Anxietatea la copii – cauze si solutii

Anxietatea la copii poate fi normala intr-o anumita masura, dar in alte cazuri poate reprezenta o problema. Afla care sunt cauzele anxietatii si cum poti ajuta un copil anxios.

CUPRINS:

1. Ce este si cum se manifesta anxietatea la copii?
2. Cauzele anxietatii la copii
3. Tipuri de tulburari de anxietate la copii
4. Metode de tratament ale anxietatii la copii
5. Sfaturi pentru parinti cu copii anxiosi

Ce este si cum se manifesta anxietatea la copii?

Parintii isi invata adesea copiii sa fie atenti la anumite pericole specifice si sa se fereasca. In astfel de cazuri, anxietatea poate fi utila, deoarece ajuta la protejarea copilului de anumite pericole. Cu toate acestea, copiii se pot teme uneori de situatii sau obiecte pe care adultii nu le gasesc periculoase.

Sursele fricii se pot schimba pe masura ce copilul creste. De exemplu, teama de intuneric sau teama de monstrii de sub pat poate sa declanseze tot feluri de temeri legate de efractie sau violenta. In niciun caz nu e indicata in astfel de cazuri certarea, pedepsirea sau tachinarea copilului pentru ca se teme sau sa fie obligat sa se confrunte cu situatii infricosatoare.

Anxietate, ingrijorari si frica: o parte normala a copilariei

Este normal ca toti copiii sa prezinte uneori semne de anxietate, ingrijorari si temeri. In majoritatea cazurilor, anxietatea la copii si temerile din copilarie trec de la sine odata cu cresterea.

Comportamentul fricos si anxios este obisnuit la copii – mai ales cand intampina noi situatii si experiente. Majoritatea copiilor invata sa faca fata diferitelor temeri si ingrijorari. Cu toate acestea, pot avea nevoie de ajutor suplimentar atunci cand sunt mai anxiosi decat alti copii de varsta lor, cand anxietatea le afecteaza activitatea la scoala, acasa sau in cercul social, cand interfera cu abilitatile lor de a face lucruri normale pentru varsta pe care o au sau cand anxietatile sunt exagerate.

Anxietati in functie de varsta

Anxietatea se dezvolta adesea in diferite etape ale dezvoltarii. De exemplu:

• Bebelusii si copiii mici se tem de multe ori de zgomote puternice, de inaltimi, de persoane straine si de separare. Copiii mici pot avea temeri de scurta durata, cum ar fi teama de intuneric, furtuni, animale sau teama de straini. Bebelusii si copiii mici nu se ingrijoreaza cu privire la lucruri, pentru ca pentru asta copilul trebuie sa isi imagineze un scenariu din viitor si anumite lucruri rele care s-ar putea intampla. De aceea, grijile de acest tip devin mai frecvente la copiii scolari abia.
• Prescolarii isi arata adesea teama de a fi pe cont propriu si se confrunta cei mai multi dintre ei cu teama de intuneric.
• Scolarii se tem adesea de lucruri supranaturale (cum ar fi fantomele), situatii sociale, au teama de esec, de critici, de raniri fizice sau amenintari.

Odata cu varsta, temerile se pot schimba si la fel si motivele de frica. In adolescenta, de exemplu, accentul devine mai putin concret – de exemplu, ei ar putea sa se gandeasca mai mult la razboi, la probleme economice si politice, relatii de familie.

Cum afecteaza anxietatea copilul?

Se spune ca „viata este 10% ceea ce ti se intampla si 90% modul in care reactionezi.” Pe langa faptul ca afecteaza modul in care se simt copiii, anxietatea poate avea un efect asupra gandirii. Ei percep astfel frica sau pericolul ca fiind mult mai mari decat sunt de fapt. Pot incepe sa dezvolte tot felul de strategii de a se confrunta cu anxietatea, care pot include evitarea unor situatii sau dependenta de parinte. Poate functiona pe termen scurt, dar pe termen lung nu. In consecinta, le este mai greu sa faca fata stresului de zi cu zi la domiciliu, scoala si in mediul social. Anxietatea poate duce, de asemenea, la simptome fizice, cum ar fi insomnii, diaree, dureri de stomac si dureri de cap (uneori numite simptome somatice). Alte simptome pot include iritabilitate, dificultati de concentrare si oboseala.

Anxietate, ingrijorare sau teama?

Ingrijorarea si teama sunt diferite forme de anxietate. Ingrijorarea apare de obicei atunci cand un copil se gandeste la situatii trecute sau viitoare. Frica sau teama are legatura cu teama din prezent. De exemplu, unui copil ii poate fi frica sau teama cand vede un caine venind spre el, si isi poate face griji cand se gandeste ca isi va vizita prietenul care are in casa un animal de companie.

Trebuie subliniat faptul ca orice copil se confrunta cu o anumita anxietate cel putin in anumite momente. Anxietatea la copii este ceva normal in anumite momente de dezvoltare.

Copiii anxiosi sunt adesea excesiv de tensionati. Unii pot cauta o reasigurare a faptului ca nu se va intampla nimic rau, iar fricile de acest tip pot interfera cu activitatile. Parintii NU ar trebui sa respinga temerile copilului lor.

Semne generale de anxietate la copii

Cand un copil are o tulburare de anxietate, aceasta poate afecta toate aspectele vietii sale. Simptomele anxietatii la copii pot fi vazute in modul in care un copil reactioneaza acasa, la scoala si in viata sociala. Semnele de anxietate la copii sunt specifice tipului de tulburare de anxietate; cu toate acestea, simptomele generale de anxietate la copii includ:

• frica excesiva si ingrijorare;
• incapacitatea de a controla teama sau grijile;
• oboseala;
• slaba putere de concentrare;
• iritabilitate;
• afectarea somnului;
• neliniste;
• tensiune musculara;

Semne fizice de anxietate

• copilul se plange frecvent de dureri de cap sau de stomac, chiar daca nu exista motive medicale pentru acestea;
• foloseste doar toaleta de acasa;
• este hiperactiv sau distras (chiar daca nu are neaparat ADHD);
• se intimideaza repede, se agita si transpira mult;
• adoarme greu si se trezeste des noaptea.

Semne emotionale ale anxietatii

• plange des;
• hipersensibilitate;
• devine furios fara un motiv clar;
• ii este frica de greseli minore pe care le-ar putea face;
• ii este foarte frica de testari;
• are atacuri de panica;
• are fobii si temeri exagerate;
• ii este frica de faptul ca oamenii ar afla despre probleme sale;
• este foarte ingrijorat cu privire la lucruri din viitor (de exemplu, inceperea scolii etc.);
• este foarte ingrijorat in timpul situatiilor sociale (scoala, vizite etc.);
• are cosmaruri dese, mai ales cu privire la pierderea unei persoane dragi, sau face in pat – enurezis;
• fricile il distrag de la jocuri sau alte activitati;
• are ganduri obsesive sau comportamente compulsive (atingerea degetului, spalarea mainilor etc.).

Semne comportamentale ale anxietatii

• tendinta de a pune intrebari dese cu privire la fricile sale („ce se intampla daca vine furtuna?”, „ ce se intampla daca vine un cutremur?” etc.);
• evita sa participe la anumite activitati sociale;
• nu ii place sa lucreze impreuna cu alte persoane;
• refuza sa mearga la gradinita sau la scoala;
• refuza socializarea cu alti copii;
• devine foarte suparat si emotional la despartirea de cei dragi pentru scurt timp;
• cauta aprobarea celor din jur;
• isi spune adesea „nu pot sa fac asta”, fara a incerca si fara a avea un motiv real etc.

Cauzele anxietatii la copii

Unii copii sunt mai susceptibili sa fie ingrijorati deoarece au in familie membri cu aceleasi probleme – anxietatea ereditara. Ei pot, de asemenea, sa invete sa gandeasca si sa se comporte intr-un mod anxios, urmarind drept exemplu pe alte persoane din jur. Anumiti factori de mediu, pot favoriza aceasta anxietate, cum ar fi un parinte supraprotector.

 

Componentele anxietatii

Anxietatea este rezultatul riscului sau pericolului perceput. Deoarece se bazeaza pe perceptia personala, ceea ce cauzeaza anxietatea la un copil nu poate fi o problema pentru un alt copil.

Exista in esenta trei componente ale anxietatii:

1. Cognitia (gandurile): Copiii cu anxietate tind sa perceapa foarte usor presupusul pericol si amenintarile. Se confrunta si cu alarme false, supraestimeaza riscurile si subestimeaza capacitatea lor de a face fata acelei situatii.

2. Simptome fizice: Acestea includ palpitatii, transpiratie intensa, tensiune musculara, dificultati de respiratie, greata, disconfort gastric, insomnie.

3. Comportamente: Copiii evita o anumite situatie inainte sa se confrunte cu orice pericol sau senzatii inconfortabile.

Toti ne-am nascut cu raspunsul natural „lupta sau fugi” care a ajutat stramosii nostri sa scape de pradatori si de alte amenintari. Cand ne este frica sau suntem stresati, o regiune a creierul nostru implicata in controlul luptei sau al raspunsului la fuga va produce starea de nervozitate si teama pe care o numim anxietate. Desi toti ne confrunta adesea cu anxietate, persoanele cu tulburari de anxietate se simt ingrijorate, au frici nefondate care interfera cu activitatile si gandirea lor. Exista factori biologici, familiali si de mediu care pot contribui la o tulburare de anxietate.

Factori BIOLOGICI

Creierul dispune de anumite substante chimice speciale, numite neurotransmitatori, care controleaza modul in care se simte o persoana. Serotonina si dopamina sunt doi astfel de neurotransmitatori importanti care pot provoca stari de anxietate.

Factori FAMILIALI

Un copil poate mosteni, pe langa multe altele, si anxietatea parintelui. Copiii pot mosteni gene care ii predispun la anxietate. In plus, anxietatea poate fi invatata de la membrii familiei si de la alte persoane din mediul lui. Daca tatal sau, de exemplu, este perfectionist, si copilul poate deveni asa – numite comportamente invatate. Parintii pot, de asemenea, sa contribuie la anxietatea copilului, fara sa-si dea seama – de exemplu, supraprotectie, frici nefondate etc.

Factori de MEDIU

Anumiti factori de mediu, ca o experienta traumatizanta (cum ar fi divortul, o problema de sanatate sau un deces) pot declansa, de asemenea, aparitia unei tulburari de anxietate. Lucrurile care se intampla in viata copilului pot fi stresante si dificil de rezolvat.

Cum sunt diagnosticate tulburarile de anxietate?

Tulburarile de anxietate pot fi diagnosticate de un terapeut. Un copil sau un adolescent cu simptome de anxietate ar trebui sa aiba, de asemenea, un control medical regulat. Acest lucru va va asigura ca nicio alta problema de sanatate nu cauzeaza simptomele.

Tipuri de tulburari de anxietate la copii

Anxietatea de separare

Anxietatea de separare este o etapa normala in dezvoltarea sugarilor si a copiilor mici. Copiii mici au adesea o perioada de anxietate de separare, dar cei mai multi depasesc anxietatea de separare pana la aproximativ 3 ani. La unii copii, anxietatea de separare este un semn al unei afectiuni mai grave cunoscute sub numele de tulburare de anxietate de separare, incepand de la varsta prescolara. Cel mai frecvent aceasta se refera la anxietatea copilului fata de parintii sai, dar se poate referi si la alta persoana apropiata. De obicei, se dezvolta de la varsta de 8-12 luni, dar alteori apare dupa anumite situatii specifice.

Anxietatea de separare este diferita de sentimentele normale pe care copiii mai mari le au atunci cand nu doresc ca mama sau tatal sa plece (lucru care poate fi, de obicei, depasit daca acesta este distras).

Simptomele pot include:

• anticiparea si teama de pierderea sau plecarea unei persoane dragi;
• ingrijorare permanenta privind pierderea unei persoane dragi;
• refuzul de a sta departe de acea persoana;
• refuzul de a sta singur acasa;
• refuzul de a dormi in alta parte, fara un parinte;
• plans prelungit dupa separare;
• dureri de cap frecvente, dureri de stomac si alte simptome atunci cand se anticipeaza separarea de un parinte.

