Parintii hiperprotectori – efecte asupra copiilor

parintii hiperprotectori efecte asupra copiilor

Parintii hiperprotectori – iata care sunt caracteristicile acestui stil de parenting, de ce parintii devin uneori exagerat de protectori cu cei mici si care pot fi consecintele.

CUPRINS:

1. Ce inseamna a fi parinte hiperprotector?
2. Caracteristicile unui parinte hiperprotector
3. De ce parintii devin hiperprotectori?
4. Care sunt consecintele pentru copil?
5. Ce sa faci daca esti un parinte supraprotector?

Ce inseamna a fi parinte hiperprotector?

Cresterea unui copil, pe cat de frumoasa, pe atat de dificila este uneori, indiferent de abordare. Ca parinte esti responsabil pentru cresterea, modelarea si disciplina copilului. Cu totii vrem sa avem un copil sanatos, sa il mentinem in siguranta si sa aiba reusite. Insa, ne putem trezi in situatia in care intervenim prea mult sau il ajutam mai mult decat e cazul. Drept consecinta, acest lucru ar putea sta in calea cresterii si dezvoltarii copilului.

Parintii hiperprotectori au intentii bune, dar adesea fac mai mult rau decat bine in cautarea perfectiunii. Parintii hiperprotectori cauta sa-si fereasca mereu copiii de disconfort fizic, mental sau emotional. Vor sa se asigure ca cei mici au reusite, incat le usureaza mereu calea mai mult decat trebuie.

consecinte parinte supraprotector

„Parintele elicopter”

Poate ati auzit termenul de „parinte elicopter”. Se refera la un parinte care planeaza deasupra copilului sau gata sa intervina in orice moment cand este detectata o situatie dificila. Parintele elicopter este definit in mod liber ca fiind cel care acorda o atentie excesiva fiecarei miscari sau experiente a copilului. Acesti parinti sunt exagerat de implicati, supravegheaza fiecare aspect al vietii copiilor si uneori chiar actioneaza in numele lor.

Initial, termenul „parinte elicopter” a fost folosit cu referire la generatia baby boomers (adica nascuti aproximativ intre anii 1940 si 1960), iar copiii acestor parinti fiind cei din generatia Millennials (nascuti intre 1980 si 2000). Acest termen a castigat atentie si notorietate la inceputul anilor 2000. Mai ales in ultimii ani, termenul este folosit si pentru a descrie parintii oricarei generatii care prezinta un comportament excesiv de monitorizare si protectie in moduri neadecvate pentru stadiul de dezvoltare al copilului.

Caracteristicile unui parinte hiperprotector

Parintii hiperprotectori se incadreaza intr-o categorie destul de larga de parenting. Unii pot fi condusi de frica de esec, in timp ce altii se pot ingrijora ca cei mici nu vor avea succes si nu vor fi in siguranta fara atentia lor constanta. De la copilarie pana la varsta adulta, parintii hiperprotectori tind sa fie prea implicati in viata copiilor. Asta pana la punctul in care propriile activitati si interese ocupa un loc undeva in spate. Pot chiar sa uite de obiectivele personale si cariera in favoarea a ceea ce cred ei ca au nevoie copiii lor, iar bugetul familiei se invarte tot in jurul copilului.

Iata cateva exemple de caracteristici si modalitati prin care actioneaza un parinte hiperprotector:

Un parinte prea precaut

Copilaria nu este lipsita de cazaturi, julituri si riscuri. Desi este normal sa vrei sa intervii mereu, sa previi sau sa facilitezi, descurajarea si oprirea constanta a copilului ii poate afecta progresul si il impiedica sa isi asume anumite riscuri. Il impiedica uneori sa isi dezvolte increderea si sa isi constientizeze propriile abilitati. Atata timp cat un copil nu este in pericol iminent, ar trebui sa incercati sa rezistati uneori tentatiei si sa il lasati sa experimenteze si sa isi asume unele riscuri.

Parintii hiperprotectori fac eforturi majore de a-si proteja copiii de orice amenintare fizica oricat de mica sau experienta emotionala incomoda. Un astfel de copil poate ca mai tarziu sa dezvolte prea multe temeri insuflate de parinti. De cealalta parte, poate sa nu aiba nicio teama pentru ca nu are conceptul de comportament cu risc ridicat versus comportament cu risc scazut. Citeste si Parenting cu mai putini „NU” – alternative la „nu” cand vrei sa stabilesti limite

semne ca esti un parinte hiperprotector

Protejarea de esec si reactii exagerate la esec

Tot supraprotectie este si sa gasesti mereu scuze pentru anumite performante slabe ale copilului, in loc sa ii permiti sa invete din esec. Astfel, chiar ii putem induce frica de esec. Cand apar dificultati, un astfel de parinte preia rapid controlul si se asigura ca propriul copil nu experimenteaza niciun disconfort.

Poate fi tentant sa intervii si sa-ti „salvati” copilul mereu de o nota proasta sau o suferinta emotionala. Succesul este ideal, dar copiii nu se vor dezvolta cu adevarat pana cand nu invata sa depaseasca esecurile care apar. Copiii invata multe din esec si frustrare, dar parintii supraprotectori descurajeaza adesea copiii sa se implice in orice activitate care poate duce la orice sentimente inconfortabile. De asemenea, reactiile exagerate la esec nu ajuta copilul sa creasca si sa se dezvolte.

Controlul alegerilor

Un parinte hiperprotector de cele mai multe ori ia decizii in locul copilului. Este important ca cel mic sa fie lasat sa experimenteze, sa ii oferim sfaturi dar sa il lasam si sa isi ia propriile decizii in unele situatii – de exemplu, daca vrea sa practice un anumit sport, daca vrea sa aleaga o anumita activitate extracurriculara sau cand vine vorba despre prietenii sai. Este important sa le oferim copiilor spatiu pentru a lua in considerare optiunile pe cont propriu. Desigur, ii putem sfatui, dar in cele din urma, trebuie sa incurajam copiii sa fie independenti, cu propriile opinii, si sa isi dezvolte gandirea critica.

Parinti care se axeaza prea mult pe reusite

Cand devenim prea concentrati pe realizarile copilului, nu ne mai ramane timp sa ne bucuram de micile reusite si de momentele simple. Concentrarea exclusiva pe performante si realizarile masurabile ar putea fi in detrimentul bunastarii mentale si emotionale a copilului. Citeste si Parenting in stil nordic (scandinav).

Recompense si reguli exagerate

Apelarea la recompense mereu pentru a-i motiva pe copii si la pedepse dure pentru a-i descuraja este un alt semn comun al parenting-ului de tip supraprotector. Copilul trebuie sa fie motivat de propriul impuls intern si entuziasmat de noile experiente – sa nu fie dependent de mita si sa se teama de pedepse.

Parintele care consoleaza exagerat copilul

Este foarte bine cand copiii isi impartasesc sentimentele cu noi. Insa, trebuie sa invete cum sa faca fata tristetii, maniei si conflictelor. Nu faceti eforturi exagerate pentru a linisti si pentru a minimiza ceea ce simte sau situatia respectiva, ci mai degraba ajutati copilul sa invete sa accepte si sa treaca peste situatii dificile – rezilienta la copii.

Alte caracteristici:

De ce parintii devin hiperprotectori?

Parintii vor mereu binele copilului, mai ales atunci cand devin hiperprotectori. Insa, uneori este posibil sa faca mai mult rau decat bine. Acesti parinti sunt foarte preocupati de siguranta copiilor si de luarea deciziilor. Cauzele posibile includ:

  • temeri cu privire la viitorul copilului;
  • anxietatea parintilor – poate avea diferite cauze, inclusiv faptul ca asa au fost crescuti la randul lor de catre parinti;
  • parintele se identifica prea mult cu copilul si realizarile lui, iar succesul copilului il face sa se simta un parinte mai bun;
  • supracompensarea – poate ca parintele hiperprotector nu s-a simtit iubit sau protejat de parinti si vrea ca propriul copil sa nu simta asta;
  • presiunea din partea altor parinti sau adulti – poate duce la imitarea unui stil de parenting.

parintele elicopter

Exista si aspecte pozitive?

Exista cercetari care sugereaza ca parintii care sunt puternic implicati in viata copiilor se bucura de mai multa fericire si sens in viata lor. Cu toate acestea, beneficiul s-ar putea sa se limiteze mai mult la parinte si sa nu se extinda la copii. Insa, o parte pozitiva este si faptul ca parintii stiu unde se afla copiii, ceea ce este un aspect important de siguranta. Tin legatura cu profesorii, cunosc situatia lor scolara, sunt implicati in viata si alegerile lor. Insa, acestea nu trebuie duse la extrem si nu trebuie sa stea in calea dezvoltarii copilului.

Care sunt consecintele pentru copil?

In primul rand, faptul ca parintii sunt hiperprotectori poate face copilul sa dezvolte probleme cu increderea in sine sau o stima de sine scazuta. Daca nu li se permite sa incerce singuri anumite lucruri, ei nu isi pot dezvolta increderea in sine si stima de sine. Nu invata sa isi gestioneze emotiile si comportamentele, dupa cum arata si rezultatele unui studiu publicat in jurnalul Developmental Psychology. Asta din cauza faptului ca, pe masura ce un copil creste, s-ar putea sa se indoiasca de propriile abilitati, deoarece nu a fost niciodata nevoit sa-si dea seama singur sau sa rezolve singur anumite probleme.

De asemenea, copilul poate crede ca parintii nu au incredere in el ca isi poate lua singur deciziile. Copilul nu isi poate uneori dezvolta abilitatea de rezolvare a problemelor, ramane uneori dependent de parinti si poate face fata cu greu provocarilor vietii si greutatilor care inevitabil apar. Daca un copil este intotdeauna obisnuit sa aiba un parinte in preajma si sa ii supravegheze comportamentul, el poate deveni dependent de deciziile parintilor.

Alte efecte

Problemele de incredere in sine si stima de sine scazuta pot duce la alte probleme, cum ar fi anxietatea la copii si depresia. Daca il impiedicam pe copil cand e mic sa faca lucruri care pot avea rezultate negative, dar relativ inofensive, acesta poate deveni prea speriat sa incerce lucruri noi mai tarziu. S-ar putea sa-si faca griji ca va fi ranit sau respins si, in cele din urma, va evita experiente. Poate ajunge sa evite responsabilitatie sau sa caute mereu aprobarea celor din jur – daca este sau nu un „comportament corect”. Incepe sa puna prea mult pret pe opiniile celorlalti si cauta mereu aprobari.

De asemenea, uneori cand copiii se simt controlati si sufocati de parinti, pot incepe sa minta. Pot la randul lor sa dezvolte nevoia de a controla – ceea ce le poate afecta relatiile cu cei din jur.

de ce unii parinti sunt hiperprotectori

Ce sa faci daca esti un parinte supraprotector?

Niciodata nu este prea tarziu sa lucram la abilitatile parentale. Nu exista parinte perfect, prin urmare, putem lucra oricand la imbunatatirea metodelor de crestere a copiilor. Parenting-ul este un proces continuu prin care incercam zilnic sa ne ajutam copiii sa se dezvolte si sa invete prin propriile experiente de viata. Iata cateva recomandari daca sunteti un parinte hiperprotector:

  • Incurajati independenta, deoarece ii ajuta pe copii sa-si dezvolte increderea si stima de sine.
  • Permiteti experiente adecvate varstei si permiteti esecurile, astfel incat sa invete din ele.
  • Pastrati liniile de comunicare deschise cu copilul, indiferent de varsta. Fiti deschisi la idei si dornici sa le ascultati dorintele si opiniile – chiar daca acestea sunt diferite de ale voastre.
  • Lasati copiii sa ia singuri decizii adecvate varstei.
  • Cand copilul are un dezacord cu un prieten, coleg sau o alta persoana, nu va puneti la mijloc si nu incercati sa o remediati. Invatati copiii abilitatile de a rezolva singuri conflictele.
  • Invatati copiii abilitati de viata in functie de varsta – cand vine vorba despre gatit, aranjarea mesei, curatenie, dar si privind abilitatile sociale, interactiunea cu cei din jur, inclusiv profesori.

 

Referinte:
(1) https://www.psychologytoday.com/us/blog/beastly-behavior/201608/yes-overprotective-parenting-harms-kids
(2) https://psycnet.apa.org/record/2009-05447-007
(3) https://www.canr.msu.edu/news/overprotective_parenting_style
(4) https://www.anxietycentre.com/articles/overprotective-parenting-and-anxiety/
(5) https://www.apa.org/news/press/releases/2018/06/helicopter-parenting

Despre autor

Mancas Malina

Absolventa a Facultatii de Bioinginerie Medicala - Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, si a unui masterat de Bioinginerie Clinica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *