Incontinenta urinara – cauze, simptome, tratament

Afla totul despre incontinenta urinara – ce o cauzeaza, care sunt simptomele si ce tratamente exista pentru a recapata controlul asupra vezicii urinare. 

CUPRINS:

1. Ce este?
2. Tipuri
3. Grupe de persoane ce pot fi afectate
4. Cauze
5. Simptome
6. Diagnostic
7. Tratament
8. Riscuri si complicatii

Ce este incontinenta urinara?

Incontinenta urinara este pierderea involuntara a controlului vezicii urinare, slabiciunea generala a vezicii urinare si eliminarea de urina involuntar. Riscul de incontinenta urinara creste odata cu varsta. Incontinenta atrage dupa sine anumite complicatii medicale si in plus, afecteaza stima de sine si viata sociala.

Incontinenta nu este o boala. Incontinenta este un simptom al unei alte probleme care se petrece in organism. Este important de stiut ca incontinenta poate fi redusa, tratata sau gestionata cu succes.   Incontinenta urinara este definita ca o eliminare involuntara de urina ≥ 2 ori / luna, in timpul zilei sau in timpul noptii. Incontinenta urinara in timpul zilei este numita incontinenta diurna, iar incontinenta din timpul noptii – incontinenta nocturna.

Dupa varsta de 3 ani, pierderea involuntara de urina este adesea sursa de stigmatizare sociala, indiferent daca se intampla la scoala, la birou, in timpul unui pranz sau in centre de ingrijire.

Tipuri de incontinenta urinara

De multe ori, incontinenta apare atunci cand vezica este mult prea plina si musculatura nu mai poate retine continului, aparand eliminarea involuntara a acesteia. Astfel de episoade singulare nu descriu o problema, fiind date de suprasolicitarea vezicii. Incontinenta urinara patologica poate fi de mai multe tipuri:

• Incontinenta de urgenta – Apare o urgenta brusca, intensa de a urina, urmata de o pierdere involuntara de urina si este caracterizata de nevoia frecventa si urgenta de a merge la baie asociata cu incercarile de a mentine urina. Acest lucru este dat de contractii involuntare si inadecvate ale muschilor din peretele vezicii urinare. Cauza este de obicei necunoscuta, dar poate fi provocata si de iritarea locala din cauza infectiilor tractului urinar, a pietrelor vezicale sau a tumorii vezicii urinare. Alte cauze neobisnuite includ accident vascular cerebral, boala Parkinson, scleroza multipla, dementa sau leziuni ale maduvei spinarii.
• Sindromul vezicii urinare hiperactive – Este un diagnostic prin excluziunie – cand nu se gaseste nicio cauza identificabila.
• Incontinenta functionala – persoanele cu incontinenta functionala isi pot strange muschii pelvini si pot reduce fluxul de urina inainte de golirea completa a vezicii, ceea ce poate duce la un rest de urina ce va fi eliminat apoi involuntar – apare la copii, in special, si este data de anumite dizabilitati fizice sau psihice. Incontinenta functionala este frecvent intalnita la adultii mai in varsta, care pot prezenta probleme de incontinenta din cauza unei tulburari fizice sau mentale.
• Incontinenta de stres – cand apar scurgeri involuntare de urina la efort, stranut sau tuse, data de un sfincter slab si de anumite traumatisme, de nasteri sau presiune abdominala asociata cu obezitatea, constipatia, tusea etc. Incontinenta de stres este cea mai comuna problema de continenta la femei.
• Incontinenta pe termen scurt descrie problemele de continenta cauzate de infectii ale tractului urinar, constipatiei sau anumitor alimente, bauturi si medicamente. Odata ce aceste probleme sunt abordate, problema de continenta se rezolva.

Unii oameni au o combinatie de tipuri (incontinenta mixta).

