Ticuri la copii – cauze, manifestari, recomandari

Ticuri la copii – zgomote sau miscari involuntare intr-o anumita zona a corpului, repetate, bruste si foarte greu de controlat. Aflati cand si de ce apar ticurile la copii si ce optiuni de tratament exista.

Cuprins

(1) Ce sunt ticurile?
(2) Cand si de ce apar ticurile?
(3) Tipuri de ticuri la copii
(4) Ticuri la copii – cum se trateaza?

Ce sunt ticurile?

Ticurile sunt miscari sau zgomote involuntare, rapide, dificil de controlat, care apar in majoritatea cazurilor la copii. In cazuri foarte rare pot aparea la varsta adulta. Ticurile motorii pot aparea in orice zona a corpului (fata, umeri, gat, maini, picioare), dar majoritatea implica zona capului (fetei) si umerilor.

Ticurile apar brusc, in cursul unor activitati normale. De obicei nu sunt severe si se amelioreaza cu timpul, insa pot crea multa frustrare si pot afecta viata de zi cu zi a copiilor. De multe ori parintii sunt foarte ingrijorati de aparitia acestor ticuri, dar din fericire majoritatea sunt usoare si trec de la sine.

Ticurile sunt comune la copii, aparand pana la 25% dintre acestia la un moment dat pe durata copilariei (conform Harvard Medical School). Sunt mult mai frecvente la baieti decat la fete.

Desi implica miscari sau zgomote involuntare, care nu pot fi controlate, acestea se opresc in timpul somnului. Unii copii au, inainte de aparitia ticului, un sentiment de disconfort, care dispare dupa ce are loc ticul. In unele cazuri, atunci cand copiii se concentreaza, reusesc sa suprime ticurile pentru o perioada de timp, insa acel sentiment de disconfort creste. Disconfortul dispare doar atunci cand are loc din nou ticul, fiind inlocuit cu o senzatie de usurare.

Cand si de ce apar ticurile?

Nu se cunosc cu certitudine cauzele ticurilor. Se presupune ca ar fi vorba de modificarile neurochimice la nivelul neuronilor care produc dopamina si serotonina, care ar avea un impact asupra mai multor zone cerebrale, printre care talamusul, cortexul cerebral si striatum.

Se considera ca ticurile sunt tulburari neurologice mostenite, adica au o componenta genetica – s-a observat ca existenta unor cazuri de ticuri in familie creste riscul ca un copil sa aiba si el ticuri.
Posibili factori de risc pot fi leziunile la cap sau anumite medicamente, cum sunt medicamentele stimulante.

miababy magazin

ticuri-la-copii-cauze

In anumite conditii, ticurile pot deveni mult mai pronuntate: cand copiii sunt anxiosi, entuziasmati, obositi sau trec printr-o situatie sau eveniment stresante. Uneori ticurile pot deveni mai evidente atunci cand copilul este foarte relaxat.

Ticurile apar in intervalul de varsta 5-10 ani, cel mai frecvent fiind diagnosticate in jurul varstei de 7 ani. Majoritatea ticurilor dispar de la sine pana la varsta adulta, desi in unele cazuri pot ramane prezente si atunci.

miababy magazin

Tipuri de ticuri la copii

Ticurile pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

  • in functie de forma – motorii sau vocale;
  • in functie de complexitate: simple sau complexe;
  • in functie de durata: temporare sau cronice.

Ticurile pot fi motorii (cele care implica miscari la nivelul fetei sau corpului) sau vocale (zgomote, cuvinte, expresii repetitive). La randul lor, acestea pot fi mai usoare si nu se observa foarte tare, in timp ce altele sunt mai complexe, mai severe, apar mai frecvent si pot afecta mai mult viata copiilor.

La randul lor, ticurile motorii si vocale pot simple si complexe.

Ticuri simple

Ticurile simple constau in contractii musculare (miscari involuntare) sau sunete involuntare. Ticurile simple implica o singura grupa de muschi si sunt foarte scurte ca durata (1-2 secunde).

Exemple de ticuri motorii simple:

  • clipitul excesiv;
  • ridicarea sprancenelor;
  • strambarea nasului;
  • anumite grimase;
  • miscari ale capului;
  • muscarea buzei;
  • ridicarea umerilor;
  • miscari ale bratelor si picioarelor.

Ticurile motorii simple sunt cele mai comune.

Exemple de ticuri vocale simple:

  • dresul vocii;
  • trasul nasului;
  • tusit;
  • suierat;
  • mormait;
  • sforait.

Ticuri complexe

Ticurile complexe constau intr-o serie de miscari diferite, respectiv cuvinte sau grupuri de cuvinte diferite (si implicit mai multe grupe de muschi). Durata unui tic complex este mai mare decat a unui tic simplu.

Exemple de ticuri motorii complexe:

  • auto-lovirea;
  • auto-muscarea;
  • sarituri;
  • rasuciri in timpul mersului.

Exemple de ticuri vocale complexe:

  • repetarea unor cuvinte care nu sunt din context;
  • repetarea cuvintelor spuse de cineva;
  • cuvinte obscene (coprolalia).

Ticurile pot suferi modificari in timp, de exemplu, un copil sa aiba un tic simplu si apoi sa apara altul simplu sau de la un tip de tic simplu sa apara unul complex.

Atunci cand copilul prezinta si ticuri motorii si ticuri verbale, care dureaza mai bine de un an, poate fi vorba de sindromul Tourette.

In functie de durata ticurilor, acestea pot fi temporare (mai putin de un an, de obicei nu necesita tratament) sau cronice (durata este mai mare de un an).

ticuri-la-copii-tratament

In DSM-5 (Manualul de diagnostic si clasificare statistica a tulburarilor mintale – Asociatia Americana de Psihiatrie) sunt descrise trei categorii de ticuri:

    • ticuri temporare – copiii au ticuri motorii sau/si ticuri vocale pe o durata mai mica de 1 an;
  • ticuri persistente (cronice) – copiii prezinta fie ticuri vocale, fie ticuri motorii, timp de cel putin 1 an;
  • tulburarea Tourette (sindromul Tourette) – copiii prezinta si ticuri motorii, si ticuri verbale, care dureaza de cel putin 1 an.

Ticuri la copii – cum se trateaza?

Majoritatea ticurilor sunt temporare si trec de la sine, fara nicio interventie.

miababy magazin

Necesitatea tratamentului apare atunci cand copilul prezinta dureri sau daca ii este afectata functionarea sociala, emotionala sau academica (de exemplu are mari dificultati de invatare din cauza ticurilor sale).

Tratamentul include medicatie si/sau terapie comportamentala.

Tratamentul medicamentos se adreseaza cazurilor cronice de ticuri si este un tratament simptomatic, adica vizeaza ameliorarea ticurilor si nu cauza acestora. Ticurile cronice si mai ales sindromul Tourette sunt asociate de obicei cu alte tulburari, precum ADHD sau tulburarea obsesiv-compulsiva.

In cadrul terapiei comportamentale, copilul este invatat cum sa recunoasca senzatia de disconfort care precede aparitia ticului si sa identifice situatiile si factorii care ii declanseaza ticurile. Apoi impreuna cu terapeutul, copilul invata si exerseaza o reactie/miscare care sa fie incompatibila cu ticul si mai greu de observat de catre ceilalti. De exemplu, daca un copil are ca tic sa isi traga nasul, reactia incompatibila poate fi un exercitiu de respiratie. Exercitiile de relaxare practicate regulat ajuta mult la scaderea frecventei ticurilor.

De asemenea, apelarea la un psiholog pentru copii, in situatiile in care copiii se simt diferiti, stigmatizati pentru ticurile lor, poate fi foarte utila.

Ce pot face parintii?

Parintilor li se recomanda sa ignore ticurile, pentru ca, cu cat se concentreaza pe ele si eventual atrag atentia copiilor asupra ticurilor, cu atat e mai probabil sa le creasca nivelul de anxietate. Iar anxietatea, de obicei, poate agrava ticurile. Nu le cereti sa se opreasca din miscarile sau zgomotele respective, pentru ca nu doar ca nu le pot controla, dar vor resimti si mai mult stres, care contribuie si el la exacerbarea ticurilor.

Invatati-i exercitii si jocuri de respiratie; ii vor ajuta mult sa reduca anxietatea si stresul.

Daca ticurile au un impact asupra stimei de sine a copiilor, vorbiti cu ei despre ce simt, incurajati-i. Foarte important este suportul emotional din partea parintilor si familiei.

Daca sunteti ingrijorati de ticurile copiilor sau observati ca acestea nu dispar dupa o perioada ori evolutia lor nu este favorabila, consultati pediatrul, iar daca este cazul, acesta va va indruma catre un consult de specialitate. Sau puteti merge direct la un medic neurolog.

Referinte:

(1) Tic Disorders – https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/tic-disorder
(2) Chronic Motor or Vocal Tic Disorder Basics – https://childmind.org/guide/guide-to-chronic-motor-or-vocal-tic-disorder/
(3) Tics – Overview – https://www.nhs.uk/conditions/tics/
(4) Tic Disorders – https://www.aacap.org/AACAP/Families_and_Youth/Facts_for_Families/FFF-Guide/Tic-Disorders-035.aspx
(5) Tics Are for Kids – https://www.psychologytoday.com/us/blog/evolving-minds/201505/tics-are-kids
(6) Tics – https://www.health.harvard.edu/a_to_z/tics-a-to-z
(7) Diagnosing Tic Disorders – https://www.cdc.gov/ncbddd/tourette/diagnosis.html

Despre autor

Oana Costin

Oana Costin a absolvit Facultatea de Psihologie din Iasi si a urmat apoi un master in domeniul Psihologiei organizationale. In prezent este psihoterapeut in supervizare in Psihoterapie cognitiv-comportamentala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *