Copilul unic la parinti – avantaje si dezavantaje

Copilul unic la parinti – iata o situatie tot mai des intalnita in familiile din societatea actuala. Afla ce se intampla cand ai un singur copil, care sunt avantajele si dezavantajele, cum il educi astfel incat sa nu devina un copil rasfatat sau egoist.

Cuprins:

1. Copil singur la parinti – informatii generale
2. Ce avantaje are copilul unic la parinti?
3. Dezavantaje ce insotesc pozitia de copil unic la parinti
4. Trasaturi de personalitate ale copilului unic
5. Sfaturi adresate parintilor care au un singur copil

Copil singur la parinti – informatii generale

In zilele noastre, multe familii se decid sa aiba un singur copil, mai ales cand ambii parinti lucreaza. Sau pur si simplu, dupa primul copil, parintii se confrunta adesea cu dilema daca sa mai aiba si altii, ramand in aceasta stare de asteptare si amanare pana cand este prea tarziu. De asemenea, sunt cupluri care nu pot avea mai multi copii, desi isi doresc acest lucru, din cauza tulburarilor de infertilitate. Insa oricare ar fi motivul pentru care ai doar un copil, important este sa il cresti frumos si sanatos! Iata ce trebuie sa stii despre copilul unic la parinti.

Copilul singur la parinti este adesea privit ca un „mic rege” sau o „mica printesa”. Dar el poate creste la fel de fericit si de bine ca un copil cu frati si/sau surori. Insa depinde de tine, ca parinte, sa nu iti proiectezi toate planurile si toate sperantele doar asupra copilului. Pana la urma, totul va deveni o povara mult prea mare pentru fiul tau sau fiica ta.

Constelatia de familie

Numarul de persoane din familie formeaza ceea ce psihologii numesc constelatia familiei. Iar ordinea nasterii copiilor – fie ca este unicul copil, fie ca este primul, mijlociul sau mezinul – isi pune amprenta asupra personalitatii lor.

In familia cu copil unic exista tendinta ca in centrul constelatiei sa primeze copilul. Acest lucru vine la pachet cu o serie de beneficii si lipsuri, pe care le vom detalia in continuare.

Ce avantaje are copilul unic la parinti?

Majoritatea celor care cresc singuri la parinti afirma, mai tarziu in viata, ca nu prea au avut lipsuri, cel putin nu materiale. Insa recunosc ca le-ar fi placut sa aiba un frate sau o sora pentru a se juca impreuna. Si totusi asta nu inseamna neaparat ca ar fi fost dispusi sa imparta cu fratele/sora toate avantajele de care ei au avut aparte ca si copii unici.

Copilul unic la parinti se simte privilegiat pentru ca beneficiaza de toata atentia parintilor si a altor adulti din casa, poate chiar de un spatiu exclusiv in casa (camera, loc de joaca). De obicei, copilul unic invata sa vorbeasca devreme, este un copil precoce tocmai datorita stimularii si atentiei exclusive acordate de catre parinti, bunici.

El are drept modele adultii din mediul apropiat de viata si se va compara cu acestia, incercand sa imite comportamente si atitudini ale parintilor. Astfel va avea asteptari ridicate de la sine, va intampina provocarile noi cu incredere in sine si o atitudine matura.

Competitiv, motivat, inclinat spre studiu

Fiind obisnuit sa aiba asigurat cam tot ce isi doreste, copilul unic va fi preocupat la maturitate sa-si pastreze confortul si bunastarea materiala. Astfel, are sanse mari sa dezvolte performante profesionale remarcabile, sa fie o persoana erudita, cu pregatire academica avansata.

Copilul unic este implicat in luarea deciziilor in familie, parintii ii permit sa emita solicitari si sa aiba initiative, ceea ce inseamna de fapt incurajare, stimulare, trezirea interesului pentru activitati care ii fac placere.

Toate aceste beneficii ale pozitiei de copil unic apar atunci cand parintii cultiva responsabilitatea si independenta copilului. Disciplina pozitiva este un model de educatie care te-ar putea ajuta in acest sens. Din pacate, in unele cazuri, parintii si bunicii adopta un stil parental care aduce multe deservicii copilului unic.

Dezavantaje ce insotesc pozitia de copil unic la parinti

Unul dintre cele mai daunatoare comportamente fata de copilul unic la parinti este hiperprotectia sau supraprotejarea. Se intampla frecvent ca primul copil nascut in familie sa fie plangacios, mofturos, solicitant. Dupa varsta de 6 luni, cand incepe sa planga de plictiseala si ar putea fi capabil sa-si gaseasca singur ocupatii distractive, parintii incep sa ia locul jucariilor. Il iau mereu in brate si se joaca tot timpul impreuna. Astfel, copilul are mai putine sanse sa-si descopere singur interesele din moment ce parintele (in special mama) este prezent imediat sa-i creeze ocupatie. De asemenea, cand copilul este bolnav, parintii devin extrem de anxiosi si au tendinta de a dramatiza chiar si o simpla raceala. Un flux crescut de atentie si agitatie in jurul unui copil tinde sa-l rasfete.

Evident ca solutia pentru aceasta problema nu este sa ignori copilul. El are nevoie de afectiune si raspuns la sentimentele si nevoile lui. Dar cu masura si ratiune!

Copilul-rege, dar fricos, singuratic, plictisit

Daca parintele va continua sa-si protejeze excesiv copilul risca sa-l transforme intr-un copil timid, retras, introvertit. Desi este erou in cadrul familiei, un astfel de copil este temator in exterior, agatat mai tot timpul de mana sau de fusta mamei. Copilul unic este predispus la singuratate, plictiseala, tristete.

Copilul unic nu prea cunoaste limite si reguli, nu stie sa ofere reciprocitate. Cu alte cuvinte, crede ca i se cuvine totul, fara sa ofere ceva in schimb si fara sa-si asume obligatii. Poate intampina dificultati in asumarea responsabilitatii inca din viata de scolar.

Un alt minus ar putea fi transformarea primului nascut intr-o persoana mai putin sociabila. Acest lucru vine si din atitudinea prea sobra si prea serioasa a parintilor, care din pricina faptului ca au depus eforturi foarte mari cu primul lor copil au avut tendinta de a fi rigizi si stresati.

Trasaturi de personalitate ale copilului unic

Psihologul american E.W. Bohannon, autorul unui studiu de referinta privind psihologia copiilor unici („Study of Peculiar and Exceptional Children”), descrie cinci caracteristici specifice copilului singur la parinti.

• Copilul unic are prieteni imaginari.
• Copilul unic absenteaza de la gradinita/scoala si de regula nu se intelege bine sau deloc cu alti copii.
• Copilul unic la parinti este rasfatat si are tendinta spre egoism.
• Copilul unic poate deveni incompetent social.
• Copilul unic poate avea o sanatate precara.

Copilul unic la parinti: parti bune si parti mai putin bune

Potrivit lui Bohannon, printre trasaturile tipice ale unui copil unic se numara:

• cele rele: egoismul, rasfatul, istericalele, gelozia, necinstea, incapatanarea, aroganta;
• cele bune: afectiunea, obedienta.

Alte teorii, mai recente, din domeniul psihologiei copilului sustin ca ideea conform careia copilul singur la parinti ar fi rasfatat si egoist este doar un mit. A fi copil singur la parinti nu este echivalent cu a fi copil nefericit. O meta-analiza, bazata pe concluziile a peste 140 de studii care compara diverse grupuri familiale (cu un copil, doi, trei sau mai multi copii), arata ca majoritatea copiilor unici au o motivatie puternica, un stima de sine crescuta si relatii pozitive cu familia.

Sfaturi adresate parintilor cu un singur copil

Unicul copil al familiei poate creste si poate fi educat in mod absolut firesc atat timp cat parintii sunt iubitori, echilibrati, relaxati. Atitudinea parintilor este cu atat mai importanta, cu cat va influenta destinul copilului. Iata cateva repere.

• Permite-i copilului sa se joace singur cu ce ii place atata vreme cat isi pastreaza interesul, e in siguranta si e bucuros cu ceea ce face. In timp ce se joaca, ai grija sa fie cat mai putine interziceri, indicatii, certuri si griji exagerate.
• Cand intalniti persoane straine sau aveti musafiri, nu puneti presiune pe copil si nu exagerati cu prezentarile, laudele, referirile la copil.
• A avea primul copil echivaleaza cu a deveni parinte. Practic, inveti sa fii parinte odata pe masura ce copilul tau creste. Si nu trebuie sa ai experienta ca sa te descurci bine cu copilul tau. Tot ce iti trebuie la inceput sunt dragostea, relaxarea, optimismul. Incearca sa nu iei totul foarte in serios. Este mai bine sa fii ingaduitor si natural, decat prea serios, spun psihologii.
• Bineinteles ca primul tau copil este cel mai minunat eveniment din viata ta. Dar pastreaza-ti si celelalte roluri de pana acum: sot/sotie, frate/sora, fiu/fiica, precum si preocuparile profesionale.

Incurajeaza interactiunea cu alti copii

• Intrarea in colectivitate in jurul varstei de 3 ani este o experienta valoroasa in cazul copiilor unici. Inscrie copilul la gradinita si incurajeaza-l sa mearga frecvent in colectivitate. Fiecare copil are nevoie, de la varsta de 3 ani, de compania altor semeni de aceeasi varsta, nu doar pentru joc si distractie, ci si pentru a invata cum se se comporte in societate. Copilul unic invata astfel cum sa se descurce si cu alti copii si adulti, nu doar cu parintii sau bunicii.
• Familia cu un singur copil este bine sa manifeste deschidere spre alte familii cu copii, rude, prieteni. Vizitele reciproce sunt un prilej de confruntare si comunicare intre copii.
• Incercati sa descoperiti aptitudinile si inclinatiile copilului si in functie de acestea incurajati-l catre activitati extrascolare de grup: sporturi de echipa, dansuri.

Copil unic, cu un singur parinte

O situatie delicata este atunci cand copilul unic ramane doar cu unul dintre parinti, de obicei mama. Adesea, acaparata de copil, mama tinde sa construiasca o relatie exclusiva cu fiica sau fiul ei. Mama de baiat singur la parinti tinde sa isi supraprotejeze fiul, cu riscul constient sau mai putin constient ca acesta sa ramana toata viata in preajma ei. In subconstientul lui, nicio femeie nu este destul de buna ca sa rivalizeze cu mama.

Cand mama singura ramane cu fiica, se formeaza o relatie de fuziune intre cele doua. Fiica ajunge sa se identifice cu mama, reflectand dorintele ei inconstiente. De cele mai multe ori, aceste conflicte nerezolvate ies la iveala cand fiica ajunge la adolescenta, cele doua putandu-se transforma in rivale.