Cum imi gestionez furia in relatia cu copilul?

Furia este una dintre acele emotii pe care le consideram negative si a caror manifestare fata de ceilalti poate fi problematica. Atunci cand rabufnirile de furie nu mai pot fi controlate si ne afecteaza relatiile, ne cauzeaza probleme la serviciu, dar mai ales se rasfrang asupra copiilor, este momentul sa facem ceva in acest sens.

Cuprins:

1. Furia – informatii generale
2. De ce avem rafubniri de furie in interactiunea cu copiii?
3. Cum prevenim rabufnirile de furie fata de copii?
4. Cum gestionam furia in relatia cu copiii?

babylino

Furia – informatii generale

Daca am face un experiment si am nota cuvintele care ne vin in minte atunci cand ne gandim la furie, sunt sanse foarte mari ca majoritatea sa aiba o conotatie negativa. Tindem sa consideram furia o emotie „negativa”, cand de fapt ea este insa o emotie normala, naturala, care face parte din paleta noastra de emotii de baza.

Daca furia in sine este normala, modurile in care o exprimam pot fi problematice, mai ales atunci cand ii ranim (la propriu sau prin cuvintele noastre) pe ceilalti. Cand se intampla acest lucru, furia este urmata de alte emotii inconfortabile: vina, rusinea, neajutorarea, sentimentul lipsei de control in fata furiei.

Furia are un rol adaptativ – in fata unui pericol (real sau perceput), ne ajuta sa ne pregatim pentru a lupta sau a ne apara. Furia, la fel ca si alte emotii, este insotita si de manifestari fiziologice si biologice. De exemplu, cand ne infuriem, bataile inimii se accelereaza, presiunea arteriala creste, la fel si nivelul unor hormoni, precum adrenalina si noradrenalina.

furia-fata-de-copii

De ce avem rafubniri de furie in interactiunea cu copiii?

Inainte de a incerca sa ne gestionam furia, este important sa o intelegem. Sa vedem ce anume o provoaca, ce ne semnaleaza furia si ce incearca sa ne spuna.

Furia poate fi cauzata atata de factori externi (anumite evenimente, situatii, interactiuni cu persoane), cat si de factori interni (amintiri, ganduri). Furia este o emotie primara; adica emotia apare ca o consecinta directa a unui eveniment (de exemplu, daca avem parte de un tratament nedrept). Insa de multe ori, furia devine o emotie secundara, adica o consecinta la o alta emotie. In aceste situatii, sub furie se ascunde o alta emotie: frica, tristetea, rusinea etc. In aceste situatii, este important sa descoperim emotiile primare pe care furia le ascunde, astfel incat, gestionandu-le pe acestea, vom putea reduce si furia.

De ce rabufnim atunci cand copilul ne provoaca si tipam, jignim, ii bruscam, ii lovim etc?

Cateva posibile cauze pot fi urmatoarele:

cursuri puericultura
  • Avem nevoi neimplinite, de la cele de baza (fiziologice), pana la cele de auto-realizare; cand resursele noastre sunt la limita, e foarte greu sa le putem raspunde copiilor asa cum ne-am dori.
  • Avem tendinta sa ne reprimam emotiile, sa le evitam, sa fugim de ele; insa ele nu dispar nicaieri, ci doar se intorc impotriva noastra mai puternic.
  • Avem convingeri si tipare mostenite de la parinti si adultii importanti pentru noi in copilarie care se activeaza in anumite situatii cu copiii.
  • Am preluat un model de la parintii nostri in ceea ce priveste manifestarea furiei. De exemplu, daca mama tipa intotdeauna la mine cand se supara, exista riscul sa fac si eu la fel.
  • Stresul si provocarile vietii de zi cu zi (locul de munca, pandemia, conflictele in cuplu etc.) ne cresc nivelul de reactivitate si irascibilitate, facandu-ne sa rabufnim fata de copii.
  • Avem rani si traume din copilarie, care ne fac mai vulnerabili la anumite comportamente ale copiilor (plansul lor, testarea limitelor si altele).
  • Avem asteptari prea mari, deseori nerealiste (raportat la nivelul lor de dezvoltare cognitiva si emotionala) despre ce si cum ar trebui sa faca sau cum sa se comporte copiii.
  • Avem tendinta de a lua personal comportamentul nedorit al copilului.

furia-gestionare

Insa indiferent cat de tare ne apasa copiii butoanele, rabufnirile si raspunsurile noastre exagerate de furie nu sunt cauzate de ei. Copiii (mai exact comportamentele lor) sunt mai degraba acele scantei care aprind focul, dar pentru care erau deja pregatite lemnele si combustibilul.

