Contactul piele pe piele intre nou-nascut si mama sa a devenit o practica din ce in ce mai obisnuita in maternitati. Iata ce presupune aceasta interactiune speciala dupa nastere, de ce este important ca bebelusul sa simta nemijlocit caldura si mirosul mamei si care sunt beneficiile pentru amandoi.
Cuprins:
- Importanta contactului piele pe piele intre nou-nascut si mama
- Ce presupune contactul piele pe piele?
- Beneficiile contactului piele pe piele
- Contactul piele pe piele la prematuri
Importanta contactului piele pe piele intre nou-nascut si mama
Inca din 1992, programul „Baby Friendly Hospital” (Spital Prieten al Copilului), initiat de Organizatia Mondiala a Sanatatii, incurajeaza cadrele medicale din maternitati sa favorizeze contactul piele pe piele intre nou-nascut si mama, inclusiv tata. In prezent, nevoia bebelusului de a simti caldura si mirosul parintilor inca din primele clipe de viata este recunoscuta la nivelul intregii comunitati medicale. De aceea, in majoritatea maternitatilor se recomanda asezarea bebelusului pe pieptul mamei imediat dupa nastere.
Contactul piele pe piele permite crearea unui atasament puternic intre copil si parintii sai. Ofera liniste si siguranta bebelusului, contribuie la echilibrarea hormonala a mamei si copilului. In definitiv, spun specialistii, omul este un mamifer. Puii „rudelor” noastre indepartate, maimutele, raman atasati de mamele lor o lunga perioada pentru a fi in siguranta. Tot asa si puii nostri au nevoie sa fie foarte aproape de parinti de la nastere si inca mult timp dupa aceea.
Din prima clipa de viata extrauterina, bebelusul stie sa interactioneze natural cu mama lui. Cercetatorii spun ca, timp de cateva luni dupa nastere, mama si bebelusul formeaza inca un „organism psihobiologic”. De aceea, niciunul nu trebuie privat de acea interactiune speciala care se intampla prin apropierea piele pe piele.
Ce presupune contactul piele pe piele?
Practica de a pune bebelusul in contact piele la piele cu mama este foarte simpla. Tot ce trebuie facut este medicii sa puna bebelusul pe pieptul mamei in dreptul inimii sau pe burta, dupa ce i se acorda primele ingrijiri la nastere. Acesta este primul moment de magie dintre mama si prunc. In acele clipe in care mama si bebelusul se descopera unul pe altul sunt alinate dificultatile nasterii si se pun bazele unei relatii puternice de atasament.
Nou-nascutul se opreste din plans cand este pus la pieptul mamei, iar linistea lui pare miraculoasa. Cu siguranta, bebelusul si mama se vor atasa unul de altul chiar daca apropierea piele pe piele nu a fost imediat dupa nastere. Dar cei care au trait acest moment sau au asistat la el marturisesc ca ceva magic se intampla cand mama isi descopera pruncul la piept.
Ulterior, bebelusul va fi cantarit si masurat, iar daca nu prezinta icter sau alte complicatii post-partum, el va putea ramane langa mama. Bineinteles, daca si mama este in stare buna dupa nastere. Contactul piele la piele poate fi adoptat si de tata, care va tine bebelusul pe piept, acoperit cu o paturica. De altfel, in cazul in care mama a nascut prin cezariana, tatal este cel indemnat sa tina bebelusul piele pe piele.
Reguli de siguranta
Contactul piele pe piele poate deveni o practica periculoasa pentru bebelus daca nu se respecta anumite reguli de siguranta. Potrivit Autoritatii de Sanatate din Franta (HAS), se impun urmatoarele precautii:
- Fata nou-nascutului, in special narile, trebuie sa fie bine curatate atunci cand este plasat pe burta mamei, astfel incat sa se evite orice risc de sufocare.
- Mama trebuie sa aiba o stare buna dupa nastere, care sa-i permita sa fie atenta la respiratia bebelusului.
- Se recomanda ca parintele – mama sau tata – care tine copilul la piept sa nu poarte niciun parfum. Simtul tactil si simtul olfactiv al bebelusului sunt foarte dezvoltate. Iar un miros puternic, nenatural, il deranjeaza si ii poate crea o stare de confuzie.
