auto-reglarea emotionala, o abilitate complexa de recunoastere, intelegere si acceptare a emotiilor. Ori cand sunt inca mici, emotiile ii coplesesc deseori, iar agresivitatea poate fi o metoda de exteriorizare a ceea ce simt. Pana in jurul varstei de 7 ani au in general dificultati in a-si gestiona emotiile. Abia atunci vor ajunge sa stapaneasca aceasta abilitate.

Agresivitatea ca un comportament invatat

Copiii imita comportamentele adultilor, iar daca au asistat la comportamente agresive, este foarte probabil sa repete ceea ce au vazut. Cand un parinte isi pierde cumpatul si se comporta agresiv intr-o situatie, copilul va intelege ca asa trebuie gestionata situatia – si el se va infuria si va deveni agresiv. Imitarea comportamentelor agresiva se aplica atat in cazul parintilor, dar si al copiilor din anturaj, profesorilor, vecinilor, idolilor etc.

Si expunerea copiilor la violenta din jocuri video, programe TV, filme sau desene animate cu continut agresiv are un efect negativ. Acesta este unul dintre principalele motive pentru care parintii sunt sfatuiti sa supravegheze copiii, mai ales la varste mici, si sa limiteze expunerea la continutul nepotrivit varstei lor.

Agresivitatea pe fondul unor dificultati psihologice

Cand copiii trec prin situatii extrem de stresante pentru ei, durerea si furia pe care le acumuleaza se pot manifesta la unii copii prin comportamente agresive. Situatia e mai probabila cand cei mici vad acest mod de descarcare si la adulti. Cand in familie exista tensiuni sau schimbari care ii afecteaza si pe adulti, inevitabil si copiii au de suferit. Poate fi vorba de divortul parintilor, o boala grava a unui membru al familiei, mutarea intr-un oras nou, pierderea serviciului parintelui care sustinea financiar familia, plecarea unui parinte sau a ambilor parinti din tara etc.

Copiii care trec prin traume emotionale, care s-au confruntat cu violenta domestica sau au fost abuzati sexual si nu au nicio posibilitate de a-si exprima frica, furia, anxietatea, tristetea, pot avea comportamente agresive. De altfel, agresivitatea este mult mai frecventa la copiii care au fost expusi la violenta in familie sau in cartier decat cei care nu au fost expusi.

Agresivitatea ca manifestare a unor tulburari

Agresivitatea se poate manifesta si in cadrul unor afectiuni si tulburari.
ADHD. Aproximativ jumatate dintre copiii cu tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie prezinta si comportamente agresive. Aceasta tulburare de comportament necesita tratament, astfel incat acesti copii sa reuseasca sa stabileasca relatii de prietenie, sa accepte autoritatea parintilor, sa se descurce bine la scoala.
Tulburările din spectrul autist. Copiii cu TSA pot uneori sa-si exprime sentimentele prin acte agresive, indreptate catre ceilalti sau catre ei insisi. La baza agresivitatii pot sta o serie de factori: dificultati in a intelege ce se intampla in jurul lor, dificultati in a comunica ce isi doresc sau au nevoie, hipersensibilitatea unor simturi, anxietatea ridicata.
Tulburarea de conduita. In aceasta tulburare agresivitatea face parte din manifestarile tipice. Agresivitatea are un caracter intentional, deliberat, actele agresive au loc frecvent si pot fi insotite de cruzime, sfidare, toleranta redusa la frustrare,

 

Cum pot parintii sa ajute copiii agresivi?

Indiferent de cauza care sta la baza comportamentului agresiv, influenta parintilor este foarte mare, chiar si in cazul agresivitatii manifestate in cadrul unor tulburari. O serie de studii au aratat ca atunci cand parintii au parte de ajutor, cei mici au sanse mari sa li se schimbe traiectoria in viata. (Prin ajutor autorii inteleg sprijin moral si informatii practice despre gestionarea agresivitatii).

Strategii de aplicat cand copilul e agresiv

  • Interveniti imediat si opriti comportamentul agresiv. Apoi incercati sa va conectati cu el, folosind un ton bland, stabilind contactul vizual, iar daca va permite, il puteti imbratisa sau mangaia. Astfel va intelege ca e in siguranta sa vorbeasca si sa se descarce. Apoi discutati despre ce s-a intamplat.
  • Pastrati-va calmul, oricat de dificil poate parea in acele momente. Cand copilul are un comportament agresiv, e foarte incarcat emotional. Daca parintele ii raspunde si el intr-un mod similar, agresivitatea copilului este probabil sa creasca. In schimb, calmul si blandetea il ajuta pe copil sa invete auto-reglarea emotionala.
  • In timpul unei crize de furie sau comportament agresiv din partea celui mic, pentru ca isi doreste o jucarie din magazin, este important sa nu cedati. Reaminti-i regula pe care o aveti (de exemplu, ca nu cumparati decat o jucarie noua pe luna) si nu cedati, pentru a nu intari comportamentul copilului.

