Somatizarea la copii, ca si la adulti, se refera la manifestarea unor aspecte psihologice (ingrijorari, suferinte, stres, emotii dificile intense) sub forma unor simptome fizice, fara ca acestea sa fie cauzate de afectiuni organice (fizice). Cum se manifesta somatizarea in cazul copiilor, din ce cauze si in ce conditii apare si ce pot face parintii in cazul copiilor care somatizeaza?
Cuprins:
1. Ce este somatizarea?
2. Cand si de ce apare somatizarea la copii?
3. Cum se manifesta somatizarea la copii?
4. Cum se gestioneaza somatizarea la copii?
5. Ce pot face parintii in cazul copiilor care somatizeaza?
Ce este somatizarea?
Somatizarea se refera la aparitia unor dureri si alte simptome si manifestari fizice care nu au o cauza organica sau care nu pot fi legate clar de o afectiune fizica sau tulburare psihica. Aceste simptome sunt foarte variate si pot include dureri, palpitatii, oboseala, dificultati de respiratie, slabiciune musculara, probleme gastrointestinale si altele. Desi nu pot fi explicate de o boala sau de un mecanism patofiziologic, aceste simptome sunt reale, putand aparea atat la adulti, cat si la copii.
Cei mai multi oameni experimenteaza somatizarea cel putin o data in viata, adica resimt simptome fizice in absenta unor boli. De exemplu, unele persoane pot vomita din cauza anxietatii pe care o resimt, altii pot avea dureri de cap din cauza stresului, altii pot avea dureri de stomac inainte de a sustine o prezentare in public.
La copii, somatizarea este foarte frecventa. In cazul lor, se intampla des ca stresul si emotiile intense si dificile pe care le simt sa fie exprimate sub forma unor simptome fizice.
Insa in ciuda prevalentei ridicate, studiile si informatiile despre somatizarea la copii sunt limitate; la fel si posibilele consecinte pe care acest proces le-ar putea avea. De asemenea, identificarea somatizarii este deseori dificila si anevoioasa. Spre deosebire de tulburarea de somatizare la adulti, nu exista criterii de diagnostic specifice pentru copii.
Cand si de ce apare somatizarea la copii?
Se considera ca o serie de factori biologici si psiho-sociali pot contribui la aparitia somatizarii la copii:
Factori biologici implicati in somatizarea la copii:
- o toleranta mai mica la durerea fizica si o sensibilitate mai mare la anumite senzatii corporale, cum ar fi durerea, senzatia de greata si altele;
- trauma (fie ca e vorba de abuz fizic, verbal, emotional, sexual, prin neglijare) se considera ca ar fi o posibila cauza a somatizarii; copiii si in general persoanele care trec printr-o trauma prezinta un nivel mai ridicat de cortizol si alti hormoni care pot avea un impact asupra sistemului imun, cauzand si aparitia unor simptome fizice (ameteala, de exemplu);
Factori psiho-sociali implicati in somatizarea la copii:
- tendinta copiilor de a reprima emotiile dificile, de a le internaliza, care se dezvolta atunci cand parintii sau mediul familial nu le permit exprimarea emotiilor; emotii dificile frecvente pe care cei mici le somatizeaza sunt frica, ingrijorarea, furia, nelinistea;
- stresul sau suferinta, respectiv dificultatile emotionale pe care copiii nu le pot exprima verbal sunt exprimate cu ajutorul corpului, prin simptomele fizice;
- unii copii acorda o atentie excesiva proceselor si modificarilor care au loc in corp, ceea ce ii face mai susceptibili la a experimenta disconfort si durere;
- anumite evenimente adverse din viata pot declansa somatizarea la copii: daca sunt victime ale bullying-ului, divortul parintilor, o boala grea a unui membru al familiei, presiunea resimtita in mediu scolar; uneori chiar si evenimente distractive pot fi stresante pentru corpul unui copil;
- acele medii familiale in care membrii familiei primesc atentie si compasiune cand au simptome fizice pot stimula frecventa si intensitatea simptomelor fizice la copii; astfel, somatizarea poate fi o modalitate prin care copii isi exprima indirect nevoia de atentie, de afectiune din partea parintilor.
Aceste simptome, respectiv somatizari, sunt reale; cei mici nu se prefac ca le au sau nu isi propun “intentionat” sa aiba astfel de manifestari. De altfel, ei nu percep la nivel mental evenimentele de viata ca fiind stresante, ci corpul lor exprima stresul sub forma acestor simptome si manifestari fizice. O alta perspectiva este ca somatizarea este un mecanism de aparare al psihicului, atunci cand se simte coplesit emotional. Iar stresul, suferinta, emotiile intense si dificile pe care le traiesc copiii sunt transformate si exprimate prin aceste simptome fizice.
Cum se manifesta somatizarea la copii?
Cele mai comune simptome de care se plang copiii care somatizeaza includ:
- durerea – este cel mai frecvent simptom; iar zonele corpului unde este localizata durerea sunt variate: cap, piept, brate, picioare, spate, abdomen sau altele;
- oboseala, lipsa de energie;
- simptome gastrointestinale (dureri de stomac, greata, varsaturi, balonare, diaree, constipatie);
- dificultatea de a respira;
- ameteala;
- slabiciune la nivelul muschilor;
- tulburari de vedere.
De obicei, sunt experimentate mai multe simptome simultan, nu unul singur; iar acestea variaza ca intensitate, de la usoare la severe. De asemenea, aceste dureri sau simptome fizice de care se plang copiii apar in fiecare zi, timp de mai multe zile la rand; acest lucru ridica suspiciunea si ingrijorarea parintilor ca ar fi vorba de o afectiune fizica.
Cum se gestioneaza somatizarea la copii?
Cand copiii prezinta simptome fizice, care dureaza mai multe zile, parintii se indreapta in prima faza catre medicul de familie, pediatru sau un medic specialist, in functie de tipul simptomelor manifestate. Daca in urma consultatiilor si a investigatiilor medicale sunt excluse posibile boli organice sau mecanisme fiziologice care pot cauza simptomele, se recomanda consultarea unui specialist in sanatatea mintala a copiilor. Este posibil si ca medicul pediatru sa recomande acest lucru, mai ales daca simptomele nu dispar.
In cadrul psihoterapiei, specialistul in sanatatea mintala evalueaza in prima faza functionarea emotionala si comportamentala a copilului si impreuna cu copilul si parintii, identifica factorii stresori. Apoi copiii (si parintii, pentru ca de cele mai multe ori, se lucreaza deopotriva cu copilul si cu familia, respectiv parintii copilului) primesc sprijin psihologic si invata strategii prin care sa isi gestioneze emotiile si senzatiile corporale mai eficient.
De obicei, atunci cand situatia adversa este rezolvata sau ameliorata, simptomele scad in intensitate si/sau dispar, fara sa aiba o evolutie de lunga durata. Insa cand situatia adversa continua, si nu se iau masuri sau nu se intervine, exista riscul ca acesti copii sa continue sa somatizeze si la varsta adulta.
Ce pot face parintii in cazul copiilor care somatizeaza?
Eliminarea cauzelor fizice ale simptomelor copiilor
In primul rand, parintii pot incerca sa excluda posibilele cauze fizice ale durerilor sau simptomelor de care se plang copiii. Mai exact, sa vada daca au nevoile fiziologice de baza implinite; daca le e foame, sete, daca sunt obositi sau suprastimulati. Sau daca cei mici prezinta simptome care ar putea indica o afectiune. Cu atat mai mult, daca durerile sau simptomele fizice persista, e necesara consultarea medicului si la recomandarea acestuia, realizarea unor investigatii medicale suplimentare, pentru depistarea cauzei.
Cautarea cauzelor emotionale ale simptomelor copiilor
Daca la nivel fizic nu se identifica nicio problema si nicio afectiune, parintii ar trebui sa isi indrepte atentia catre starea emotionala a copilului. Sigur, ideal ar fi ca starea emotionala a copilului sa fie in permanenta cunoscuta de parinti. Dar cu atat mai mult in astfel de situatii, parintele e important sa incerce sa afle ce il supara, ce il sperie, cu ce se confrunta, ce il preocupa mai mult decat de obicei. Uneori parintii intuiesc despre ce e vorba; mai ales atunci cand au loc anumite evenimente in familie sau legate de copil. Alteori, cand situatiile stresante sunt in exterior, cum ar fi mediul scolar, cercul de prieteni si altele, parintii nu pot afla despre acestea decat incurajand copiii sa le vorbeasca si mentinand o atitudine blanda si deschisa fata de ei.
Apelarea la un psiholog pentru copii
Daca parintii intampina dificultati in a intelege si/sau a gestiona somatizarea la copii, daca simt nevoia de sprijin si ghidaj in acest sens, e important sa apeleze la un psiholog pentru copii.
In toata aceasta perioada, inclusiv atunci cand merg la medic si la un specialist in sanatatea mintala, e important ca parintii sa aiba rabdare si sa fie alaturi de copil; sa il incurajeze sa isi exprime emotiile si sa vorbeasca despre dificultatile pe care le intampina; sa ii arate ca este ascultat si acceptat.
Referinte:
(1) Somatization in Children and Adolescents – https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0890856709638090
(2) An Algorithm for Defining Somatization in Children – https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2277287/
(3) Somatization – https://www.goodtherapy.org/learn-about-therapy/issues/somatization
(4) Somatic Symptom and Related Disorders – https://www.childrenshospital.org/conditions-and-treatments/conditions/s/somatic-symptom-and-related-disorders
Despre autor
1 Comments on “Somatizarea la copii – de ce si cand apare, ce solutii exista”
Bună ziua, sunt mama unui adolescent de 14 ani, anul acesta școlar a început cu noi cerințe pt ex de capacitate și profesorii dar și poate noi părinții am pus putina presiune pe copil pt conștientizarea ex din vara viitoare iar adolescentul fiind și în plina perioada de schimbare emoțională, hormonala se simte stresat din toate părțile, nu este nici o fire foarte sociabila, are câțiva prieteni la școală, nu participa la activități extrașcolare, deci nu are alte cunoștințe cu care sa dialogheze, eu încerc sa comunic cu el dar se deschide foarte rar către mine, în general este închis în el, as vrea sa îl pot ajuta, se plânge de dureri de cap, burta, a avut și câteva episoade cu diaree, alimentația a fost corecta, de aceea cred ca este pe fond de stres, îngrijorări…Cum îl pot sjuta?Mulțumesc, Camelia