Beneficiile contactului piele pe piele
Aceste momente de piele pe piele sunt primele gesturi de iubire dintre parinti si copil, care ofera numeroase beneficii pe termen lung de ambele parti, sustine dr. Jack Newman, celebru pediatru american. Iata care sunt beneficiile:
- Favorizarea alaptarii. Aflat in contact cu pielea mamei, bebelusului ii este stimulat reflexul de hranire si astfel gaseste singur sanul mamei. Primul supt reprezinta un moment-cheie pentru sanatatea copilului, deoarece primul lapte matern – numit colostru – abunda in nutrienti si anticorpi unici. Lasat la pieptul mamei, pruncul este cel care initiaza in mod spectaculos alaptarea, cautand sanul din instinct.
- Prevenirea dermatitei atopice. Microflora benefica de pe pielea mamei, apoi a tatalui colonizeaza pielea bebelusului, ceea ce il ajuta la formarea propriului microbiom cutanat, care il protejeaza de dermatita atopica sau alte inflamatii ale pielii.
- Linistirea bebelusului. La pieptul mamei, bebelusul recunoaste mirosul mamei si bataile inimii, ceea ce ii confera un sentiment de liniste si siguranta. Senzatiile pe care ii transmit creierului starea de siguranta sunt mirosul mamei, miscarile ei si contactul cu pielea.
- Reglarea temperaturii corporale. Lipit de mama sa si acoperit cu o paturica, micutul se incalzeste cel mai bine si isi mentine temperatura optima, asa cum se intampla si cand era in burtica mamei.
- Reglarea ritmului respirator. Tot ca in timpul vietii intrauterine, nou-nascutul va prelua ritmul respirator al mamei.
- Crearea atasamentului. In timpul ce isi strange la piept pruncul, mama secreta din abundenta oxitocina – hormonul iubirii si al atasamentului. Un nivel crescut de oxitocina ajuta la stimularea lactatiei si prevenirea depresiei post-partum.
- Relaxarea bebelusului. O serie de studii arata ca bebelusii au beneficiat de apropiere piele la piele in primele saptamani dupa nastere sunt mai relaxati. Dorm mai mult si plang mai putin comparativ cu altii. Purtarea bebelusului la piept este o modalitate naturala de a-l ajuta sa se adapteze mai usor la mediul extern.
Contactul piele pe piele la prematuri
Contactul piele pe piele este recomandat cu prisosinta bebelusilor nascuti prematur, imediat ce sunt stabilizati. Aceasta se numeste metoda „cangur”. Aceasta metoda este cunoscuta din 1979, cand medicii Edgar Rey si Hector Martinez, din Bogota, Columbia. Din cauza lipsei de incubatoare, ei le-au cerut mamelor sa-si poarte bebelusii la piept pentru a le mentine temperatura stabila. Erau infasurati intr-o esarfa din material textil, ca intr-un marsupiu, si atasati la pieptul mamei.
Si in prezent metoda de ingrijire de tip „cangur” se bucura de succes in sectiile de terapie pentru prematuri. Medicii le sfatuiesc pe mame sa-si tina bebelusul la piept cat mai mult posibil. In acest scop se poate folosi o esarfa speciala elastica (wrap portbebe). Astfel poate fi alaptat sau hranit prin sonda cu lapte matern. Chiar si unele manevre medicale pot fi realizate in timp ce bebelusul este tinut de catre mama in esarfa portbebe.
Ingrijirea de tip cangur
Metoda „cangur” ajuta enorm bebelusul in procesul de recuperare a cresterii si dezvoltarii. De asemenea, ii permite mamei sa intre in rolul de mama si sa participe, alaturi de echipa medicala, la recuperarea bebelusului.
Un studiu publicat in revista Pediatrics (2017) arata ca bebelusii prematuri care au beneficiat de ingrijire tip cangur au devenit tineri cu scoruri IQ mari. Ei au obtinut rezultate bune la scoala si comportamente sociale pozitive. Subiectii au fost urmariti pe durata a 20 de ani dupa nastere. Testele neuroimagistice au demonstrat ca tinerii care au beneficiat de contact piele pe piele in primele luni de viata au dezvoltat zone mai extinse de materie cenusie in creier. Dar beneficii au existat si in randul parintilor, care s-au dovedit mai protectori si mai apropiati de copii in comparatie cu cei din grupul martor care nu au practicat ingrijirea cangur. Cercetatorii considera ca apropierea piele pe piele creeaza o puternica legatura de atasament intre parinti si copii.
Despre autor