Cum prevenim rabufnirile de furie fata de copii?

Identificarea si gestionarea cauzelor

In primul rand, e important sa identificam cauzele rabufnirilor de furie si sa incercam sa lucram asupra lor. E vorba de acei factori care ne fac mai vulnerabili in fata comportamentelor copiilor.

miababy magazin

Ce ne poate ajuta in acest sens:

  • Sa vorbim despre ceea ce simtim, sa nu ne reprimam emotiile.
  • Sa ne exprimam intr-o maniera asertiva (calm, cu respect fata de celalalt) dorintele, nemultumirile, ingrijorarile etc.
  • Sa ne revizuim asteptarile privind copiii, astfel incat sa fie mai aproape de realitate.
  • Sa ne asiguram ca ne implinim nevoile.
  • Sa ne rezolvam problemele cu care ne confruntam in viata de zi cu zi si care ne fac sa ne varsam furia asupra copiilor.
  • Sa facem schimbari in mediul nostru, sa luam pauze de la activitatile si responsabilitatile zilnice care ajung sa ne copleseasca.

In plus, foarte utile pentru a ne reduce nivelul de reactivitate si a ne creste starea de bine sunt:

  • sportul;
  • exercitiile de mindfulness;
  • exercitiile de recunostinta;
  • a avea o retea de suport;
  • a ne acorda timp pentru noi, pentru relaxare si hobby-urile noastre;
  • conectare cu copilul (zilnic sau cat mai des posibil).

Important! Simplul fapt de a intelege ca nu doar copilul si ce face el ne fac sa ne pierdem cumpatul si rabdarea, e deja un pas important.

Cunoasterea factorilor declansatori si a semnalelor de alarma care anunta o rabufnire furioasa

Furia nu apare dintr-o data, ci isi face simtita prezenta prin modificarile pe care le simtim in corp, prin acele semnale de alarma care ne anunta ca ne vom infuria. Ca sa le descoperim, ne ajuta aceste intrebari: Ce ganduri am? Ce emotii simt? Ce senzatii am in corp?

De asemenea, sa identificam factorii declansatori ai rabufnirilor furioase – care sunt momentele/situatiile in care ma infurii de obicei cu copilul? Daca le constientizam dinainte, ne putem seta altfel asteptarile.

furia-tehnici

Cum gestionam furia in relatia cu copiii?

Asa cum mentionam, este normal sa ne infuriem, insa daca exprimarea furiei o indreptam catre copii sau o facem in prezenta lor, e important sa incercam sa o gestionam.

Scala furiei

In primul rand, sa ne plasam furia (intensitatea ei) pe o scala de la 1 la 10, unde 10 este intensitatea maxima. Aceasta evaluare ne ajuta sa stim ce metodă sau tehnica de management al furiei sa folosim:

  • intre 1 si 4 – furia este controlabila; o putem controla prin tehnicile descrise mai jos;
  • intre 5 si 7 – trebuie sa ne sustragem fizic din situatie pentru a evita rabufnirile de furie, apoi sa aplicam din tehnicile de mai jos
  • peste 8 – furia nu mai poate fi controlata; daca nu am luat masuri pana in acest punct, nu mai putem controla furia.

Ia o pauză

Cand simti ca incepi sa te enervezi, fa ceva ca sa schimbi registrul (mergi sa bei apa, deschide un geam intr-o alta camera, suna pe cineva, da drumul la muzica etc.). Nu inseamna ca cedezi sau eviti furia, ci mai degraba ca te dai din calea ei.

Uita-te la gandurile tale „aprinse” si inlocuieste-le cu altele „limpezi”

Cand devenim furiosi, primele ganduri care ne vin in minte sunt cele „aprinse”, care functioneaza ca un combustibil pentru furie. Intretin furia si o fac sa creasca.

