Icterul la nou-nascuti

Icterul este  frecvent intalnit la nou-nascuti si este, de obicei, o afectiune temporara care nu cauzeaza probleme. Afla informatii esentiale despre icter din randurile de mai jos.

CUPRINS:

1. Ce este icterul?
2. De ce apare icterul la nou-nascuti?
3. Simptome
4. Tipuri de icter
5. Diagnostic
6. Tratament
7. Riscuri – Cand trebuie apelat la medic

Ce este icterul?

Icterul este o ingalbenire a pielii si, uneori, chiar a regiunii albe a ochilor sau a gingiilor. Icterul este  frecvent intalnit la nou-nascuti si este, de obicei, o afectiune temporara care nu cauzeaza probleme. La majoritatea nou-nascutilor, icterul este denumit icter fiziologic si este considerat inofensiv.

Bilirubina este un pigment normal produs atunci cand celulele rosii din sange se descompun in organism. Aceasta este, de obicei, procesata de catre ficat si eliminata in scaun. Cand un copil are icter, inseamna ca fie corpul sau produce prea multa bilirubina, fie ca ficatul nu-l elimina suficient de repede.

Icterul care dureaza mai mult de 2 saptamani se numeste icter prelungit la nou-nascuti. Ambele tipuri de icter sunt, in general, considerate a fi inofensive, dar cu toate acestea, icterul prelungit poate fi un semn de boala hepatica grava, iar icterul care se dezvolta in primele 24 de ore de viata poate necesita o interventie medicala urgenta.

De ce apare icterul la nou-nascuti?

Este normal ca nivelul bilirubinei copilului sa fie un pic ridicat dupa nastere. Cand bebelusul creste in burta mamei, placenta elimina bilirubina din corp. Dupa nastere, ficatul bebelusului incepe sa faca acest lucru, dar poate dura ceva timp pana cand poate face acest lucru eficient.

Icterul fiziologic apare in general cand copilul are 2-4 zile – de cele mai multe ori, nu provoaca probleme si se reduce in decurs de 2 saptamani.

Icterul este un semn de nivel crescut de bilirubina, si apare la 60% dintre nou-nascuti in prima saptamana de viata si la 80% dintre prematuri. Bilirubina, produs din defalcarea normala a globulelor rosii din sange, este crescuta la nou-nascuti din mai multe motive:

• organismul lor produce mai multa bilirubina din cauza duratei mai scurte de viata a globulelor rosii si a unei concentratii mai mari de celule rosii in sange comparativ cu adultii;
• au functie hepatica incomplet dezvoltata, ceea ce duce la metabolizarea lenta a bilirubinei;
• pot avea o intarziere in trecerea meconiului, ceea ce duce la o reabsorbtie crescuta a bilirubinei in intestine.

Icterul asociat cu alaptarea apare cand copilul nu consuma suficient lapte matern, de exemplu, cand productia de lapte este afectata. Digestia copiilor este incetinita si astfel nu elimina bilirubina. Uneori apare si icterul asociat cu laptele matern, ce poate fi dat de modul in care substantele din laptele matern afecteaza defalcarea bilirubinei in ficat.

Cand ficatul este cel implicat in aparitia icterului in primele zile de viata, vorbim de icter fiziologic. Acesta este cel mai frecvent tip de icter la nou-nascuti. Dar, uneori, o problema de sanatate poate provoca icter. Bebelusii cu astfel de probleme de sanatate au mai multe riscuri de a avea nevoie de tratament pentru a ajuta la scaderea nivelului de bilirubina decat la copiii cu icter fiziologic. Aceste probleme includ:

• incompatibilitate de Rh;
• hemoragii interne;
• cefalohematom – cauzat de o nastere dificila;
• nivel prea mare de celule rosii in sange – mai ales la copii prematuriu sau gemeni;
• infectii prezente la nastere, ca rubeola, sifilis etc.;
• deficit de enzime;
• anumite medicamente;
• boli care afecteaza ficatul sau tractul biliar, cum ar fi fibroza chistica sau hepatita;
• nivel scazut de oxigen (hipoxie);
• probleme genetice, cum ar fi deficienta G6PD – atunci cand corpul nu are suficienta G6PD, o enzima care ajuta celulele rosii sa functioneze corect;
• sepsis – infectie in sange etc.