Grupe de persoane ce pot fi afectate

Incontinenta urinara la barbati

Pe masura ce vezica urinara se umple cu urina, nervii si muschii lucreaza impreuna pentru a preveni eliminarea involuntara a urinei din corp. Incontinenta urinara la barbati poate fi data de deteriorarea musculaturii din jurul uretrei, abtinerea prea mult de la a urina, vezica prea plica sau daca sunt anumite elemente ce blocheaza uretra.

La barbati, incontinenta este adesea legata de probleme de prostata sau de tratamente.

Consumul de alcool poate face ca incontinenta urinara sa fie mai grava. Utilizarea medicamentelor eliberate pe baza de reteta sau fara prescriptie medicala, cum sunt diureticele, antidepresivele, sedativele, opioidele si dieta pot, de asemenea, sa afecteze simptomele.

Barbatii in varsta au un risc mai mare de a experimenta incontinenta urinara decat barbatii tineri.

Se estimeaza ca intre 11 -34 % dintre barbatii mai in varsta au o anumita forma de incontinenta, iar 2- 11% dintre barbatii mai in varsta se confrunta cu simptome de incontinenta in fiecare zi. Unii barbati pot experimenta mai multe forme de incontinenta.

Bolile care cauzeaza in general incontinenta urinara includ:

• tuse cronica
• contipatie
• obezitate
• infectii ale tractului urinar si obstructii ale tractului urinar
• afectarea sfincterului
• leziuni nervoase
• prostata marita
• cancer de prostata
• boli neurologice ce pot afecta semnalele de control al vezicii
• factori ce tin de stilul de viata: fumat, consum de alcool, sedentarism

Incontinenta urinara la femei

Femeile sunt de doua ori mai predispuse riscului de a se confrunta cu incontinenta decat barbatii. Sarcina si nasterea, menopauza si structura tractului urinar feminin stau la baza acestei diferente. Se estimeaza ca intre 15 – 55% dintre femei se plang de simptomele de incontinenta. Forma cea mai raspandita de incontinenta urinara este asociata cu stresul.

Se presupune, de asemenea, ca femeile sunt mai afectate psihic si emotional decat barbatii de efectele incontinentei, astfel ca le afecteaza stima de sine, viata sociala si viata intima.

Incontinenta urinara de stres la femei este eliberarea involuntara a urinei in timpul oricarei activitati fizice care pune presiune pe vezica urinara. Activitatile care pot pune presiune pe vezica urinara includ:

• tuse
• stranut
• ras
• ridicarea obiectelor grele
• activitate fizica
• aplecari

Incontinenta urinara la femei este data de slabirea musculaturii pelvine, de nastere, operatii cezariene, operatii in zona pelvina, afectiuni si traumatisme ale pelvisului si anumite boli. Varsta inaintata si sarcinile anterioare sunt factori majori de risc pentru incontinenta la femei.

Incontinenta urinara in timpul sarcinii

Incontinenta de sarcina, care este pierderea involuntara a urinei, este un fenomen frecvent pe care multe femei il simt in timpul sarcinii. Pe masura ce creste copilul, presiunea asupra vezicii urinare creste si cantitatea de urina pe care vezica o retine, ceea ce inseamna ca trebuie sa urinati mai frecvent. La acestea se adauga modificarile hormonale si eventualele episoade anterioare de infectii urinare – toate acestea slabesc muschii pelvisului si sporesc probabilitatea incontinentei urinare.

De cele mai multe ori, dupa nastere incontinenta urinara se reduce de la sine, dar in alte situatii efectele se pot mentine sau pot fi un factor de risc pentru incontinenta la varsta a treia.

Incontinenta urinara dupa sarcina

Aproape jumatate dintre femei se confrunta cu un anumit grad de incontinenta urinara dupa sarcina.

Gradul depinde de tipul nasterii, de travaliu si de un eventual istoric de incontinenta. Pentru unele femei, problema dispare in cateva saptamani de la nastere. Pentru altele, aceasta poate continua luni, sau poate deveni o problema pe termen lung.

Pentru incontinenta urinara de dupa sarcina, cel mai bun remediu ar putea fi re-antrenarea musculaturii pelvine si efectuarea de exercitii Kegel. Daca problemele persista, poate fi necesar un tratament medical de specialitate.

Incontinenta urinara la copii

La copii, pana la o anumita varsta, incontinenta este o parte normala a dezvoltarii. Incontinenta la copiii mai mari are mai multe cauze:

• unii copii nu doresc sa renunte la anumite activitati, ca joaca, pentru a merge la baie, pana fac pe ei;
• unii copii nu isi golesc complet vezica cand merg la baie, restul de urina fiind eliminat involuntar;
• de multe ori, cauzele incontinentei urinare la copii sunt emotionale;
• cauzele fizice sunt rare.

Este important sa intelegem ca multi copii se confrunta cu o incontinenta ocazionala si ca tratamentul este disponibil pentru majoritatea copiilor care au dificultati in controlul vezicii.

Incontinenta diurna vs. incontineta nocturna – Copiii prezinta adesea incontinenta urinara pe timp de noapte (enurezis sau udarea patului). Se spune ca dupa varsta de 2 ani copiii incep in general sa dezvolte control asupra vezicii urinare pe timpul zilei si in timpul noptii in jurul varstei de 4 ani. Incontinenta diurna (in timpul zilei) nu este, de obicei, diagnosticata pana la varsta de 5 ani sau 6. Incontinenta nocturna nu este diagnosticata pana la varsta de 4-5 ani. Inainte de aceasta perioada, enurezisul este denumit in mod obisnuit udarea patului pe timp de noapte, cand copilul abia isi dezvolta capacitatea de control asupra vezicii.

Enurezisul afecteaza aproximativ 30% dintre copiii in varsta de 4 ani, 10% in varsta de 7 ani, 3% in varsta de 12 ani si 1% in varsta de 18 ani.

Cele mai multe cazuri de incontinenta urinara nocturna la copii rezulta dintr-un amestec de factori, cum ar fi:

• dezvoltarea fizica mai lenta;
• o supraproductie de urina pe timp de noapte;
• lipsa capacitatii de a recunoaste umplerea vezicii urinare atunci cand adoarme;
• stari de anxietate;
• factori genetici;
• afectiuni ale sistemului renal.

Incontinenta in timpul zilei, care nu este asociata cu infectii urinare sau anomalii anatomice, este mai putin frecventa decat incontinenta din timpul noptii si tinde sa dispara mult mai devreme decat versiunile de noapte. O posibila cauza a incontinentei in timpul zilei este o vezica hiperactiva. Multi copii cu incontinenta in timpul zilei au obiceiuri de eliminare anormale, cele mai frecvente fiind refuzul sau amanarea urinarii (mentinerea voluntara a urinei). De exemplu, un copil poate nu vrea sa foloseasca toaletele de la scoala sau poate nu vrea sa intrerupa activitati placute, asa ca ignora semnalul corpului de vezica plina.

Acesti factori pentru incontinenta urinara diurna la copii includ:

• capacitate redusa a vezicii urinare
• anxietate
• constipatie
• consumul de alimente cu cofeina, ce duce la cresterea productiei de urina si spasme ale muschiului vezicii
• antrenamentul prea intens al folosirii olitei sau toaletei

Majoritatea cazurilor de incontinenta la copii se reduc odata cu cresterea si dezvoltarea. Capacitatea vezicii se imbunatateste, copilul intelege mai bine semnalele corpului, invata sa raspunda la acestea etc.

Incontinenta urinara la batrani

Aproximativ 20% dintre varstnici se confrunta cu incontineta urinara, care poate crea impedimente fizice si psihosociale, afectand calitatea vietii.

Incontinenta urinara la batrani este data de schimbarile sistemelor neurologice si urologice. Femeile au schimbari suplimentare date de anatomie si nasterea copiilor, iar barbatii din extinderea prostatei sau chirurgia prostatei. Cu toate acestea, incontinenta nu este o parte inevitabila a imbatranirii si, in cele mai multe cazuri, poate fi prevenita si tratata integral sau partial, cu o imbunatatire semnificativa a igienei, a sanatatii si a increderii.

Problemele de incontinenta pot fi asociate cu leziuni neurologice (scleroza multipla, leziuni severe ale maduvei spinarii, accident vascular cerebral sever, hidrocefalie, dementa avansata) sau pot fi date de anumite medicamente, de afectarea capacitatii de a recunoaste nevoia de a urina.

Cauze

In incontinenta urinara, organele si muschii care regleaza urinarea nu functioneaza corect. Cauzele incontinentei urinare pot fi:

• o infectie a tractului urinar
• efect secundar al unor medicamente
• afectarea nervilor din regiunea pelvina, data de diabet, scleroza etc.
• afectiuni ale sistemului nervos
• modificari hormonale in timpul sarcinii, dupa nastere si in menopauza
• afectarea prostatei la barbati
• excesul de cofeina si alcool
• leziuni ale maduvei spinarii si traumatisme
• consumul mult prea mare de lichide

Simptome

Simptomele incontinentei variaza in functie de cauza afectiunii si pot varia de la scurgeri minore in timpul stranutului sau al activitatii fizice pana la imposibilitatea de a mentine urina deloc.

In general, simptomele incontinentei urinare sunt:

• scurgeri urinare previzibile sau spontane;
• contractia brusca, involuntara a vezicii urinare;
• urinarea nu poate fi oprita de cele mai multe ori;
• picurare constanta de urina – mai ales la barbati;
• eliminarea de urina spontan la auzul unei ape, in situatii de stres sau in timpul orgasmului.

Diagnostic

Diagnosticul incepe cu un istoric complet si un examen fizic care poate deseori determina cauza incontinentei urinare. Vor fi necesare detalii privind frecventa si cantitatea de urina eliminata involuntar, istoric medical si al medicamentelor utilizate.

Teste indicate:

• Testul de urodinamica (testul de umplere a vezicii urinare) – pentru a evalua senzatia si functia normala si anormala a vezicii urinare;
• Cistoscopia – pentru a vizualiza vezica urinara si pentru a evalua anomaliile anatomice;
• Testele radiologice cu raze X, ecografii sau CT pentru a evalua pietrele la rinichi si alte anomalii anatomice.
• Analiza urinei – pentru a depista eventuale infectii sau alte substante prezente in urina.

Medici specialisti recomandati

Daca presupuneti ca aveti incontinenta urinara, puteti cere initial ajutorul medicului de familie, care va va indruma catre un specialist in tulburari ale tractului urinar (urolog) sau daca esti o femeie, catre un medic ginecolog cu pregatire speciala in probleme ale vezicii urinare si urologie (uroginecolog).

Tratament

Tratamentul este personalizat pentru fiecare pacient pe baza diagnosticului, severitatii bolii, varstei si capacitatii de a respecta tratamentul. In mod tipic, tratamentul pentru vezica urinara hiperactiva este medical, in timp ce tratamentul pentru incontinenta de stres este chirurgical.

Principalele recomandari medicale:

• reducerea consumului de lichide in exces si reducerea iritantilor ca alcoolul sau cofeina;
• exercitii Kegel pentru a intari musculatura pelvina;
• exercitii de re-antrenare a vezicii urinare;
• medicamente;
• dispozitive medicale ca insertii uretrale (ce se insereaza in uretra) sau pesarii (un inel introdus in vagin pentru a mentine vezica);
• interventii chirurgicale;
• stimulare electrica – electrozii sunt introdusi temporar in rect sau vagin pentru a stimula si a intari muschii pelvisului;
• injectarea de materiale de umplere sau botox in apropierea uretrei;
• absorbante;
• catetere urinare.

Problemele legate de scurgerea urinei pot necesita o atentie deosebita pentru a preveni iritarea pielii, curatand bine piele, mentinand-o uscata si folosind creme speciale de protectie a pielii de iritatii.

Medicamente

Unele medicamente impiedica contractiile vezicii urinare, in timp ce altele ajuta la cresterea capacitatii vezicii urinare. Medicamentele indicate in incontinenta urinara pot include:

• medicamente anticolinergice – pentru prevenirea spasmelor vezicii si cresterea capacitatii ei: exemple ar fi oxibutinina, tolterodina, solifenacin, trospium;
• Mirabegron pentru incontinenta de urgenta – relaxeaza muschiul vezicii urinare si poate creste cantitatea de urina pe care o poate mentine vezica;
• alfa-blocante – de exemplu terazosin sau tamsulosin – penru barbatii cu incontinenta de suprasolicitare;
• estrogen topic sau sistemic pentru femei – aplicarea unei doze mici de estrogen sub forma de crema vaginala, a unui inel care contine estrogen sau a unui plasture poate ajuta la regenerarea tesuturilor deteriorate in vagin si la nivelul tractului urinar si la ameliorarea simptomelor de incontinenta;
• Onabotulinumtoxin tip A (Botox) – injectiile cu botox in muschiul vezicii urinare ar putea fi benefice pentru persoanele care au o vezica hiperactiva;
• Imipramina – este un antidepresiv triciclic ce produce relaxarea muschii vezicii urinare, in timp ce muschii netezi ai capatului vezicii urinare se contracta;
• Duloxetina – este un inhibitor al recaptarii serotoninei si norepinefrinei, care este aprobat pentru a trata depresia si anxietatea. Aceasta poate ajuta la relaxarea sfincterului ureteral, astfel incat poate imbunatati incontinenta urinara la unele femei.

Riscuri si complicatii

Incapacitatea de a retine urina poate duce uneori la disconfort, jena si uneori la alte probleme fizice.

Riscurile si complicatiile incontinentei urinare includ:

• iritatii ale pielii – o persoana cu incontinenta urinara are mai multe riscuri de a avea leziuni ale pielii, eruptii cutanate si infectii deoarece pielea este umeda de cele mai multe ori;
• infectii ale tractului urinar;
• prolaps vaginal – din cauza slabirii musculaturii pelvine;
• anxietate si depresie;
• stigmatizare;
• afectarea vietii personale si sociale.

Referinte:

• (1) Urinary Incontinence, link: https://stanfordhealthcare.org/medical-conditions/primary-care/urinary-incontinence.html
• (2) Urinary Incontinence, link: http://uroweb.org/guideline/urinary-incontinence/ 
• (3) Urinary incontinence, link: https://www.mayo.edu/research/departments-divisions/department-urology/urinary-incontinence
• (4) Frequently Asked Questions About Urinary Incontinence, link: http://www.uchospitals.edu/specialties/pelvic/faq/urinary-incontinence.html 
• (5) Urinary Incontinence in Adults, link: https://www.msdmanuals.com/professional/genitourinary-disorders/voiding-disorders/urinary-incontinence-in-adults
• (6) Urinary Incontinence in Women: Evaluation and Management, link: https://www.aafp.org/afp/2000/1201/p2433.html
• (7) Urinary Incontinence, link: https://www.acog.org/Patients/FAQs/Urinary-Incontinence
• (8) Urinary Incontinence: What you need to know, link: https://www.medicalnewstoday.com/articles/165408.php
• (9) Urinary Incontinence in Children, link: http://www.kidneyurology.org/Library/Pediatric/Urinary_Incontinence%20_Children.php
• (10) Incontinence in pregnancy and after childbirth, link:https://www.nct.org.uk/parenting/incontinence-pregnancy-and-after-childbirth
• (11) Urinary Incontinence in the Elderly, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3116748/