Sarcina prelungita este numita si sarcina postmatura sau post-termen. Iata ce inseamna, care sunt posibilele cauze, ce complicatii pot aparea si ce solutii medicale exista.
CUPRINS:
1. Ce este sarcina prelungita?
2. Cum este diagnosticata sarcina postmatura?
3. Complicatii posibile legate de sarcina prelungita
4. Managementul sarcinii post-termen
Ce este sarcina prelungita?
Sarcina prelungita (cunoscuta si sub numele de sarcina post-termen, sarcina dupa data scadenta sau post-matura) este sarcina care persista pana la 42 de saptamani de gestatie sau mai mult. Astfel, o sarcina care dureaza mai mult de 42 de saptamani este considerata post-termen. In general, femeile nasca la 37 – 42 de saptamani de sarcina.
Cauze sarcina prelungita
In majoritatea cazurilor, nu exista o cauza evidenta a unei sarcini post-termen. Unele sarcini post-termen nu sunt cu adevarat post-termen. Este posibil ca data scadenta sa nu fi fost calculata corect. O ecografie in primul trimestru poate oferi cea mai precisa data scadenta. Insa, chiar si aceasta data scadenta este o estimare a momentului in care ati putea naste. Nu se cunoaste cauza exacta pentru toate cazurile de sarcina prelungita. Este, de asemenea, mai probabil sa aveti o sarcina post-termen daca:
- sunteti la prima sarcina;
- in trecut ati avut sarcini care au trecut de 42 de saptamani;
- sunteti supraponderala;
- fatul este de gen masculin.
Cum este stabilita data scadenta?
O modalitate de a estima data scadenta pentru nastere este de a numara cu 40 de saptamani inainte de prima zi a ultimei menstruatii. Cu toate acestea, unele femei nu isi pot aminti prima zi a ultimei menstruatii sau nu sunt sigure cand au ramas insarcinate. Poate fi foarte greu de estimat o data scadenta exacta daca ramaneti gravida la scurt timp dupa ce incetati sa luati pilule contraceptive.
Medicii folosesc de obicei mai multe metode impreuna pentru a face cea mai buna estimare a unei date scadente, inclusiv:
- calcule pe baza ultimei ovulatii;
- calcul pe baza primei zile a ultimei menstruatii;
- examinarea clinica a marimii uterului;
- prima detectare a miscarii fetale (mama simte de obicei primele miscari intre 16 – 20 de saptamani);
- bataile cardiace fetale (in sarcinile normale, medicul le poate detecta intre 18 – 20 de saptamani cu un stetoscop si aproximativ 6 saptamani utilizand o ecografie vaginala);
- ecografia, care in timpul sarcinii timpurii poate estima varsta fetala in decurs de 7 – 10 zile (nu este la fel de eficienta mai tarziu in timpul sarcinii).
Din pacate, daca aveti cicluri neregulate, poate fi si mai dificil sa estimati cu precizie o data scadenta. In general, un istoric familial de sarcini lungi (istoricul sarcinii voastre, al mamei si al surorilor si istoricul familial al partenerului) este cel mai important predictor al duratei mai lungi a sarcinii.
Cum este diagnosticata sarcina postmatura?
Estimarea corecta a datei scadente este importanta pentru diagnosticarea si gestionarea cu precizie a sarcinii post-termen. Marimea uterului in diferite puncte de la inceputul sarcinii, data cand au fost auzite prima data bataile inimii fetale si momentul in care mama simte pentru prima data miscarea fetala, toate ajuta la estimarea varstei gestationale.
Ecografia (o tehnica de diagnosticare care utilizeaza unde sonore de inalta frecventa si un computer pentru a crea imagini ale vaselor de sange, tesuturilor si organelor) este adesea utilizata la inceputul sarcinii pentru a stabili sau a confirma o data scadenta.
Complicatii posibile legate de sarcina prelungita
Studiile au aratat ca poate exista un risc mai mare de complicatii atat pentru mama, cat si pentru bebelus, asociate cu sarcina dupa termen (42 saptamani sau mai mult), inclusiv urmatoarele:
- nevoia de cezariana;
- nevoia de internare la unitatea de terapie intensiva neonatala dupa nastere;
- risc de infectii si / sau tensiune arteriala crescuta la mama;
- volum scazut de lichid amniotic;
- meconiu mai gros si / sau ingestie de meconiu de catre copil;
- utilizarea forcepsului sau alta tehnica pentru a extrage copilul la nastere;
- leziuni vaginale la mama din cauza unui copil mai mare.
Riscuri pentru mama
Sarcina post-termen este asociata cu travaliu mai lung adesea si necesitatea de interventie cu forceps la nasterea naturala. Mamele sunt expuse unui risc crescut de leziuni vaginale la nastere din cauza unui copil cu greutate mai mare. Nasterea prin cezariana este de doua ori mai probabila la o sarcina post-termen din cauza dimensiunii bebelusului. Mamele prezinta, de asemenea, un risc crescut de infectie si complicatii ale plagilor, precum si hemoragii postpartum (dupa nastere).
Riscuri pentru fat
Exista, de asemenea, riscuri pentru fat si nou-nascut intr-o sarcina post-termen. Spre sfarsitul sarcinii, placenta, care furnizeaza fatului nutrientii si oxigenul din circulatia mamei, incepe sa imbatraneasca si poate sa nu functioneze la fel de eficient ca inainte. Volumul de lichid amniotic poate scadea si fatul poate inceta sa ia in greutate sau chiar poate pierde in greutate. Riscurile pot creste in timpul travaliului si al nasterii pentru un fat – aport scazut de oxigen. Exista risc mai mare de leziuni la nastere in cazul in care copilul este mai mare. Bebelusii nascuti dupa 42 de saptamani pot fi expusi riscului de aspiratie de meconiu, atunci cand un bebelus inspira lichid care contine primul scaun. Hipoglicemia (glicemia scazuta) poate aparea, de asemenea, deoarece bebelusul are prea putine rezerve de glucoza.
Managementul sarcinii post-termen
Scopul gestionarii sarcinii post-termen este de a preveni complicatiile si de a naste un copil sanatos. Managementul specific sarcinii post-termen va fi stabilit de medic in functie de:
- starea sarcinii, sanatatea generala si istoric familial;
- toleranta mamei la anumite medicamente, proceduri, terapii etc.
Testele materne si fetale sunt adesea efectuate pentru o sarcina post-termen pentru a monitoriza semne ale unor probleme. Unele dintre modalitatile de detectare a potentialelor probleme includ:
- numararea miscarilor fetale – se urmaresc loviturile si miscarile fetale;
- testul fetal non-stress (cardiotocograma) – urmareste cresterea ritmului cardiac fetal odata cu miscarile fetale, un semn al sanatatii fetale;
- profil biofizic – combina testul non-stres cu o ecografie pentru a evalua sanatatea fatului;
- ecografie – pentru a vizualiza organele interne in timp ce functioneaza si pentru a evalua fluxul de sange prin diferite vase.
Pe baza rezultatelor acestor teste, fie veti merge acasa si veti astepta ca travaliul sa inceapa de la sine, fie veti discuta alternative precum inducerea travaliului sau cezariana. Inducerea este de obicei indicata numai daca sunt prezente afectiuni ale mamei sau ale bebelusului care sunt un risc. Daca totul este in regula, medicul va poate recomanda sa asteptati ca travaliul sa se intample in mod natural, in timp ce veti fi atent monitorizata la 2-3 zile. Cu toate acestea, medicul ar putea sugera inducerea travaliului (sau efectuarea unei interventii cezariene) daca este ingrijorat de sanatatea ta sau a bebelusului, daca exista riscul ca placenta sa nu mai poata sustine bebelusul, daca s-a rupt apa dar nu au aparut contractii.
Inducerea travaliului
Daca testele arata ca nu e indicat si bine pentru fat sa ramana in uterul mamei, se poate induce travaliu pentru a da nastere copilului. Decizia de a induce travaliul in sarcina post-termen depinde de multi factori. In timpul travaliului, ritmul cardiac fetal va fi monitorizat cu un monitor electronic pentru a ajuta la identificarea modificarilor ritmului cardiac din cauza oxigenarii scazute. Modificarile starii unui bebelus pot necesita o cezariana.
Deoarece un fat post-termen este mai probabil sa elimine meconiul (primul scaun) in timpul travaliului, riscul de aspiratie de meconiu este crescut. Este posibil ca bebelusul sa aiba nevoie de aspiratie si ingrijire speciala dupa nastere. Amnioinfuzia este uneori utilizata in timpul travaliului daca exista foarte putin lichid amniotic sau fatul comprima cordonul ombilical. In caz de amnioinfuzie, un lichid steril este instilat printr-un cateter in sacul amniotic rupt. Rolul este de a ajuta la inlocuirea nivelurilor scazute de lichid si pentru a amortiza fatul si cordonul.
Exista mai multe tehnici pentru inducerea travaliului, una fiind ruperea manuala a membranelor pentru a se separa sacul amniotic de zona inferioara a uterului. Alta tehnica este amniotomia ce inseamna ruperea sacului amniotic folosind un instrument. Ruperea membranelor poate fi suficienta pentru a incepe travaliul de la sine, dar uneori este necesara si medicatie precum oxitocina. Daca travaliul nu progreseaza sau exista afectare fetala, poate fi necesara nasterea cezariana.
Exista cateva riscuri comune legate de travaliul indus:
- riscul de a avea nevoie de o ameliorare suplimentara a durerii, ca o epidurala, deoarece contractiile sunt adesea mai dureroase;
- riscul de pierderi mai mari de sange dupa nastere;
- riscul de operatie cezariana este mai mare daca travaliul este indus din alt motiv decat sarcina care dureaza mai mult de 41 de saptamani sau este primul copil.
Sfaturi pentru mamici
E important sa te odihnesti si sa incerci sa reduci nivelul de stres. Daca medicul va recomanda sa mai asteptati ca travaliul sa inceapa de la sine, incercati sa va distrageti atentia de la ganduri negative. Planificati ceva pentru fiecare zi, astfel incat sa nu stati doar acasa, asteptand sa se intample ceva. Daca observati o schimbare a miscarilor bebelusului sau sunteti ingrijorata, sunati medicul. Este posibil sa fi auzit despre tot felul de lucruri care pot provoca travaliul, cum ar fi consumul de alimente picante sau exercitiile fizice. Insa, nu exista date medicale care sa confirme ca aceste lucruri functioneaza si sunt sigure in astfel de cazuri.
Referinte:
(1) https://www.healthline.com/health/pregnancy/overdue-baby
(2) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK279571/
(3) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK11947/
(4) https://www.health.gov.au/resources/pregnancy-care-guidelines/part-j-clinical-assessments-in-late-pregnancy/prolonged-pregnancy
(5) https://www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/pregnancy-week-by-week/in-depth/overdue-pregnancy/art-20048287
(6) https://www.webmd.com/baby/what-do-baby-overdue
(7) https://www.aafp.org/afp/2005/0515/p1935.html
Despre autor
