Tulburarea de stres post-traumatic postpartum – nasterea traumatica

Tulburarea de stres post-traumatic postpartum apare in urma unei traume suferita de mama pe durata travaliului sau in timpul nasterii. Cum se manifesta, cum poate fi recunoscuta aceasta tulburare si care sunt optiunile de tratament aflati din acest articol.

Cuprins:

1. Ce este tulburarea de stres post-traumatic postpartum?
2. Cand si de ce apare tulburarea de stres post-traumatic postpartum?
3. Semne si simptome
4. Diagnostic
5. Tratament
6. Tulburarea de stres post-traumatic postpartum poate fi prevenita?

Ce este tulburarea de stres post-traumatic postpartum?

Cand vorbim de sanatatea mintala la mame, tendinta e de a o asocia cu depresia postpartum. Insa dupa nastere, exista o serie de alte tulburari cu care mamele se pot confrunta. Iar tulburarea de stres post-traumatic postpartum este una dintre acestea.

Tulburarea de stres post-traumatic postpartum face parte din categoria tulburarilor de anxietate. Nasterea unui copil este una dintre cele mai intense si emotionante experiente din viata unei femei. Iar daca mama traieste o experienta traumatica, rezultatul poate fi o tulburare care se manifesta prin panica, anxietate, senzatia permanenta de a fi in pericol si de a retrai evenimentul traumatizant.
Aceasta experienta traumatica poate fi una reala (de exemplu, copilul sau mama insasi au fost in pericol), fie unul perceput (de exemplu, mama a crezut ca ea sau copilul sunt in pericol).

Tulburarea de stres post-traumatic postpartum este mult mai putin cunoscuta decat alte probleme postpartum, lucru care duce de obicei la o subdiagnosticare si implicit, absenta unui tratament. Stresul post-traumatic sau PTSD este mai degraba asociat cu soldatii si personalul care lucreaza in interventii de urgenta. Abia recent studiile au inceput sa arate ca o serie de mame sunt afectate de experiente traumatice legate de nastere, care le afecteaza functionarea si relatiile.

In general, tulburarea de stres posttraumatic afecteaza aproximativ 10% dintre femei, iar in perioada postpartum numarul cazurilor creste mult mai mult.

Tulburarea-de-stres-postraumatic-postpartum-cauze

Cand si de ce apare tulburarea de stres post-traumatic postpartum?

Tulburarea de stres post-traumatic postpartum este cauzata de trairea unuia sau mai multor experiente traumatice, care implica travaliul, nasterea sau un alt eveniment cu legatura directa cu nasterea.

Exemple de posibile traume in timpul travaliului sau la nastere care pot duce la instalarea tulburarii de stres post-traumatic includ:

miababy magazin
  • un travaliu foarte lung si dificil, cu o nastere foarte dureroasa;
  • nasterea de urgenta prin cezariana;
  • folosirea forcepsului sau a vacuumului de catre personalul medical pentru a ajuta la expulzia copilului;
  • o situatie de urgenta in care viata copilului a fost in pericol;
  • hemoragie postpartum severa, in care mama a pierdut foarte mult sange;
  • modul in care mama a fost tratata in travaliu si/sau in timpul nasterii de catre personalul medical;
  • lipsa sprijinului sau a comunicarii din partea/cu personalul medical in timpul travaliului si/sau nasterii, ceea ce ii poate cauza mamei sentimente de panica, disperare, lipsa de speranta;
  • nasterea prematura si faptul ca nou-nascutul trebuie sa stea in unitatea de terapie intensiva neonatala;
  • alte experiente neasteptate sau traumatice care au loc in timpul travaliului sau nasterii.

Evenimentul traumatizant nu e obligatoriu sa fie o trauma reala, ci conteaza foarte mult perceptia mamei. De exemplu, numarul de ore de travaliu e mai putin important decat daca mama a simtit sau nu ca travaliul a fost unul lung.

Pe de alta parte, in urma unor experiente traumatice la nastere, nu toate mamele dezvolta stres post-traumatic. Aici intervin o serie de factori de risc, care pot face mama mai vulnerabila emotional.

miababy magazin

Factori de risc care pot contribui la o crestere a vulnerabilitatii emotionale a mamei la instalarea acestei tulburari includ:

  • un istoric de trauma in antecedente, cum ar fi un abuz sexual sau un viol;
  • istoric personal de depresie antenatala sau anxietate sau stres post-traumatic in urma unei traume anterioare;
  • un istoric de infertilitate sau avorturi.

Semne si simptome

Tabloul manifestarilor difera de la o mama la alta, la fel si severitatea acestora.

Simptomele tulburarii de stres post-traumatic se incadreaza in patru categorii:

1. Retrairea aspectelor traumei:

  • ganduri si amintiri intruzive si repetitive legate de evenimentul traumatic;
  • flashback-uri – retrairea nasterii sau experientei traumatice ca si cum s-ar intampla din nou;
  • cosmaruri persistente despre evenimentul traumatizant;
  • suferinta intensa in fata unor stimuli reali sau simbolici ai evenimentului traumatizant;
  • senzatii fizice de disconfort (dureri, tremur, transpiratie, ameteala);

2. Vigilenta si reactivitate ridicate

  • iritabilitate, hipervigilenta, reactivitate exagerata in fata unor pericole percepute (de exemplu, tresariri foarte frecvente);
  • dificultatea de a adormi si de a ramane in starea de somn, odata ce adoarme;
  • dificultati de concentrare si la nivelul memoriei;
  • comportament agresiv sau auto-distructiv;
  • anxietate (cu eventuale atacuri de panica);

3. Evitarea

  • evitarea a tot ce ii aminteste mamei despre evenimentul traumatizant (ganduri, persoane, locuri, detalii ale evenimentului);
  • nevoia de a se mentine ocupata, pentru a nu se mai gandi;
  • senzatia unei amortiri la nivel emotional si/sau fizic;
  • apelarea la alcool sau alte substante pentru a evita amintirile;
  • sentimentul de detasare de realitate si de cei apropiati;

4. Ganduri si sentimente negative

  • ganduri si perceptii negative despre lume (ca nu poate avea incredere in nimeni, ca nimeni nu intelege, ca nu e nicaieri in siguranta);
  • autoinvinovatirea pentru ce s-a intamplat;
  • sentimente intense de vina, rusine, furie, tristete.

Tulburarea-de-stres-postraumatic-postpartum-tratament

Stresul post-traumatic aduce multa suferinta mamei. Ea poate fi dezamagita de modul in care a decurs nasterea sau furioasa pe modul in care personalul medical a gestionat nasterea. Suferinta poate fi atat de mare, incat poate aparea refuzul de a se mai gandi la un al doilea copil, de teama de a nu trece din nou printr-o experienta similara. De asemenea, aceasta tulburare ii afecteaza si functionalitatea, avand un impact negativ si asupra relatiilor cu copilul, cu familia si cu cei apropiati.

Diagnostic

Diagnosticul acestei tulburari presupune prezenta unor simptome din toate cele patru categorii prezentate mai sus, care se manifesta de mai mult de o luna.

In unele cazuri, tulburarea de stres post-traumatic postpartum poate coexista cu depresia postnatala, lucru care face mult mai dificila recunoasterea si tratamentul, respectiv recuperarea.

Tratament

Tulburarea de stres post-traumatic postpartum este tratabila. Cu cat mamele primesc ajutor specializat mai repede de la debutul tulburarii, cu atat sansele de vindecare sunt mai mari. In schimb, netratata, tulburarea nu trece de la sine. Ci pe langa suferinta pe care o provoaca, poate duce si la comportamente autodistructive sau la probleme precum adictii, tulburari alimentare.

Optiunile de tratament includ psihoterapia si tratamentul medicamentos. Terapia vizeaza reprocesarea experientei traumatice, astfel incat evenimentul traumatic sa ramana doar o amintire in trecut si care nu mai este retrait permanent, producand suferinta. Medicatia poate fi recomandata pentru ameliorarea simptomelor de depresie si anxietate.

Ce mai pot face mamele care au trecut prin experienta unei nasteri traumatizante:

  • atunci cand se simt pregatite, sa povesteasca unor persoane apropiate, prietene sau din familie, in care au incredere, despre experienta prin care au trecut;
  • sa aiba grija de sanatatea lor fizica; simptomele stresului posttraumatic pote fi epuizante, de aceea e important sa aiba grija de ele – sa petreaca timp afara, sa manance corespunzator, sa faca putina miscare; aceste actiuni simple pot avea un impact pozitiv asupra felului in care se simt; la fel si implicarea in activitati relaxante – masajul, yoga, terapia prin arta, exercitii de relaxare;
  • participarea la grupuri de suport pentru mame care au trecut printr-o nastere traumatica poate fi de un real folos.

Tulburarea-de-stres-postraumatic-postpartum-simptome

Tulburarea de stres post-traumatic postpartum poate fi prevenita?

Tulburarea ar putea fi prevenita in masura in care evenimentul traumatizant este in controlul mamei sau al personalului medical. In multe cazuri, modul in care mamele sunt tratate in maternitate contribuie semnificativ sau este factorul principal in declansarea tulburarii de stres posttraumatic. Tratarea mamelor cu respect si blandete, informarea lor despre ce li se intampla, cererea acordului lor pentru anumite proceduri pot face o mare diferenta pentru sanatatea emotionala a mamelor in travaliu sau care nasc. Si implicit, se poate reduce riscul tulburarii de stres post-traumatic.

Din perspectiva viitoarelor mame, informarea despre cum decurge nasterea (naturala si prin cezariana), care sunt conditiile din spital, care sunt situatiile cand se poate impune o cezariana de urgenta etc. le poate ajuta in a-si stabili niste asteptari mai apropiate de realitate privind nasterea si astfel, o reducere a riscului de stres post-traumatic.

Referinte:

(1) Postnatal PTSD and birth trauma – https://www.mind.org.uk/information-support/types-of-mental-health-problems/postnatal-depression-and-perinatal-mental-health/ptsd-and-birth-trauma/
(2) Postpartum Post-Traumatic Stress Disorder – https://www.postpartum.net/learn-more/postpartum-post-traumatic-stress-disorder/
(3) Postpartum Post-Traumatic Stress Disorder – https://www.postpartumdepression.org/postpartum-depression/types/ptsd/
(4) Postpartum PTSD: Beyond Postpartum Depression in Maternal Mental Health – https://www.psychiatryadvisor.com/home/topics/anxiety/postpartum-ptsd-beyond-postpartum-depression-in-maternal-mental-health/

Despre autor

Oana Costin

Oana Costin a absolvit Facultatea de Psihologie din Iasi si a urmat apoi un master in domeniul Psihologiei organizationale. In prezent este psihoterapeut in supervizare in Psihoterapie cognitiv-comportamentala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *