Este bine sau nu sa fie scoase amigdalele? | Intrebari frecvente

Este bine sau nu sa fie scoase amigdalele?

–  transcriere video interviu cu Dr. Boris Smoc –

Dr. Boris Smoc:

Referitor la chirurgia amigdalelor: Cand acestea prezinta focar de infectie, este bine sa fie operate. In principiu, pacientii candidati pentru amigdalectomie, ii urmarim pana la un an. Ghidurile spun ca este nevoie de cinci episoade de amigdalita pultacee intr-un an, alte ghiduri sapte episoade. Trebuie sa fim extrem de atenti, sa urmarim pacientul, si vedem unul, doua, trei, patru, cinci episoade, si luam masurile necesare si actionam. Acest lucru deoarece amigdalele au un rol foarte important in apararea organismului.

Cand apar un numar mare de amigdalite pultacee, este bine sa fie scoase pentru ca o infectie de focar poate provoca necazuri chiar la distanta. Putem avea la nivelul aparatului renal glomerulonefrite. Putem avea la nivelul aparatului cardiovascular endocardite. Putem avea pusee de reumatism cronic acutizat dupa afectiuni amigdaliene. Putem avea poliartrite dupa amigdalite acute.

Colegii dermatologi in urticarie si in egzeme vin si ne solicita un examen ORL al pacientului pentru a vedea daca nu prezinta acest focar de infectie in sfera ORL. Colegii oftalmologi in iridociclite, irite, vin si din nou ne solicita un examen de specialitate pentru a depista focarul de infectie. Pentru a preveni aceste afectiuni, cand este nevoie, operam amigdalele – facem amigdalectomia.

Mai este forma de amigdalita hipertrofica, atunci cand amigdalele cresc mult in volum, isi maresc volumul, se unesc pe linia mediana si pacientul nu poate respira din cauza amigdalelor. Atunci iarasi trebuie operate amigdalele. Aici poate vom nuanta un pic parerea.

La pacienti, in special la copiii care nu au avut multe episoade de amigdalite cu puroi, dar prezinta aceasta insuficienta respiratorie de cauza amigdaliana, se poate practica reducerea volumului amigdalelor. Avem la dispozitie tehnici noi – avem radiofrecventa, avem laserul, avem coblatia, si putem sa lasam tesut amigdalian restant suficient pentru apararea organismului.

Sunt studii pe numar mare de pacienti (de exemplu in Hong Kong pe 12.000 de pacienti), care arata ca pacientii care au amigdale, fac forme diferite de cancer mai putin decat pacientii care nu au amigdale.

Referitor la operarea amigdalelor, aici pot aparea, ca dupa orice alta interventie, cateva complicatii. Poate aparea sangerarea. Anul acesta la congresul danubian de la Krems din Austria, colegii austrieci au raportat un numar mare de sangerari dupa amigdalectomii; surprinzator, chiar si un numar mare de decese.

Un deces la 1.000 de interventii chirurgicale. Sangerarile la dansii au fost la sapte-opt zile de la interventia chirurgicala. Societatea austriaca de ORL a chemat in ajutor colegii de la societatea germana de ORL pentru a identifica cauze, pentru a gasi solutii. Si din aceasta cauza in Austria s-a hotarat de catre societatea austriaca de ORL, forul tutelar al orelistilor, sa se limiteze oarecum interventiile de amigdalectomie – unde se poate sa se faca doar in reducerea partiala.

Sangerarile, dupa cum v-am spus, la dansii sunt dupa sapte-opt zile. S-au pus aceste sangerari pe seama tehnicilor moderne de amigdalectomie unde se formeaza (prin electrochirurgie la suprafata amigdalelor) o membrana care exact dupa acele sapte-opt zile se desprinde si atunci se produc sangerarile.

Noi, aici in Timisoara, la spitalul clinic Louis Turcanu, ne-am incadrat tot timpul in limita sangerarilor impusa de clinicile mari din tara si din strainatate, nu am avut peste unu, unu virgula cinci la suta sangerari, si niciodata de amploare atat de mare incat sa puna in pericol viata copilului. Dar ceea ce vedem la altii trebuie sa receptam si sa gandim si sa ne perfectionam activitatea astfel incat sa ajungem la rezultate cat mai bune.