Seria de povesti de mama continua cu povestea lui Mada despre alegerea maternitatii potrivite si nasterea celor doi baieti gemeni ai sai.
Scopul acestor povesti este de a impartasi informatii pretioase si sfaturi cu celelalte mamici din comunitatea Mami si Copilul care se pregatesc pentru o viitoare nastere sau sarcina.
Daca si voi doriti sa va spuneti povestea in cadrul acestei campanii, va rugam sa cititi acest articol.
Un articol scris de Mada.
Sunt atat de multe de povestit si cu siguranta sunt multe mamici de gemeni care au trecut prin situatii asemanatoare, dar si multe viitoare mamici de gemeni cu sute de intrebari la care nu vor gasi raspuns decat dupa ce vor trece prin toate etapele.
Voi povesti pe scurt despre sarcina si voi detalia mai mult nasterea… care m-a marcat.
Am pierdut o sarcina la 9 saptamani. Nu se stiu cauzele exacte, dar s-a pus accent pe tiroidita si pe faptul ca aceasta ar fi putut duce la oprirea din evolutie a embrionului. Dupa trauma prin care am trecut la chiuretaj, numai norocul a dat peste mine sa am o doamna doctor incredibila.
Am trecut peste si mi-am luat inima in dinti pentru ca dorinta de a ramane insarcinata a fost si mai mare. Cu sprijin din partea sotului si indrumari din partea doctorului, am ramas insarcinata din nou in urmatoarele 3 luni. Am aflat la 6 saptamani ca embrionul este in dezvoltare si ca trebuia sa urmarim cu atentie evolutia.
La 8 saptamani ma prezint la doctor cu intepaturi in partea stanga, dar si in partea dreapta. Panica si teroare pana am ajuns la ecograf, crezand ca se repeta istoria si pierd din nou sarcina. Astept, totusi, cu incredere consultul. Surprize, surprize! Sunt doi! Voi avea gemeni.
Nu m-am gandit in niciun moment cum va fi. Fericirea ca voi avea doi copii si gemeni… a fost peste orice intrebare. Iar de aici au inceput starile de greata si voma pana la 7 luni. Consultatii la fiecare doua saptamani, analize saptamanal (nu cred ca exista o analiza pe care s-o fi ratat), doi medici foarte buni mi-au supervizat sarcina permanent.
Ajungem cu bine la 7 luni cand… am un episod cu dureri groaznice si contractii. Sun la ambulanta pentru ca era miez de noapte, insa dupa o noapte horror la Spitalul Polizu (pentru ca acolo m-au incadrat), in care nici macar n-am fost intrebata daca vreau un pahar de apa, aflu ca este alarma falsa si ajung cu bine acasa. Merg imediat la medicul meu si stabilim ce facem mai departe.
De altfel, acum a venit si decizia mea de a naste la un spital particular.
Zis si facut! Cu greu am ajuns la 38 + 2 zile, nu m-am lasat. Mi-am dorit din suflet sa trec de perioada de risc.
Eu, matinala din fire, stabilesc cu doctorul operatia de cezariana la prima ora. Emotii, nerabdare, ingrijorare si orice alt sentiment exista – pe toate le-am avut. Am avut parte de asistente si de doctori foarte bine-dispusi la prima ora, care m-au mai scos din starea de neliniste. Nu stiu cand s-au intamplat toate… pregatirea, injectia, instalarea pe pat, insa aud la un moment dat: Sunt grasunei! 🙂
Da, venisera pe lume gemenii mei mult asteptati. Vedeam tot ce se petrece in oglinda de la neoanele din salon. Nu-mi venea sa cred. Am auzit si ca au plans, iar cu niste emotii de nestavilit am reusit sa ii comunic medicului neonatolog numele baietilor. In 18 minute s-a terminat interventia si am fost transferata la terapie. A fost greu sa nu-i vad pe micuti decat un minut si apoi sa-mi imaginez totul: Cum arata? Cum sunt? Mari? Mici? Au toate degetele? Au tot ce trebuie? Respira bine? Si, bineinteles, restul intrebarilor normale pentru orice mama.
Noroc cu familia care a reusit sa le faca poze si m-au mai linistit. Erau bine, erau perfecti si erau ai mei. Nu-mi venea sa cred! Cel mai trist lucru a fost ca in toate cele patru zile am stat foarte putin timp cu ei. Seara ii bagau la lampa cu ultraviolete. Dar am ajuns apoi acasa si m-am bucurat nespus de fiecare secunda. A fost o sarcina grea, o recuperare relativ usoara pentru ca n-am avut timp sa ma gandesc prea mult la ea; a trebuit sa le ofer atentia si iubirea mea baietilor mei.
Dragi mamici, alegeti cu atentie locul unde veti naste! Veti ramane cu imagini socante daca alegeti un loc unde nu va simtit in siguranta. Nu ezitati sa cereti analgezice dupa operatie! Daca refuzati, nu veti face decat sa treceti prin chinuri pentru ca da, indiferent de corpului fiecarei femei, operatia de cezariana este dureroasa, iar recuperarea la fel.
Sunt multe de povestit la fiecare etapa din sarcina mea, care a fost grea, dar am avut un entuziasm si o dorinta prea mare ca sa mai am timp sa ma mai gandesc si la altceva. Sarcina usoara si bebelusi sanatosi tuturor mamicilor si viitoarelor mamici! Curaj si fiti optimiste!
Despre autor
