De ce plange copilul? | Intrebari frecvente

Afla de ce plange copilul direct de la doamna doctor Valeria Herdea, medic primar de medicina de familie cu profil pediatrie si instructor formator. Urmareste materialul video de mai jos pentru a afla raspunsurile la intrebarea ta, sau citeste transcrierea interviului in randurile de mai jos.

Ai nevoie de mai multe raspunsuri la intrebari frecvente despre sarcina, nastere, sau cresterea copiilor? Gaseste raspunsurile in sectiunea de Intrebari Frecvente.

De ce plange copilul?

–  transcriere video interviu cu Dr. Valeria Herdea –

Dr. Valeria Herdea:

Parintii ar trebui sa fie ingrijorati in primii 25 de ani de viata ai copilului, cred ca asa ar fi corect. Dupa aceea pot sa fie ingrijorati pentru nepoti, parintii oricum se descurca. Problema serioasa este ca meseria de parinte e grea, este extrem de grea, dar este extrem de frumoasa. Nu exista nimic la fel, este vocationala, clar; se invata in fiecare zi, nimeni nu termina universitatea, iar doctoratul ti-l dai dupa ce apar si nepotii si-ncepi sa-i ridici – deci e un doctorat lung.

In ce priveste de ce plange copilul – plange pentru ca are nevoie sa fie luat in brate, pentru ca are nevoie sa aiba afectiune. Plange pentru ca-l doare ceva, plange pentru ca-i e foame sau sete sau frig, plange pentru ca doreste sa fie schimbat si plange pentru ca asa poate comunica. E nevoia ancestrala a omului de a comunica, inainte de a verbaliza. Este modalitatea lui de a spune ca exista.

Este, de la notiune complexa filozofica si pana la una aplicata, sursa cea mai placuta de zgomot dintr-o familie, pentru ca inseamna ca acea familie e vie, si pana la sursa cea mai mare de disperare in care toata lumea se gandeste pe care usa sa fuga din casa, toata lumea se simte neputincios.

Lasand la o parte, copilul plange pentru are nevoie sa transmita ceea ce-l deranjeaza sau are nevoie sa transmita nevoia de atentie. Important este ca noi sa intelegem plansul copilului, sa avem disponibilitatea nu de a ne culpabiliza unul pe altul, ci de-al asculta pe copil. Subiectul e copilul, nu noi. Noi in general suntem suparati ca ne deranjeaza, ca ne simtim neputinciosi, ca celalalt a facut sau n-a facut ceva, dar ne gandim de foarte putine ori, totusi, ce vrea sa ne spuna copilul?

E important, si-atunci il luam in brate, il linistim, nu-l scuturam, nu-l agitam, nu mergem nervosi la copil, nu punem mana pe copil cand venim afara, de la serviciu, incarcati de tot felul de energii negative. Ne ducem frumos, ne spalam, facem un dus, ne schimbam, si pe urma venim si-l luam in brate. Si daca o sa reusim sa facem asa, calm si linistit, si o sa incercam sa-l asiguram si sa-l reasiguram ca suntem acolo pentru el, il ascultam pentru el si suntem disponibili 48 de ore din 24 pentru el, se va linisti.

Sigur, plansul poate fi si un semn moment extrem de serios, cand copilul comunica faptul ca il doare ceva. Asta deja inseamna deja patologie si aici avem nevoie de sprijin medical. Dincolo de latura emotionala si psihoafectiva pe care o exprima plansul – plansul poate fi un semnal pentru febra, poate fi un semnal pentru dureri abdominale, poate fi semnal al unor boli destul de serioase. Plansul poate fi invaginatie intestinala in spate, sau poate fi o colica abdominala, sau poate fi constipatie. Deci plansul se nuanteaza in functie de starea generala a copilului.

Ce faci daca plange copilul? Il asculti intai si incerci sa intelegi de ce plange. Cu rabdare, cu incredere si cu mare, mare blandete. Important e cum punem mana pe copil, cat avem disponibilitatea sa-l ascultam si cat avem rabdare sa intelegem ce i se intampla. Daca suntem depasiti si nu facem fata, nu-i drama, cerem ajutor. In general este bine sa cerem ajutor medical.