Cum schimbam aceste ganduri? Intreaba-te „Ce altceva pot sa gandesc (mai aproape de realitate) in aceasta situatie astfel incat sa nu ma infurii?” Este vorba despre a inlocui gandurile gandurile dramatice, exagerate, cu altele mai realiste, rationale.

Elibereaza-ti furia in siguranta

Cand ne infuriem, simtim nevoia acuta de a ne elibera. Uneori o facem prin actiuni pline de furie – tipam, lovim, bruscam, jignim, ranim etc. Acestea sunt incarcate de furie, insa nu ajuta. De ce? Pentru ca in minte tot avem acele ganduri furioase, iar in corp inca simtim tensiune. In plus, apare
vinovatia. Mult mai sigure pentru ceilalti: sa tipi sau sa lovesti intr-o perna, dar functioneaza după acelasi principiu de mai sus.

Avem la dispozitie doua tipuri de metode de eliberare a furiei:

Metode active de eliberare a furiei

  • sportul si activitatea fizica (cu cat mai alerta, cu atat mai bine): sarituri, genuflexiuni, flotari, joaca/harjoneala cu copiii, dans etc.

Metode de linistire pentru a elibera furia

Exercitiile de respiratie

Iata cateva exemple:

  • respiratie abdominala (inspiram 4 secunde, mentinem aerul 4 secunde, expiram timp de 4 secunde);
  • inspiram pe nas, expiram pe gura;
  • inspiram pe o nara, expiram pe cealaltă nara;
  • luam o perna in brate si o strangem la piept foarte tare, numarand pana la 3, in timp ce inspiram; apoi slăbește strânsoarea și relaxeaza tot corpul în timp ce expiri (4 secunde);
  • incrucisam bratele pe piept si lovim usor umarul drept cu mana stanga si apoi cel stang cu mana dreapta; respiram incet si numaram bataile, nu respiratiile, pana ajungem la 100.

Exercitii de „grounding”

miababy magazin

Ne ajuta sa ne distragem de la emotiile care ne coplesesc. Iata cateva exemple:

  • tehnici fizice: introduceti mainile in apa calda, apoi in apa rece, concentrandu-va pe senzatiile pe care le simtiti; atingeti lucruri din camera in care va aflati si concentrati-va pe textura lor; inspirati o aroma placuta (un pliculet de ceai, o lumanare parfumata, sapunul); uitati-va la un obiect din camera si concentrati-va pe toate detaliile lui (forma, culoare, linii);
  • metoda 5-4-3-2-1: folositi cele 5 simturi pentru a observa lucrurile din jur, de exemplu 5 lucruri pe care le vedeti, 4 lucruri pe care le auziti, 3 lucruri pe care le puteti atinge, 2 lucruri pe care le puteti mirosi, 1 lucru pe care il puteti gusta; ordinea simturilor o puteti schimba dupa cum doriti;
  • metode mentale: numarati sau cititi cu voce tare, numarati inapoi din 7 în 7, cantati cu voce tare, repetati iar si iar un cuvant sau o mantra („Sunt calm”, „Sunt in siguranta” etc.)

Gestionarea furiei este o abilitate care trebuie exersata, e nevoie de timp si de rabdare cu noi insine. De aceea, cand te vei infuria iar si vei reactiona asa cum nu vrei, iarta-te si vorbeste cu tine cu blandete, aminteste-si ca nu esti singurul care incearca sa gestioneze mai bine furia, spune-ti ca e doar o scapare, care nu anuleaza progresul tau si nici nu arata cum vor fi datile viitoare.

Sursa foto: Pexels

Referinte:

(1) Controlling anger before it controls you – https://www.apa.org/topics/anger/control
(2) Ce sa faci cand iti iesi din fire – Dr. Dawn Huebner
(3) Dansul furiei – Harriet Lerner

Despre autor

Oana Costin

Oana Costin a absolvit Facultatea de Psihologie din Iasi si a urmat apoi un master in domeniul Psihologiei organizationale. In prezent este psihoterapeut in supervizare in Psihoterapie cognitiv-comportamentala.

One Comment on “Cum imi gestionez furia in relatia cu copilul?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *