Poezii de iarna pentru copii – iata o colectie de poezii pentru copii despre anotimpul iarna – poezii pentru gradinita si poezii pentru scolari.
Cei mici invata adesea poezii la gradinita sau la scoala, inclusiv pentru serbari. Poezia este o forma de exprimare, iar rimele sunt interesante pentru cei mici. Poezia este importanta pentru dezvoltarea limbajului celor mici si copiii trebuie incurajati sa citeasca. Poeziile si rimele favorizeaza recunoasterea cuvintelor si ortografia. De asemenea, incurajeaza vorbirea si limbajul si cei mici devin mai fluenti in vorbire si citire. Prin citirea si recitarea poeziilor se dezvolta miscarile respiratorii si miscarile limbii, iar cu ajutorul rimelor invata sa retina mai usor cuvinte si asocieri de cuvinte. Citirea poeziilor si invatarea lor ajuta copiii sa isi dezvolte memoria. De asemenea, invata sa recite cu intonatie si sa isi exprime emotiile.
Nu in ultimul rand, prin poezii cei mici isi dezvolta imaginatia si creativitatea. Poezia ajuta la dezvoltarea abilitatilor de interpretare si gandire critica, importante mai tarziu in viata.
❄️ Iarna este un anotimp de poveste, iar cei mici asociaza acest anotimp in general cu Mos Craciun, vacanta, sanius si cadouri. Una dintre cele mai simple modalitati de a-i face pe copii sa se indragosteasca de iarna este prin activitati de iarna (mestesuguri de iarna, activitati handmade de iarna, activitati de Craciun cu cei mici etc.) si joaca afara in zapada. Iesiti afara, bucurati-va si explorati natura iarna. De asemenea, sunt utile si povestile despre iarna, filme de iarna pentru copii, cantecele despre iarna si diverse poezii de iarna.
🐧 Iata cateva exemple de poezii de iarna pentru copii de toate varstele:
Cad si cad necontenit
Fulgusori micuti de gheata.
Sunt de gheata? Dar de ce
Fulgii reci ma frig pe fata?
Ninge-ncet prin tot orasul.
Cine toarce din fuior?
Langa soba motanasul:
– sforrr, sforrr, sforrr… 😺
Afara ninge fara grija,
O iarna alba e in toi,
E mult pana-nfloresc caisii,
Iar fulgii par petale moi.
Prin vazduh de catifea,
Stele mici si fulgi de nea
Cad in leagane usoare,
Pun beteala si culoare,
Prin paduri si prin campii,
Joc de stele argintii.
Uraaa! Ninge ca-n poveste!
Timpul e de sanius!
Hai, copii! Ca si altadata,
S-a facut alunecus.
Scoateti saniile-afara!
Lasati alte jucarii!
Dealul va asteapta jocul,
Nu veti fi mereu copii.
Hai, veniti cu sanatate!
Maica iarna, pentru voi,
S-a grabit sa cearna norii.
Sta numai un pic la noi!
Vine, vine iarasi iarna,
Ninge-afara, ninge.
Multi copii afara sunt,
Lauda colinde.
Doar bunica sta in casa,
Spune o poveste.
Despre marele Iisus,
Spune o poveste.
☁️ Norii cu caciuli pe frunti
Au adus iarna din munti.
Ea coboara de pe creste,
Frumoasa ca o poveste.
Mai intai, a pus pe strada,
Un covor alb, de zapada.
Dalbe flori a prins pe ramuri,
A pictat stelute-n geamuri.
Si podoabele si-a-ntins
Peste tara mea de vis.
🌕 Luna plina-a rasarit,
Sus pe deal s-a odihnit,
Si pe cerul ca oglinda
A pornit-o cu colinda.
Iar in calea ei senina,
Cate-o stea se da pe gheata
Insemnand o dunga lina
Si subtire, ca o ata
De lumina.
Ninse, dealurile dorm.
Doar orasul, alb sub luna,
Geme, zbarnaie si suna
Ca un contrabas enorm.
Neaua peste tot s-a pus,
A venit iarna draguta,
Hai copii, pe deal in sus
Sa ne dam cu saniuta.
Cate unul, cate doi,
Ne suim in sanioara;
Fara cai si fara boi
Saniuta fuge, zboara.
Toti sunt rumeni la obraz,
Multi coboara si multi suie,
Unii rad, fac mare haz,
Altii capata cucuie.
Ssst! Micuta gerului,
Cu manuta inghetata,
Bate-n poarta cerului
Si intreaba suparata;
– Unde-s stelele de sus?
– Iaca, nu-s!
Vantul rau le-a scuturat
Si le-mprastie prin sat.
Uite una: s-a desprins
Dintr-o margine de nor
Si coboara-ncetisor…
– Oare-a nins?
E un fulg si-i cel dintai
Si aduce-n vant, ninsoare,
Drumuri albe peste vai,
Ras curat in ochii tai,
Sanioare,
Zurgalai…
Vine iarna de la munte,
Peste ape face punte
Si pe camp fara hotar
Parca presura zahar.
Uite, colo, mos Vasile,
C-un cojoc de zece chile
Si cu flinta la spinare
A iesit la vanatoare.
Dintr-un codru, din tufis,
Iese-un iepure furis
Si cum scapa pe carare…
Fuge ca o aratare…
Flinta face bum! iar mosu
Sta si-si freaca nasu rosu,
Si-nciudat luleaua-si musca;
Iepurele fuge pusca.
Mosului ii vine-n minte
Ca sa-i iasa inainte;
Fuga-n raristea de tei:
Iepurele e hei-hei! 🐰
Ei, ce faci tu, mosulica,
Ca n-ai impuscat nimica?
Du-te-acasa binisor,
Ca-i mai bine pe cuptor!
Cad din cer margaritare
Pe orasul adormit…
Plopii, umbre solitare
In vazduhul neclintit,
Visatori ca amorezii
Stau de veghe la fereastra,
Si pe marmura zapezii
Culca umbra lor albastra.
Iarna!… Iarna trista-mbraca
Stresinile somnoroase,
Pune val de promoroaca
Peste pomi si peste case.
Scoate-o lume ca din basme
In lumini de felinare –
Umple noaptea de fantasme
Neclintite si bizare.
Din ogeagul de carbune
Face alba colonada
Si pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zapada,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmura anina, –
O ghirlanda de buchete
Care tremura-n lumina.
Reci podoabe-n ramuri goale
Ploua fara sa le scuturi,
Ici, risipa de petale,
Colo, roi usor de fluturi…
Si din valul de zapada,
Ca o muta aratare
Leganandu-se pe strada,
Un drumet ciudat rasare…
Vine cu popasuri multe,
Face-n calea lui matanii.
Cate-odata sta s-asculte
Clopoteii de la sanii.
Alteori uimit tresare,
Da din maini soptind grabit –
Parca spune-o taina mare
Unui sot inchipuit…
Ca o umbra din poveste
Se strecoara-ncet, si iar
Sta deodata fara veste
Rezemat de-un felinar.
Fata lui se lamureste, –
Pare-nduiosat acum…
Visator si lung priveste
Casele de peste drum:
Poarta mica… pomi in floare…
O fereastra luminata…
Stresini albe de ninsoare…
Toate-i par ca altadata!
Si pareri de rau trecute
Cad pe inima-i trudita,
Ca un stol de pasari mute
Pe-o gradina parasita:
„Bulgaras de gheata rece,
Iarna vine, vara trece
Si n-am cu cine-mi petrece…
Bulgaras topit in foc,
Daca n-am avut noroc!
Daca n-am avut noroc…”
Glasul, inecat, se curma.
Omul, sovaind in strada,
Pleaca iar, lasand in urma
Pete negre pe zapada.
Sus pe culme bradul verde 🎄
Sub zapada albicioasa
Printre negura se pierde
Ca o fantasma geroasa,
Si priveste cu-ntristare
Cum se primbla prin rastoace
Iarna pe un urs calare, 🐻❄️
Iarna cu sapte cojoace.
El se scutura si zice:
„In zadar tu, vrajitoare,
Aduci viforul pe-aice,
Aduci zile fara soare.
In zadar ingheti pamantul,
Ucizi florile si stupii
Si trimiti moartea cu vantul
Si trimiti foamea cu lupii.
In zadar a ta suflare
Apa-n rauri o incheaga,
Sterge urma pe carare
Si de mine turturi leaga.
In zadar aduci cu tine
Corbul negru si pradalnic,
Si din codrii cu jivine
Faci sa iasa urlet jalnic.
In zadar, urgie cruda,
Lungesti noaptea-ntunecoasa
Si, razand de-a lumii truda,
Scurtezi ziua luminoasa.
In zadar imi pui povara
De zapada si de gheata.
Fie iarna, fie vara,
Eu pastrez a mea verdeata!”
In paduri trasnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par inghetate, cerul pare otelit,
Iar zapada cristalina pe campii stralucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scartaie sub picioare.
Fumuri albe se ridica in vazduhul scanteios
Ca inaltele coloane unui templu maiestos,
Si pe ele se aseaza bolta cerului senina,
Unde luna isi aprinde farul tainic de lumina.
O! tablou maret, fantastic!… Mii de stele argintii
In nemarginitul templu ard ca vecinice faclii.
Muntii sunt a lui altare, codrii – organe sonoare
Unde crivatul patrunde, scotand note-ngrozitoare.
Totul e in neclintire, fara viata, fara glas;
Nici un zbor in atmosfera, pe zapada – nici un pas;
Dar ce vad?… in raza lunii o fantasma se arata…
E un lup ce se alunga dupa prada-i spaimantata!
Alergand, ca de napasta,
Au venit buluc pe coasta
Doi baieti
Mai isteti,
Sa dea veste
La neveste
C-au vazut in deal la stana,
Coborand din varf de munte,
Peste ape fara punte,
Iarna sura si batrana…
Mai tarziu, mai pe-nserat,
A intrat si baba-n sat:
Uite-o-n capul podului,
In vazul norodului,
Pe-un butuc de lemn uscat,
Cu cojoc de capatat,
Cu naframa de furat,
Cu catrinta de aba
Vantul sa-l strecori prin ea!
Si cum sufla-n pumnii reci,
Scoate pacla pe poteci,
Iar pe fund de vai destrama
Neguri vinete, de scama…
Si-au iesit baietii mici,
Mici si multi
Si desculti,
Si cativa mai maricei
Cu biciusti si cu nuiele
Si cu prastii subtirele,
Sa alunge de pe-aici
Iarna cea cu ganduri rele…
Doamna-gerului, batrana,
S-a sculat de la pamant.
Si-naltand spre cer o mana,
Ca o cumpana uscata
De fantana.
A pornit in jos pe vant,
Incruntata,
Blestemand,
Si-a lasat in urma ei
Promoroaca si polei;
Pe ogoare,
Corbi si cioare
Prin paduri,
Lupii suri,
Si de-a lungul drumului
Numai scama fumului…
A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum.
Vantu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sanii,
De pe coasta vin tipand
Si se-mping si sar razand;
Prin zapada fac matanii;
Vrand-nevrand.
Gura fac ca roata morii;
Si de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se galcevesc
Vrabii gurese, cand norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfada,
Stau pe-ncaierate pusi;
Cei mai mici, de foame-adusi,
Se scancesc si plang gramada
Pe la usi.
Colo-n colt acum rasare
Un copil, al nu stiu cui,
Largi de-un cot sunt pasii lui,
Iar el mic, caci pe carare
Parca nu-i.
Haina-i maturand pamantul
Si-o taraste-abia, abia:
Cinci ca el incap in ea,
Sa mai bata, soro, vantul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
Ma-sa l-a trimis in sat,
Vezi de aceea-i incruntat,
Si s-avanta, si se crede
Ca-i barbat;
Cade-n branci si se ridica
Dand pe ceafa putintel
Toata lana unui miel:
O caciula mai voinica
Decat el.
Si tot vine, tot inoata,
Dar deodata cu ochi vii,
Sta pe loc sa mi te tii!
Colo, zgomotoasa gloata,
De copii!
El degraba-n jur chiteste
Vrun ocol, caci e pierdut,
Dar copiii l-au vazut!
Toata ceata navaleste
Pe-ntrecut.
Uite-i, ma, caciula, frate,
Mare cat o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dansa sapte sate
Adapost!
Unii-l iau grabit la vale,
Altii-n gluma parte-i tin
Uite-i, fara pic de vin
S-au jurat sa imbete-n cale
Pe crestin!
Vine-o baba-ncet pe strada
In cojocul rupt al ei
Si incins cu sfori de tei.
Sta pe loc acum sa vada
Si ea ce-i.
S-otaraste rau batrana
Pentru micul Barba-cot.
Ati innebunit de tot
Puiul mamii, da-mi tu mana
Sa te scot!
Cica vrei sa stingi cu paie
Focul cand e-n clai cu fan,
Si-apoi zici ca esti roman!
Biata baba a-ntrat in laie
La stapan.
Ca pe-o bufnita o-nconjoara
Si-o petrec cu chiu cu vai,
Si se tin de dansa scai,
Plina-i stramta ulicioara
De alai.
Nu e chip sa-i faci cu buna
Sa-si pazeasca drumul lor!
Rad si sar intr-un picior,
Se-nvartesc si tipa-ntruna
Mai cu zor.
Baba si-a uitat invatul:
Bate, injura, da din maini:
Dracilor, sunteti pagani?
Maica mea! Sa stai cu batul
Ca la caini!
Si cu batul se-nvarteste
Ca sa-si faca-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Si multimea navaleste
Iarasi stol.
Astfel tabara se duce
Lalaind in chip avan:
Baba-n mijloc, capitan,
Scuipa-n san si face cruce
De Satan.
Ba se rascolesc si cainii
De prin curti, si sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirati batranii
Din bordei.
Ce-i pe drum atata gura?
Nu-i nimic. Copii strengari.
Ei, auzi! Vedea-i-as mari,
Parca trece-adunatura
De tatari!
♥ ♥ Citeste si:
➤ Poezii despre Craciun pentru copii
Părinții care locuiesc la curte și dispun de un spațiu mai generos, optează pentru amenajarea…
Ai născut recent, ești în al nouălea cer, dar parcă ceva s-a schimbat. Cu toate…
Mâine, 3 octombrie 2024, se dă startul celei mai mari expoziții din România dedicate copiilor…
Descoperă gama noastră de produse pentru prânz, concepute special pentru a oferi confort, siguranță și…
Gastroenterita pediatrică poate avea cauze variate; de identificarea lor corectă depinde instituirea tratamentului adecvat. Din…
Un frigider cu Wi-Fi poate fi controlat de la distanță cu ajutorul unui app dedicat,…