Factorii de risc pot include stresul sau pierderea unei persoane dragi, personalitatea copilului, istoricul familial de anxietate, probleme de mediu etc.

Anxietatea sociala

Aproximativ 1-9% dintre copii si adolescenti dezvolta tulburare de anxietate sociala. Anxietatea sociala afecteaza in mod obisnuit copiii si adolescentii mai mari, dar poate fi, de asemenea, diagnosticata la copiii de pana la 4 ani. Copiii cu anxietate sociala de obicei sunt timizi sau retrasi, au dificultati in situatiile in care trebuie sa cunoasca noi persoana sau cand participa un grup mai mare, au putini prieteni, evita situatiile sociale in care ar putea fi centrul atentiei, refuza sa vorbeasca la telefon, sa puna intrebari la scoala in timpul orei etc.

Anxietatea sociala poate avea si unele semne fizice, inclusiv greata, dureri de stomac, inrosirea si tremurul.

Timiditate sau anxietate sociala? Timiditatea in sine nu este o problema. Multi copii timizi au prietenii satisfacatoare, vieti fericite si implinite. Timiditatea este o problema numai atunci cand afecteaza desfasurarea  activitatilor de zi cu zi, cum ar fi discutiile in sala de clasa si evenimentele placute, cum ar fi petreceri etc.

Fobii specifice

Diferenta dintre o frica normala si o fobie este gradul de anxietate implicat si durata de timp in care persista un nivel ridicat de anxietate. Un copil cu o fobie are un nivel ridicat de anxietate si teama – atunci cand vine in contact cu obiectul fobiei lor. Fobiile creeaza sentimente de frica atat de intense, incat perturba viata zilnica a copilului si rutina.

O fobie este o teama extrema de ceva specific, cum ar fi:

• un animal sau o insecta;
• un obiect;
• sange sau ace;
• intuneric;
• inaltimi;
• tunete si fulgere;
• spatii inchise;
• zbor;
• boala;
• un loc sau un tip de loc;
• o situatie etc.

Simptomele unei fobii specifice includ evitarea obiectului fobiei, teama cand se anticipeaza acea experineta cu obiectul fobiei, grad mare de anxietate asociat cu fobia, ce afecteaza activitatile normale.

Tulburare obsesiv-compulsiva

Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC) este o afectiune care ii face pe copii sa aiba ganduri, sentimente si temeri nefondate. Acestea se numesc obsesii si pot face copiii sa se simta nelinistiti. Compulsiile (ritualurile) sunt comportamente pe care copiii cu TOC le fac in mod repetat. Aceste ritualuri le confera siguranta si ordine. Pentru copiii cu TOC, ritualurile par sa aiba puterea de a preveni sa se intample lucruri rele.

Fiecare copil poate avea simptome diferite. Acestea sunt cele mai frecvente simptome:

• obsesie extrema fata de murdarie sau germeni;
• verificari repetate – cum ar fi verificarea usii daca e inchisa;
• ganduri persistente despre ranirea sau moartea cuiva drag;
• ganduri persistente privind anumite lucruri rele care s-ar putea intampla;
• ganduri agresive;
• gruparea de obiecte sau punerea lucrurilor intr-o anumita ordine;
• repetarea cuvintelor rostite de ei sau de altii;
• folosirea reeatata a numitor gesturi sau cuvinte etc.

Atacuri de panica la copii

Atacurile de panica sunt o afectiune comuna si tratabila. Copiii si adolescentii cu atacuri de panica au perioade neasteptate si repetate de frica sau disconfort intens, alaturi de alte simptome precum ritm cardiac rapid sau senzatia de lipsa de aer.

Simptomele unui atac de panica includ:

• sentimentul ca se intampla ceva ingrozitor;
• ritm cardiac rapid;
• ameteli si greturi;
• probleme respiratorii si senzatie de sufocare;
• tremur;
• teamaa de a pierde controlul etc.

Atacurile de panica pot interfera cu relatiile copilului sau adolescentului, cu scoala si cu dezvoltarea normala. Atacurile pot duce nu doar la anxietate severa, ci pot afecta si alte componente ale dispozitiei sau functionarii unui copil. Copiii si adolescentii cu simptome de atac de panica trebuie mai intai sa fie evaluati de catre medicul de familie sau medicul pediatru. Daca nu se gaseste nicio alta boala sau stare fizica drept cauza a simptomelor, ar trebui sa se efectueze o evaluare cuprinzatoare de catre un psiholog sau psihiatru pediatric.

Tulburare de stres post traumatic

Tulburarea de stres posttraumatic (PTSD) este rezultatul unor traume din trecut ce afecteaza sanatatea mentala a persoanei. Poate sa apara in primele saptamani dupa un eveniment sau chiar dupa ani. Persoanele care sufera de PTSD isi reexamineaza adesea trauma sub forma de „flashback-uri”, amintiri din trecut, cosmaruri sau ganduri infricosatoare, mai ales cand sunt expusi la evenimente sau obiecte care le reamintesc de trauma.

PTSD este adesea intalnita la soldatii, dar oricine – chiar si copiii – poate dezvolta tulburare de stres posttraumatic dupa un eveniment traumatic. Traumele care ar putea duce la PTSD includ moartea neasteptata sau violenta a unui membru al familiei sau a unui prieten apropiat, accidente, pericole mari la care au fost expusi, incendii, agresiune sexuala, dezastre naturale, diagnosticul unei boli grave etc.

Metode de tratare a anxietatii la copii

Tipul de tratament oferit va depinde de varsta copilului si de cauza anxietatii acestuia. Copilul trebuie ajutat sa scape de frica intr-un mod usor si adaptat, sa ii fie intelese sentimentele, sa fie incurajat sa vorbeasca despre anxietatile lui si sa ii fie oferita posibilitatea sa isi infrunte temerile in propriul ritm.

Terapia psihologica

Primul pas pentru copiii cu anxietate severa este, de obicei, un tratament care se concentreaza asupra comportamentului in situatii care le produc anxietate. Acest lucru ar putea include terapii psihologice cum ar fi terapia cognitiv-comportamentala. Aceasta ii ajuta pe copii sa-si dezvolte abilitatile care sa le modifice gandirea in situatii anxioase si creste capacitatea lor de a face fata acestor stari. Aceasta terapie implica treptat expunerea copiilor la lucruri si situatii care ii ingrijoreaza, astfel incat sa poata invata sa-si gestioneze sentimentele. Aceasta abordare are beneficii pe termen lung pentru tratamentul anxietatii.

Acesta este un tip de terapie care ajuta familiile, copiii si adolescentii sa invete sa-si gestioneze ingrijorarea, frica si anxietatea. In aceasta terapie inclusiv parintii invata cum sa raspunda cel mai bine atunci cand un copil este anxios. Ei invata cum sa ajute copiii sa se confrunte cu temerile.

Medicamente

Medicamentele sunt prescrise uneori pentru copiii cu anxietate severa. Unele medicamente (in special medicamente care vizeaza un neurotransmitator numit serotonina) pot trata cu succes anxietatea la copii. Ele pot functiona bine atunci cand sunt combinate cu terapia psihologica.

Sfaturi pentru parinti cu copii anxiosi

Atunci cand copilul prezinta semne de anxietate normala in copilarie, il puteti sustine in mai multe moduri:

• Recunoasteti teama copilului – nu o respingeti si nu o ignorati.
• Solicitati ajutorul medicului si al unui psiholog . Discutati frecvent cu terapeutul si intrebati cum va puteti ajuta cel mai bine copilul.
• Ajutati-l pe copil sa vorbeasca despre sentimente. Ascultati-l si spuneti-i ca il intelegeti, iubiti si acceptati.
• Fiti rabdator. Este nevoie de ceva timp pentru ca terapia sa functioneze si pentru ca cei mici sa se simta mai bine.
• Incurajati copilul sa faca lucruri de care e ingrijorat, dar nu il fortati sa se confrunte cu situatii cu care nu vrea sa se confrunte.
• Laudati-l atunci cand a facut un pas inainte spre reducerea anxietatii. Nu il criticati ca i-a fost frica.
• Nu il etichetati drept „timid” sau „anxios”.
• Incurajati-va copilul sa vorbeasca despre sentimentele sale, dar incercati sa nu puneti intrebari care il pot stresa mai mult, cum ar fi: „Esti ingrijorat de marele test?”. In schimb, puneti intrebari deschise: „Cum te simti in legatura cu testul?”
• Nu intariti temerile copilului. Evitati sa sugerati asta prin tonul vocii sau limbajului corpului.
• Fiti un exemplu. Nu va prefaceti ca nu sunteti niciodata stresat sau anxios, dar permiteti-le copiilor sa auda sau sa va vada ca gestionati totul cu calm.
• Ajutati copilul si stabiliti de comun acord o rutina zilnica, inclusiv o rutina de culcare, ce trebuie sa fie respectata si in weekend.
• Incurajati copilul sa-si exprime anxietatea.
• Aveti grija de anxietatea proprie. Nu treceti cu vederea cat de stresat va simtiti in anumite situatii. Nu uitati ca cei mici invata mai mult din ceea ce vad la noi decat din ceea ce le spunem. Daca aveti probleme cu anxietatea, solicitati la randul vostru ajutorul unui specialist in acest sens.

Copiii si ideea de perfectiune

Evitati sa ii induceti ideea de perfectiune. Adesea, ca parinti, consideram ca este necesar ca cei mici sa aiba succes maxim in toate domeniile, mai ales la scoala si activitatile sportive. In schimb, uitam ca trebuie sa fie inainte de toate COPII. Scoala trebuie sa fie un motiv de bucurie, de motivare, si ceea ce invata si descopera cel mic trebuie sa reprezinte si sa reflecte mai mult decat notele. Bucuria de a invata trebuie sa stea la baza educatiei la scoala, nu notele si calificativele.

Este important sa incurajati copilul sa munceasca din greu, dar la fel de important sa-si accepte greselile si imperfectiunile.

Importanta relaxarii

Copiii au nevoie de timp sa se relaxeze si sa fie copii. Din pacate, uneori chiar si activitati distractive, cum ar fi sportul, pot deveni mai mult despre succes decat despre distractie. Jocul este extrem de important in viata celor mici. Invatati copilul sa descopere bucuria pentru activitati relaxante, ca jocuri, (fara a promova competitivitatea), yoga, desen, pictura, sporturi, teatru, petreceri cu tematica etc.

Anxietatea si stresul pot fi o lupta dificila si, adesea, sursa de anxietate a copilului se schimba de-a lungul vietii, astfel incat se poata simti ca si cum sunteti intr-o continua lupta. Cheia este deprinderea tehnicilor esentiale, rabdarea si perseverenta!

Anxietatea poate fi un avantaj de multe ori. Intelegerea anxietatii poate ajuta copilul sa-si imbratiseze sensibilitatea. Studiile arata ca cei anxiosi sunt mai capabili de rezolvarea problemelor, tind sa fie persoane foarte inteligente si sunt sensibile la tot felul de experiente si situatii.

Referinte:
(1) The anxious child, link: https://www.mentalhealth.org.uk/sites/default/files/anxious_child.pdf
(2) Anxiety, link: https://kidshealth.org/en/parents/anxiety-disorders.html
(3) Anxiety disorders in children, link: https://www.nhs.uk/conditions/anxiety-disorders-in-children/
(4) What anxiety disorders look like in children, link: https://www.additudemag.com/anxiety-disorders-in-children-symptoms/
(5) Childhood anxiety disorders, link: https://adaa.org/living-with-anxiety/children/childhood-anxiety-disorders
(6) Signs your young child might be struggling with anxiety, link: https://www.understood.org/en/friends-feelings/managing-feelings/stress-anxiety/signs-your-young-child-might-be-struggling-with-anxiety