Muscatul la copii – cauze si recomandari pentru parinti

Muscatul la copii este un comportament normal si foarte frecvent in primii trei ani de viata. Care sunt cauzelor acestui comportament si cum pot parintii sa il gestioneze aflati din acest articol.

 

Cuprins

(1) Muscatul la copii – posibile cauze
(2) Cum pot gestiona parintii muscatul la copil?
(3) Cum pot parintii sa previna muscatul la copii?
(4) Muscatul la copil – cand ne adresam unui specialist?

Conform Asociatiei Americane de Psihologie, muscatul la copii are o frecventa ridicata in copilaria mica (pana la 3 ani). Intre o treime si o jumatate dintre copiii sub trei ani musca. Desi este un comportament dezaprobat social, specialistii spun ca face parte din dezvoltarea normala. Este modalitatea lor de a comunica emotii (furia, frustrarea, bucuria) si nevoile, atunci cand nu au inca dezvoltat limbajul.

Pe masura ce copiii cresc, autocontrolul se dezvolta si invata cum sa rezolve problemele varstei lor, iar acest comportament dispare treptat.

Muscatul la copii – posibile cauze

Muscatul la copii poate avea variate cauze.

  • dorinta de explorare a relatiei cauza-efect („ce se intampla daca musc?”) – valabila mai ales pentru micutii intre 6 si 12 luni; bebelusii musca pentru a vedea ce se intampla, daca persoana are o reactie;
  • eruptii dentare – atunci cand urmeaza sa iasa noi dinti, muscatul poate calma gingiile inflamate;
  • muscatul neintentionat – cei mici pot sa muste din greseala, fara intentie (de exemplu, atunci cand vor sa sarute);
  • comportament imitat – in unele cazuri, copiii imita ceea ce au vazut la alti copii;
  • impulsivitatea – autocontrolul nu este inca o abilitate in cazul copiilor mici, de aceea uneori musca din impuls;
  • oboseala, foamea, boala pot fi factori declansatori pentru muscat;
  • suprastimularea – un copil mic poate sa muste atunci cand este suprastimulat sau coplesit de stimuli (sunete, lumina, agitatie);
  • emotii puternice – atunci cand cei mici au crize de furie, muscatul poate fi o modalitate de a-si exprima frustrarea, neputinta, furie, frica;
  • comportament de autoaparare;
  • plictiseala – muscatul poate fi o modalitate de a atrage atentia;
  • stresul – prin muscat, copiii isi pot exprima anxietatea sau suferinta.

muscatul-la-copii-cauze

Muscatul poate fi modul prin care copiii mici comunica mesaje pe care nu le poate exprima prin cuvinte: „Sunt suparat/furios pe tine”, „Sunt foarte bucuros”, „Vreau sa ma joc cu tine”, „Stai prea aproape de mine”.

Important! Muscatul la copiii mici nu e neaparat un semn ca ceva nu e in regula cu cei mici.

Cum pot gestiona parintii muscatul la copil

In cele mai multe cazuri, muscatul la copii face parte din dezvoltarea normala. Pe masura ce copiii invata sa comunice verbal, aceste comportamente incep sa dispara. Modul in care parintii reactioneaza influenteaza mult evolutia acestui comportament al copilului.

elefant.ro
elefant.ro

Ideal este sa descurajati muscatul de la primul episod, chiar daca e in cazul unui bebelus care musca sanul mamei sau mana tatalui, din dorinta de explorare. Pe un ton calm, dar ferm, raspundeti-i „nu” sau „nu musca„. Copiii mici au nevoie de ghidajul parintilor pentru a invata cand nu e in regula sa muste.

Ce pot face parintii atunci cand copilul lor musca un alt copil:

Cu copilul care musca

  • Interveniti imediat si separati copilul care musca de cel care este muscat.
  • Pastrati-va calmul, chiar daca e posibil sa simtiti furie, ingrijorare, frustare, jena. Copiii invata foarte mult prin observarea si imitarea comportamentelor, iar in acest caz ii oferiti un exemplu de autocontrol.
  • Indepartati copilul din mediul care l-a stimulat sa muste (de exemplu, un loc de joaca foarte aglomerat). Indepartarea de sursa de frustrare ajuta copilul sa se calmeze, dar il ajuta si pe cel care a fost muscat sa se simta in siguranta.
  • Spuneti-i ferm ca muscatul doare si nu este permis. Folositi propozitii scurte si clare, fara explicatii lungi, astfel incat mesajul sa fie cat mai bine inteles de cei mici. („Uite, Matei plange. Plange pentru ca l-ai muscat. Muscatul doare.”)

muscatul-la-copii-preventie

Cu copilul care a fost muscat

  • Discutati cu parintele copilului victima, daca este prezent, spuneti-i ca va pare rau pentru incident si asigurati-l ca muscatul e un comportament pe care il aveti in vedere si la care lucrati cu cel mic.
  • Consolati copilul ce a fost muscat, acordati-i ingrijire daca e necesar, asigurati-l ca el nu a facut nimic rau ca sa fie muscat. In acest mod, copilul care musca va observa ca celalalt primeste atentie si e posibil sa renunte pe viitor la acest comportament. De multe ori se intampla ca cel care a muscat sa primeasca mai multa atentie, lucru care poate intari acest comportament.
  • Daca copilul e mai mare de 2 ani, ii puteti sugera sa il consoleze si el pe cel pe care l-a muscat. Astfel invata cum sa devina empatic. Faceti acest lucru doar daca micutul muscat si parintii sunt deschisi, iar copilul vostru este si el de acord.

Cand apele se linistesc, incercati sa intelegeti ce s-a intamplat si ce a dus la incident. Ajutati copilul care musca sa inteleaga si el ce emotii sau nevoi l-au facut sa reactioneze astfel. Numiti emotia (suparat, furios) si reamintiti-i ca nu e in regula sa muste atunci cand e suparat/furios.