Simptome

Simptomele icterului la nou-nascuti:

• icterul apare la 2-4 zile de la nastere, iar cand vorbim de icter la prematuri, care sunt mai predispusi la icter, poate dura 5-7 zile pana sa apara si dureaza de obicei putin mai mult;
• pielea va deveni usor galbena, iar la copiii cu piele mai inchisa la culoare, ingalbenirea poate fi observata in albul ochilor, in zona gingiilor si in talpi si palme;
• apare, in general, pe fata si se extinde pe piept si abdomen, apoi daca e o forma mai severe, si in brate si picioare;
• bebelusul se poate confrunta si cu mancarimi ale pielii, probleme de supt, somnolenta:
• urina inchisa la culoare, scaune deschise la culoare;
• copilul poate sa aiba pielea mai iritata;
• dispare in maximum 2 saptamani, in mod normal.

Tipuri de icter

Icterul cara apare in 2-4 zile de la nastere, apare la 60% dintre copii, apare nu mai devreme de primele 24 de ore, dureaza maximum 2 saptamani si este dat de functia ficatului, care este imatura la acel moment, se numeste icter fiziologic si este normal. Alte forme de icter includ:

• Icter de prematuritate sau icter la prematuri – Avand in vedere ca bebelusii prematuri sunt chiar mai putin pregatiti sa metabolizeze bilirubina, ei au si mai multe riscuri de a dezvolta icter. La prematuri icterul poate fi mai intens si poate dura mai mult.
• Icterul prelungit – este dat de o serie de probleme de sanatate.
• Icterul asociat cu laptele matern – este dat de o substanta din laptele matern care afecteaza metabolismul bilirubinei.
• Icter asociat cu alaptarea – apare cand alaptarea nu este posibila, apar dificultati de alaptarea ce ingreuneaza digestia si eliminarea bilirubinei din corp.

Diagnostic

Inca de la primele semne, medicii vor monitoriza semnele de icter ale copilului. De la primele semne de icter e necesara masurarea nivelului de bilirubina printr-un test de sange.

Pentru a testa icterul, apasati usor cu degetele pe varful nasului sau fruntii copilului. Daca pielea presata devine alba, copilul nu are icter. Daca este galbena, bebelusul poate avea icter.

Trebuie consultat medicul daca:

• copilul prezinta semne de icter;
• icterul se inrautateste;
• fecalele copilului sunt albicioase;
• copilul are icter de mai mult de 2 saptamani.

Diagnosticarea incepe cu un examen fizic, examinandu-se pielea copilului, ochii, gingiile, precum si fecalele.

Bilirubina poate fi masurata prin teste de sange sau modern cu ajutorul unui bilirubinometru transcutanat – un dispozitiv mic care lumineaza pielea bebelusului, analizand modul in care fasciculele de lumina sunt reflectate de pe piele sau absorbite de piele, si calculand nivelul bilirubinei din sange.

Alte teste posibile includ ( de obicei, daca copilul este prematur, daca icterul apare in primele 24 de ore, daca bilirubina este extrem de ridicata sau daca icterul este prelungit):

• aflarea grupei de sange pentru a vedea daca e vorba de o incompatibilitate de sange cu mama;
• test Coombs – testeaza un esantion de sange pentru a detecta anticorpi care pot fi atasati de suprafata celulelor rosii din sangele bebelusului;
• testare pentru infectii – teste de sange, urina sau din lichid cefalorahidian;
• testarea enzimei glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (G-6-PD) intr-o proba din sangele bebelusului pentru a vedea daca are o deficienta de G-6-PD.

Un nivel normal al bilirubinei depinde de varsta copilului. Daca copilul s-a nascut dupa 38 de saptamani, tabelul de mai jos arata nivelul maxim de bilirubina considerat sigur. Iata care este nivel maxim considerat sigur de bilirubina in functie de varsta bebelusului in ore:

• imediat dupa nastere – 100 µmoli
• 6 ore – 125 µmoli
• 12 ore – 150 µmoli
• 18 ore – 175 µmoli
• 24 ore – 200 µmoli
• 30 ore – 212 µmoli
• 48 ore – 250 µmoli
• 72 ore – 300 µmoli
• 96 + – 350 µmoli

Daca nivelul de bilirubina ale bebelusului creste sau este prea ridicat, poate avea nevoie de tratament sau de ingrijiri speciale.

Tratament

Tratamentul nu este necesar in majoritatea cazurilor. Cand este nevoie de tratament, acesta va depinde de:

• nivelul de bilirubina;
• cat de repede a crescut bilirubina;
• daca bebelusul este prematur;
• varsta copilului.

Hranirea copilului cu icter:

• copilul are nevoie de multe lichide ca lapte matern sau formula de lapte;
• hraniti copilul frecvent (de pana la 12 ori pe zi) pentru a incuraja miscarile intestinale si eliminarea bilirubinei prin scaun;
• daca icterul este sever si copilul nu poate fi scos de la lampa pentru hranire, acesta va fi alimentat intravenos.

Tratamentul in spital dureaza de obicei 1 – 2 zile. De cele mai multe ori e necesar ca cel mic sa stea la lampa de fototerapie. Acestea ajuta la ruperea bilirubinei. Copilul este expus la aceasta lampa intr-un mediu cald, inchis, pentru a se mentine o temperatura constanta.  Copilul va purta scutec si i se vor acoperi ochii pentru protectie. Alaptarea trebuie continuata in timpul fototerapiei, daca este posibil.

Fototerapia

Fototerapia este foarte sigura si eficienta in reducerea nivelurilor de bilirubina. Deoarece bilirubina absoarbe lumina, icterul si cresterea nivelului de bilirubina scad de obicei atunci cand bebelusul este expus la aceste lumini speciale de culoare albastra. Luminile ajuta bilirubina din sange sa se schimbe astfel incat sa poata fi usor eliminata din organism in urina si fecale.

Exista doua tipuri de fototerapie: fototerapie conventionala, in care copilul este plasat sub o lampa fluorescenta sau cu halogen, cu ochii acoperiti pentru a preveni deteriorarea retinei, sau fototerapia cu patura speciala, in cazul in care se foloseste o patura care incorporeaza fibre optice. Lumina circula prin fibrele optice si ajunge pe pielea bebelusului. In ambele metode de fototerapie, scopul este expunerea pielii bebelusului la cat mai multa lumina.

Daca este posibil, fototerapia va fi oprita timp de 30 de minute la fiecare 3-4 ore, astfel incat sa puteti hrani copilul. Daca icterul este mai sever, fototerapia nu va fi oprita. In schimb, bebelusul va fi hranit cu un tub intravenos. Fototerapia va fi oprita atunci cand nivelul bilirubinei este suficient de scazut.

Posibilele efecte adverse date de fototerapie pot sa includa deshidratarea pentru ca organismul pierde mai multa apa prin piele si urina.

Transfuzia de schimb

In cele mai severe cazuri de icter, este necesara o transfuzie de sange, cand sangele copilului este inlocuit cu sange proaspat.  Administrarea de imunoglobulina intravenos poate fi, de asemenea, eficienta in reducerea nivelurilor de bilirubina.

O transfuzie de sange, cunoscuta sub numele de transfuzie de schimb, va fi luata in considerare daca

copilul prezinta risc de hiperbilirubinemie severa (niveluri ridicate de bilirubina in sange), daca are hiperbilirubinemie si fototerapia nu a functionat. Transfuzia are loc in mod normal printr-un cateter intravenos (un tub introdus intr-o vena).

Schimbarile de transfuzii sunt in general considerate a fi sigure si eficiente, dar sunt posibile unele efecte secundare, inclusiv:

• trombocitopenie, o scadere anormala a numarului de trombocite din sange;
• hipocalcemie, atunci cand nivelul de calciu din organism scade prea mult;
• hipotensiune arteriala – tensiune arteriala scazuta;
• o problema cu cateterul – tubul utilizat in timpul transfuziei;
• tromboza venoasa, atunci cand un cheag de sange se dezvolta intr-o vena;
• hipokaliemie, un nivel anormal de scazut de potasiu in sange;
• hipoglicemie, un nivel anormal de scazut de zahar (glucoza) in sange;
• bradicardie, o rata a inimii anormal de scazuta;
• apnee, o intrerupere temporara a respiratiei, deoarece muschii gatului se relaxeaza si provoaca blocarea totala a cailor respiratorii ale gatului;
• hemoragii;
• probleme de coagulare etc.

Aceste reactii adverse posibile nu depasesc beneficiul unei transfuzii de schimb. Pe tot parcursul procesului, starea copilului va fi monitorizata permanent.

Daca icterul este cauzat de alta problema, cum ar fi o infectie, acesta va fi tratat. Acest lucru poate insemna utilizarea unei interventii chirurgicale sau a unui medicament.

Riscuri – Cand trebuie apelat la medic

Fara un tratament prompt, o crestere a bilirubinei poate duce la o boala numita kernicterus (numita si icter nuclear sau encefalopatia bilirubinica). Acest lucru poate duce la leziuni ale creierului sau chiar la deces, deci este important ca nivelurile ridicate de bilirubina sa fie tratate imediat.

Copiii cei mai predispusi riscului de complicatii includ:

• prematuri nascuti inainte de saptamana 37;
• copii cu greutate la nastere mai mica de 2500 g;
• copii ce prezinta incompatibilitate de grup de sange cu mama;
• copiii care dezvolta icter in primele 24 ore de la nastere;
• cand icterul se raspandeste la maini si picioare;
• cand este o infectie in corp;
• cand nasterea a fost dificila;
• istoric familial de icter sever.

Icter prelungit la nou-nascuti inseamna ca icterul persista mai mult de 14 zile si poate indica anumite probleme de sanatate. Aceasta poate aparea la aproximativ15% din totalul nou-nascutilor.

Icterul nuclear se poate dezvolta daca bilirubina din sange ajunge in creier, ducand la leziuni ale creierului sau la moarte. Cu toate acestea, acest lucru este foarte rar. Kernicterus este o complicatie a hiperbilirubinemiei netratate (niveluri ridicate de bilirubina in sange).

Factori de risc pentru kernicterus:

• nivel foarte ridicat de bilirubina in sange;
• nivelul bilirubinei a crescut rapid.

Simptome:

• letargie;
• iritabilitate;
• rigiditate musculara sau afectarea tonusului muscular;
• dificultati de mentinere a pozitiei;
• apnee;
• convulsii.

Pe termen lung, poate duce la paralizii cerebrale, pierderea auzului, probleme vizuale sau dentar. Din fericire, cazurile de kernicterus sunt foarte rare.

Referinte:

• Jaundice in the Newborn (Hyperbilirubinemia), link: https://www.msdmanuals.com/home/children-s-health-issues/gastrointestinal-gi-and-liver-problems-in-newborns/jaundice-in-the-newborn 
• Jaundice in health newborns, link: https://www.laleche.org.uk/jaundice
• Jaundice, link: https://www.cdc.gov/breastfeeding/breastfeeding-special-circumstances/maternal-or-infant-illnesses/jaundice.html
• Jaundice in newborns, link: https://raisingchildren.net.au/newborns/health-daily-care/health-concerns/jaundice-in-newborns
• Jaundice newborn, link: https://www.hse.ie/eng/health/az/j/jaundice-newborn/
• Jaundice, link: https://www.babycentre.co.uk/a89/jaundice
• Neonatal Jaundice, link: http://patients.gi.org/topics/neonatal-jaundice/