  • Cand copiii au comportamente de exteriorizare variate, e dificil sa le controlati fiecare aspect al comportamentului. De aceea, psihologii recomanda parintilor sa „isi aleaga bataliile„, adica sa prioritizeze interventiile lor in functie de gravitatea comportamentelor celor mici. Ideal este sa incepeti cu actele agresive si sa le reamintiti limitele stricte privind agresivitatea. Copiii au nevoie sa li se transmita clar ca nu e permis sa fie agresivi in niciun fel. Abia apoi puteti sa interveniti in cazul altor tipuri de conduite nepotrivite. Important este sa mentineti un ton general pozitiv al comunicarii.

Strategii privind cauzele pentru agresivitatea la copii

  • Identificati factorii declansatori ai comportamentelor agresive ale copilului. Observati-l si vedeti cand e mai probabil sa aiba crize de furie, sa devina frustrat si sa se manifeste agresiv: cand e obosit pentru ca nu a dormit la pranz, cand fratele/sora mai mare il tachineaza, cand mergeti in vizita. Incercati sa reduceti impactul acestor factori. Incurajati odihna, interveniti in comportamentele negative dintre frati, pregatiti dinainte copilul cand urmeaza sa mergeti in vizita si spuneti-i ce asteptari aveti de la el.
  • Standardele pe care le impunem copiilor ar trebui sa tina cont de varsta lor. Nu putem, de exemplu, sa ne asteptam ca un copil de 3 ani sa stea linistit la masa, in timpul unei cine lungi la restaurant cu parintii. Pastrarea rabdarii, respectarea regulilor, controlul impulsurilor sunt abilitati pe care creierului unui copil inca le invata la aceasta varsta. Daca supraestimam limitele de dezvoltare ale unui copil, nu apar doar frustrare si posibil conflicte. El poate intelege ca nu e capabil sa atinga standardele sau ca parintele e nedrept.
  • Somnul copiilor este extrem de important. Numeroase studii au aratat ca acei copii care nu dorm suficient sau au o calitate scazuta a somnului sunt mai predispusi la comportamente de opozitie, agresivitate, iritabilitate, furie. Asigurati-va ca cei mici au conditiile necesare pentru un somn odihnitor si de calitate. Mersul devreme la somn, o rutina de culcare care sa includa activitati relaxante si linistitoare sunt doar cateva dintre aspectele importante pentru un somn de calitate.
  • Comportamentele agresive dintre frati, spun cercetatorii, au aceleasi efecte negative pentru cel care este agresat ca in orice alta forma de agresivitate. De aceea, este foarte important ca parintii sa incurajeze de la varste cat mai mici bunavointa si cooperarea intre frati si sa intervina ori de cate ori fratii nu reusesc sa negocieze si lucrurile scapa de sub control.
  • Invatati-i de ce nu este moral sa fie agresivi – comportamentele de acest gen nu fac decat sa ii raneasca pe ceilalti.

Strategii privind emotiile

  • Invatati-i pe cei mici sa-si recunoasca si sa numeasca emotiile. In acest fel, copiii invata sa exprime verbal emotia pe care o simt. De exemplu, cand e furios si incepe sa devina agresiv, ii puteti spune „Vad ca esti foarte furios acum.”
  • Vorbiti despre emotii in general si despre cum functioneaza. De exemplu, ce ii face pe oameni tristi, fericiti sau furiosi? Cum putem alina tristetea si calma furia? S-a observat ca acei copii care sunt obisnuiti de mici sa discute despre emotii au mai putine comportamente indezirabile.
  • Cand copilul e inca furios, nu e momentul potrivit pentru a-i oferi explicatii sau a-i aminti despre principii si reguli. Cand creierul este coplesit de emotii negative, gandirea rationala are de suferit. De aceea, asteptati intai sa se linisteasca.
  • Mentineti o relatie pozitiva cu copiii, pentru ca ei se vor simti in siguranta si conectati emotional cu parintii. Astfel vor fi mai cooperanti si mai receptivi la a invata si a aplica reguli sociale.

Strategii generale privind agresivitatea la copii

  • Fiti consecventi in modul in care reactionati la agresivitate. Daca intr-o zi ignorati comportamentul agresiv, iar in alta zi ii spuneti ca nu este in regula sa loveasca, copiii, mai ales cei mici, vor fi confuzi. Incercati sa oferiti in linii mari acelasi raspuns de fiecare data.
  • Oferiti-le copiilor feedback pozitiv si incurajator atunci cand fac lucrurile bine. Feedback-ul este o metoda eficienta de modelare a comportamentului.
  • Copiii invata prin joc, iar in cazul celor cu comportamente agresive, jocurile de auto-reglare pot fi de ajutor. Un exemplu de astfel de joc este „Simon spune„. Adultul enumera mai multe actiuni pe care sa le faca copilul, iar frazele incep sau nu cu „Simon spune„. Copiii trebuie sa asculte cu atentie si sa faca doar acele actiuni (de exemplu, sa stea intr-un picior) unde propozitia a inceput cu „Simon spune”. In celelalte cazuri, ei trebuie sa-si controleze impulsul de a actiona.
  • Responsabilizati copiii pentru actele lor. De exemplu, daca au stricat ceva in urma unui comportament agresiv, explicati-le ca le veti opri din banii de buzunar pe care ii primesc, ca va trebui sa va ajute suplimentar etc.

Ce pot face parintii pentru ei insisi?

A fi parintele unui copil agresiv poate fi deseori tulburator si solicitant. Gestionarea comportamentului agresiv necesita multa rabdare din partea unui parinte. Pe langa strategiile prin care ii ajuta pe copii, este foarte important ca parintii sa nu uite de ei insisi, pentru a putea mai departe sa ofere sprijin si indrumare celor mici.

  • Nu luati personal comportamentul copilului. Copiii nu proceseaza emotiile si informatiile la fel ca adultii. Copiii mici nu inteleg inca cum functioneaza emotiile lor, cu atat mai putin ale parintilor, iar la copiii mai mari, agresivitatea inseamna in cele mai multe cazuri impulsivitatea si inabilitatea de a gestiona altfel situatia. Insa nu poate fi vorba de rea-vointa fata de parinti.
  • Setati-va asteptari cat mai realiste. Copiii se pot concentra mai putin timp decat adultii, invatarea de lucruri noi sau adaptarea la reguli le ia mai mult timp decat adultilor, controlul impulsurilor si capacitatea memoriei sunt inca in dezvoltare. De aceea e important sa aveti rabdare si sa va adaptati asteptarile in functie de varsta si nivelul lor de dezvoltare.
  • Nu va neglijati sanatatea mentala. Gestionarea unui copil cu comportamente agresive poate fi foarte stresanta. Cand parintii sunt coplesiti si stresati, problemele de comportament ale copiilor se pot inrautati. Daca va aflati in aceasta situatie, nu ezitati sa solicitati ajutor specializat.

 

Agresivitatea la copii – cand ar trebui sa ne ingrijoram?

Comportamentul agresiv al copiilor este normal atunci cand cei mici nu au invatat inca sa-si autoregleze emotiile sau nu stapanesc aceasta abilitate pe deplin. Pana la varsta de aproximativ 7 ani, copiii au deja abilitatile verbale necesare pentru a-si exprima emotiile si au invatat ca aceste manifestari agresive nu sunt acceptate si dorite. In mod normal manifestarile agresive incep sa se reduca pana la disparitie.

elefant.ro

Daca acest lucru nu se intampla, parintii ar trebui sa ia atitudine, mai ales cand copilul ii raneste pe ceilalti sau isi face rau singur.

Alte semne la care parintii sa fie atenti:

  • isi pierde frecvent cumpatul, se infurie puternic;
  • este foarte iritabil sau impulsiv, nu reuseste sa ramana concentrat;
  • devine foarte usor frustrat;
  • copilul are dificultati la scoala – performante scolare scazute si/sau nu participa la ore sau activitatile organizate cu clasa;
  • nu reuseste sa isi faca prieteni sau sa relationeze cu copii de varsta lui;
  • comportamentul copilului are efecte negative si asupra relatiilor si atmosferei de acasa, se cearta cu membrii familiei, refuza sa accepte reguli si autoritatea parintilor;
  • nu isi asuma responsabilitatea pentru comportamentele sale, eventual da vina pe altii;

Aceste manifestari pot indica o tulburare emotionala, de comportament sau de invatare care face dificile pentru copil actiuni precum ascultatul, concentrarea, cititul. De aceea, este important sa va adresati unui specialist in tulburarile de acest tip (psiholog sau psihiatru).

 

Referinte:

(1) Disruptive behavior problems: 12 evidence-based tips for handling aggression, defiance, and acting out – https://www.parentingscience.com/behavior-problems-disruptive.html
(2) Child’s Aggressive Behavior – https://health.clevelandclinic.org/6-ways-to-deal-with-your-childs-aggressive-behavior/
(3) Aggression, Ages 6 to 12 – https://consumer.healthday.com/encyclopedia/children-s-health-10/child-development-news-124/aggression-ages-6-to-12-645908.html
(4) Aggressive behaviour: children and teenagers with autism spectrum disorder – https://raisingchildren.net.au/autism/behaviour/common-concerns/aggressive-behaviour-asd
(5) Helping children with aggression – https://www.handinhandparenting.org/article/children-hitting-biting-pushing-helping-children-with-aggression-2/
(6) What Are Some of the Causes of Aggression in Children? – https://childmind.org/article/aggression-in-children-causes/
(7) Taming aggression in children: 5 crucial strategies for effective parenting – https://www.parentingscience.com/aggression-in-children.html

Despre autor

Oana Costin

Oana Costin a absolvit Facultatea de Psihologie din Iasi si a urmat apoi un master in domeniul Psihologiei organizationale. In prezent este psihoterapeut in supervizare in Psihoterapie cognitiv-comportamentala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *