Rezilienta la copii ii ajuta sa gestioneze dificultatile si provocarile cu care cei mici se confrunta si sa devina mai increzatori in abilitatile lor de a le gestiona si mai tarziu in viata. Cum se dezvolta rezilienta, de ce este importanta si cum ii putem sustine dezvoltarea in cazul copiilor?
Cuprins:
1. Ce este rezilienta la copii?
2. Cum se dezvolta rezilienta in copilarie?
3. Cum putem sustine rezilienta la copii?
Ce este rezilienta la copii?
Rezilienta este capacitatea de a face fata situatiilor adverse de viata sau traumatizante, de a putea functiona bine in continuare si chiar de a te dezvolta in urma acestora. O persoana rezilienta se recupereaza, de obicei, mai repede si mai bine din experientele dureroase prin care trece.
Multe dintre studiile despre rezilienta au vizat copiii si tinerii care au trecut prin situatii adverse (experiente dificile de viata). S-a observat, de exemplu, ca acei copii cu o rezilienta puternica au trecut cu bine de situatii traumatizante, in timp ce altii au fost coplesiti in situatii similare.
Numeroase studii au aratat ca stresul si evenimentele adverse prin care trec copiii pot duce la modificari fiziologice in organismul lor in plina dezvoltare si modificari ale arhitecturii cerebrale. Mai departe, acestea pot duce la intarzieri in dezvoltarea cognitiva si fizica, probleme de sanatate (diabet, boli cardiace) sau tulburari psihice, precum depresia sau abuzul de substante. Evenimentele adverse sau traumatizante includ neglijarea, abuzul, violenta sau expunerea la violenta, boala psihica a unui parinte sau a persoanei care il ingrijeste pe copil.
Insa unii copii reusesc nu doar sa depaseasca aceste perioade dificile din viata, ci si sa se dezvolte armonios in ciuda acestor adversitati. Aceasta este rezilienta.
Rezilienta joaca un rol important pentru starea noastra de sanatate mintala. Se considera ca, cu cat suntem mai rezilienti, cu atat suntem mai bine echipati pentru a face fata stresului si altor provocari ale vietii.
Cum se dezvolta rezilienta in copilarie?
Bazele rezilientei se pun in copilarie si se dezvolta apoi pe parcursul intregii vieti. La inceput, cand rezilienta a inceput sa fie studiata, se considera ca aceasta este o trasatura de personalitate fixa, pe care o ai sau nu. Intre timp s-au realizat numeroase studii in acest domeniu. Iar concluzia este ca rezilienta e un proces care se dezvolta si care poate fi invatat.
Studiul rezilientei la copii a inceput in anii 1970. Iar primele studii au vizat copiii la risc de a dezvolta psihopatologii in urma expunerii la situatii adverse de viata. Ulterior, in urmatoarele cinci decenii, rezilienta a devenit obiect de studiu in mai multe domenii: psihologie, psihiatrie, pediatrie, educatie. Scopul cercetarilor era de a intelege parcursul pozitiv de dezvoltare al copiilor care, in ciuda adversitatilor, reuseau sa mentina acest parcurs sau chiar sa “infloreasca”.
Cercetarile arata ca cel mai important factor in dezvoltarea rezilientei la copii este relatia stabila, puternica, afectuoasa, cu cel putin unul dintre parinti (un atasament securizant). Daca au aceasta relatie, aceasta functioneaza ca un cadru securizant in care copiii invata, prin modelare, strategii de a face fata situatiilor dificile de viata de la parintii lor. Pe masura ce cresc, rezilienta se dezvolta si prin sustinerea profesorilor, mentorilor si prietenilor.
In dezvoltarea rezilientei intervin atat trasaturile innascute (genele, temperamentul), dar mai ales factorii ce tin de mediul in care copiii se dezvolta (familia, comunitatea si societatea). Literatura de specialitate arata ca este o abilitate care se construieste. Aceasta devine mai puternica pe masura ce trecem prin situatii de viata specifice.
Factorii protectori versus factorii de risc in rezilienta la copii
O abordare a rezilientei la copii este de a privi aceasta abilitate prin prisma factorilor protectori versus factorilor de risc. Cu cat factorii protectivi ii depasesc pe cei de risc, cu atat mai mult putem vorbi de rezilienta. Astfel, un copil care a trecut prin numeroase situatii adverse va avea nevoie de mai multi factori protectori pentru a fi rezilient.
Factorii protectori includ trei categorii:
- factorii ce tin de familie: o relatie cu parintii plina de afectiune; absenta alcoolismului si consumului de droguri de catre parinti; un nivel scazut de stres in familie; o stare buna a sanatatii mintale a parintilor;
- factorii individuali: autoreglarea emotionala, perceptia controlului si a abilitatii de a avea un impact asupra propriei vieti, stima de sine, empatia, simtul umorului, abilitatile sociale si de comunicare, genul feminin (tendinta e ca fetele sa fie mai reziliente decat baietii), stare fizica buna;
- factorii ce tin de comunitate: o familie extinsa care ofera sprijin; a trai intr-un cartier sigur; relatiile bune cu un mentor; experiente pozitive la scoala; apartenenta la o comunitate; participarea la activitati extracurriculare.
Factorii de risc includ situatiile dificile, adverse sau traumatizante prin care poate trece un copil: mutarea intr-un alt oras, schimbarea scolii, divortul parintilor, pierderea unei persoane apropiate, neglijarea din partea parintilor, abuzul, violenta si altele.
Cum putem sustine rezilienta la copii?
Relatia calda si afectuoasa parinte-copil
Studiile arata ca factorul cel mai important de departe, in dezvoltarea rezilientei copiilor, este relatia pe care acestia o au cu parintele sau figura principala de atasament. Cu cat acesta ofera copilului sprijin, afectiune, protectie, cu atat aceasta relatia va sustine o dezvoltare sanatoasa a copilului si a rezilientei lui. Dimpotriva, copiii care sunt maltratati, aspru pedepsiti, sau se confrunta cu saracia, lipsa de hrana, au abilitati mai slabe de autoreglare emotionala, cognitiva si comportamentala.
Evitarea hiperprotectivitatii din partea parintelui
Deseori ne gandim la perioada copilariei ca la o perioada fericita, lipsita de griji si dificultati. Insa si cei mici se confrunta cu situatii sau evenimente stresante. Desi parintii si-ar dori sa ii protejeze pe copii de toate situatiile in care ar putea fi dezamagiti, raniti, acest lucru nu e posibil. Dar nici nu ar fi benefic pentru ei sa fie feriti de toate provocarile. Pentru ca nu ar mai reusi sa isi dezvolte independenta si increderea in fortele proprii.
Putem compara rezilienta cu sistemul imun. Asa cum expunerea la germeni ajuta la dezvoltarea imunitatii, la fel si provocarile si situatiile mai stresante cu care se confrunta copiii ii ajuta sa isi dezvolte rezilienta. Cu cat incercam sa ii ferim de schimbarile si provocarile inerente varstei, cu atat le ingradim spatiul de a se dezvolta si a reusi sa gestioneze stresul. Citeste mai multe despre ce inseamna sa fii un parinte hiperprotector.
Incurajarea relatiilor stranse cu ceilalti (familia, prietenii, comunitatea)
Studiile privind rezilienta arata ca relatiile stranse cu familia, prietenii, comunitatea reprezinta un factor cheie in dezvoltarea rezilientei. Chiar si atunci cand copiii trec printr-un stres toxic (abuz, neglijare, traume), relatiile de calitate sunt cele care pot face diferenta in a-i ajuta sa aiba o viata implinita, in ciuda situatiilor prin care au trecut.
Incurajarea dezvoltarii inteligentei emotionale
Sa ii ajutam sa invete sa isi identifice, exprime si gestioneze emotiile. Dezvoltarea inteligentei emotionale este strans legata de dezvoltarea rezilientei. Atunci cand se confrunta cu o problema sau provocare si trebuie sa gaseasca solutii, e important pentru copii ca mai intai sa se simta intelesi, sa le fie validate emotiile. Sa primeasca empatie si confirmarea ca emotiile lor (pe care le pot identifica) sunt justificate. In acest cadru, ei se pot angaja mai usor in a cauta solutii.
Ce altceva mai pot face parintii:
Sa fie ei insisi modele de rezilienta pentru copii. Modul in care parintii vorbesc si actioneaza in legatura cu greselile lor, situatiile adverse cu care se confrunta, ii influenteaza pe copii.
- Sa ii incurajeze sa dezvolte abilitati de rezolvare de probleme. O varianta ar fi ca in situatii concrete de viata, sa ii roage sa gaseasca posibile solutii. De exemplu, faptul de a intarzia mereu tarziu la scoala. Apoi analizarea acestor optiuni, cu avantajele si dezavantajele implicate. Iar in final dezvoltarea unui plan pe care sa il puna in aplicare. Uneori, parintii pot fi tentati sa rezolve ei problemele in locul lor, pentru ca e mai rapid si/sau mai eficient. Insa in acest fel cei mici pot fi privati de a-si dezvolta aceasta importanta abilitate.
- Sa vorbeasca cu cei mici despre personajele reziliente pe care le intalnesc in carti, desene animate sau filme pentru copii. Insistati pe faptul ca desi trec prin situatii dificile, au incredere in ele. Si reusesc sa vada si aspectele pozitive, nu doar pe cele negative. Vorbiti despre ce emotii simt si cum rezolva problemele.
- Sa ii incurajeze sa devina autonomi in activitatile pe care le fac, in functie de varsta lor. De exemplu: sa manace singuri, sa se imbraca singuri, sa-si pregateasca ghiozdanul etc. Apoi sa creasca treptat complexitatea acestora in functie de varsta si nivelul lor de dezvoltare. La varste mici se poate incepe prin a oferi copiilor doua variante din care sa poate alege ei ce prefera (jocuri, gustari, jucarii, haine etc.)
- Mesajele pe care parintii le transmit copiilor in situatiile dificile sunt importante pentru ca ei sa invete sa priveasca lucrurile in perspectiva. Exemple de astfel de mesaje pot include: Este greu acum, dar va trece si va fi mai bine. E rau ca s-a intamplat asa, dar avem si alte lucruri bune pentru care sa fim bucurosi.
Resurse:
(1) Resilience – https://developingchild.harvard.edu/science/key-concepts/resilience/
(2) Building resilience in children – https://healthyfamilies.beyondblue.org.au/healthy-homes/building-resilience
(3) Resilience in Children and Resilience Factors – https://www.parentingforbrain.com/resilience/
(4) How to talk about resilience to your child – https://www.lifeeducation.org.au/parents/how-to-teach-resilience-and-help-your-child
(5) Maximizing children’s resilience – https://www.apa.org/monitor/2017/09/cover-resilience
(6) How to build your child’s resilience – https://psychprofessionals.com.au/build-childs-resilience/
Despre autor