De evitat:

  • Daca cel mic va musca, evitati sa raspundeti printr-un comportament similar, „ca sa vada cum e”. Aceasta reactie nu face decat sa intareasca comportamentul pe care doriti sa il evitati, respectiv muscatul.
  • Nu tipati, nu agresati si nu pedepsiti un copil care musca. Niciuna dintre aceste practici nu schimba comportamentul de a musca, ci dimpotriva, il fac sa simta frica, furie, jena si nu il invata cum sa faca fata situatiilor in care e stimulat sa muste. Totodata, relatia dintre parinte si copil are de suferit.
  • Nu acordati prea multa atentie copilului care musca dupa un astfel de incident, pentru ca atentia (chiar si negativa, cum e in acest caz) poate intari comportamentul nedorit.
  • Nu insistati si nu fortati copilul care a muscat si copilul muscat sa se joace impreuna dupa acest incident, daca unul dintre ei nu doreste.

Cum pot parintii sa previna muscatul la copii

Pe langa reactia prompta atunci cand copilul musca, parintii pot incerca sa previna acest comportament. Iata cateva modalitati:

Identificati circumstantele favorizante muscatului

Daca se intampla frecvent ca cel mic sa muste, identificati ce anume il determina sa o faca. Puteti anticipa cand e mai probabil sa muste, observand aspecte precum:

  • Ce s-a intamplat chiar inainte sa muste?
  • Cu cine se juca copilul?
  • Copilul muscat e mereu acelasi sau sunt altii diferiti?
  • Sunt zile cand musca mai mult decat de obicei?
  • Cum reactioneaza copilul atunci cand cel muscat e suparat sau plange?

Daca identificati cauzele muscatului, e mai usor sa interveniti inainte ca acesta sa aiba loc.

Distrageti-i atentia cand copilul e pe punctul de a musca

Daca observati semne de frustrare sau de iritare, ori alte posibile indicii care preced intentia de a musca, atrageti copilul catre alte activitati, jocuri, carti. In acest mod reduceti tensiunea emotionala, iar copiii mici uita relativ usor ce i-a suparat mai devreme.

Incurajati comunicarea

Cand muscatul apare ca o forma de comunicare, puneti in cuvinte ceea ce credeti ca vrea copilul sa spuna si ajutati-l sa se exprime. (de exemplu: „Vrei sa te joci si tu cu masina? Poti sa-l rogi pe Andrei sa ti-o dea si tie.”) Daca e furios, pe langa numirea emotiei („Esti foarte furios acum.„), isi poate elibera furia prin metode precum lovirea intr-o perna, ruperea unui ziar, cantatul la tobe etc.
Pe masura ce abilitatile lor verbale se dezvolta, incurajati copiii sa foloseasca cuvintele atunci cand sunt furiosi, suparati etc. Oferiti-le un feedback pozitiv ori de cate ori folosesc cuvintele pentru a exprima ceea ce doresc.

Alte metode

  • In eruptiile dentare, oferiti copiilor jucarii speciale pe care sa le poata musca.
  • Cititi carti pentru copii in care este abordata tema emotiilor, a impartirii jucariilor si alte subiecte in care puteti aduce in discutie muscatul si de ce nu este de dorit.
  • Introduceti in programul copilului activitati relaxante, linistitoare (jocul cu plastilina, pictatul cu degetele sau cu pensula, ascultatul unor cantecele linistitoare etc).
  • Oferiti copiilor posibilitatea de a alege intre doua sau mai multe variante, pentru a simti ca au control.
  • Mentineti o rutina zilnica cat mai predictibila. Copiii sunt mult mai cooperanti si mai putin anxiosi atunci cand stiu dinainte ce urmeaza in programul lor.
  • E important sa aveti asteptari realiste privind comportamentul unui copil, in functie de varsta si abilitatile lui. Cand asteptarile parintilor sunt prea ridicate, copilul poate simti presiunea, care mai departe poate contribui la comportamentul de a musca.

muscatul-la-copii-sfaturi

Muscatul la copil – cand ne adresam unui specialist?

Atunci cand comportamentul copilului privind muscatul nu se imbunatateste dupa 3 ani sau chiar se agraveaza, se recomanda sa va adresati unui specialist in dezvoltarea copilului. Acesta va poate ajuta sa identificati posibilele cauze si sa dezvoltati o strategie de a inlocui comportamentul problematic cu modalitati mai eficiente de comunicare a emotiilor si nevoilor.

De asemenea, consultati un logoped daca observati ca exista intarzieri in achizitia limbajului sau aveti dubii privind dezvoltarea vorbirii copilului si nu reuseste sa se exprime cum ar trebui.

Referinte:

(1) Biting questions – https://www.apa.org/monitor/2011/02/biting
(2) Understanding and Responding to Children Who Bite – https://www.naeyc.org/our-work/families/understanding-and-responding-children-who-bite
(3) Toddlers and Biting: Finding the Right Response – https://www.zerotothree.org/resources/232-toddlers-and-biting-finding-the-right-response
(4) Biting – https://kidshealth.org/en/parents/stop-biting.html
(5) Children and biting – https://www.pregnancybirthbaby.org.au/children-and-biting
(6) Tips for Preventing Repeated Biting in Child Care Programs – https://childcare.extension.org/tips-for-preventing-repeated-biting-in-child-care-programs/

Despre autor

Oana Costin

Oana Costin a absolvit Facultatea de Psihologie din Iasi si a urmat apoi un master in domeniul Psihologiei organizationale. In prezent este psihoterapeut in supervizare in Psihoterapie cognitiv-comportamentala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *