Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie (ADHD) este o tulburare de neurodezvoltare cauzata de anumite diferente in dezvoltarea si functia sistemului nervos. Gasesti tot ce trebuie sa stii despre ADHD la copii in randurile de mai jos.
CUPRINS:
Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie (ADHD) este o tulburare de neurodezvoltare cauzata de anumite diferente in dezvoltarea si functia sistemului nervos.
ADHD este cea mai frecventa tulburare de neurodezvoltare din copilarie, afectand aproximativ 5 – 7% din totalul scolarilor. ADHD se dezvolta de obicei inainte de varsta de 7 ani, desi uneori simptomele nu sunt observate decat mai tarziu.
Unii copii cu ADHD pot avea nevoie doar de un tratament minim, in timp ce altii ar putea avea nevoie de mai multa atentie pentru a-si gestiona simptomele. Baietii sunt de aproximativ trei ori mai susceptibili de a avea ADHD. Baietii cu ADHD sunt diagnsoticati de obicei din cauza semnelor de hiperactivitate, in timp ce fetele cu ADHD sunt adesea mai distrase.
Sunt trei forme de ADHD:
Cauzele si factorii de risc pentru ADHD sunt inca in curs de cercetare, dar datele curente arata ca genetica joaca un rol important. ADHD tinde sa fie o stare mostenita si ereditara si, in cele mai multe cazuri, se crede ca genele pe care le mosteneste un copil de la parinti sunt un factor semnificativ in dezvoltarea afectiunii. In plus fata de genetica, oamenii de stiinta studiaza alte cauze posibile si factori de risc, printre care:
Cercetarile au identificat o serie de diferente posibile in creierul persoanelor cu ADHD comparativ cu creierul celor fara afectiune, cu toate ca semnificatia exacta a acestora nu este clara. Se pare ca unii copii cu ADHD au niveluri scazute de dopamina (o substanta chimica din creier), care este un neurotransmitator. Studiile imagistice ale creierului folosind scanare PET au aratat ca metabolismul creierului la copiii cu ADHD este mai redus in zonele creierului care controleaza atentia si miscarea.
Cercetarile nu sustin opinia populara conform careia ADHD este cauzat de consumul prea mare de zahar, desi trebuie subliniat faptul ca acest lucru poate agrava simptomele (dar nu vorbim de o relatie de cauzalitate).
Este normal ca cei mici sa aiba probleme de concentrare si unele comportamente dificile la un anumit moment. In schimb, in cazul unui copil cu ADHD, simptomele continua, pot fi severe si pot cauza dificultati la scoala, acasa sau in relatiile cu prietenii.
Copiii cu ADHD pot avea semne din una, doua sau toate cele trei categorii:
Un copil cu ADHD ar putea avea si urmatoarele simptome:
Aproape toti copiii au unele simptome similare cu ADHD la un moment dat in viata lor. Daca problemele sunt recente sau au aparut doar ocazional in trecut, probabil ca cel mic nu are ADHD. ADHD se diagnosticheaza numai atunci cand simptomele sunt destul de severe pentru a provoca probleme continue in mai multe arii ale vietii. Diagnosticul de ADHD la adulti poate fi dificil deoarece unele simptome ADHD sunt similare cu cele cauzate de alte afectiuni, cum ar fi anxietatea sau tulburarile de comportament.
Daca sunteti ingrijorat ca un copil ar putea avea ADHD, primul pas este sa discutati cu un specialist in domeniul sanatatii pentru a afla daca simptomele se potrivesc diagnosticului. Diagnosticul poate fi facut de un specialist in domeniul sanatatii mintale, cum ar fi un psiholog sau psihiatru sau de un medic pediatru.
ADHD este cea mai frecvent diagnosticata tulburare de comportament din copilarie. Un pediatru, psiholog, psihiatru pediatru, sau un specialist calificat in domeniul sanatatii mintale este cel care diagnosticheaza, de obicei, ADHD la copii.
Deoarece simptomele ADHD sunt un cumul de comportamente care apar mai frecvent sau in moduri care interfera cu functionarea cotidiana, diagnosticul depinde de capacitatea medicului de a exclude alte explicatii posibile pentru aceste simptome (de exemplu, probleme medicale, dificultati de invatare, probleme emotionale, factori de mediu etc.).
Procesul de diagnosticare ar trebui, in general, sa includa:
Pot fi efectuate si teste de analiza a dezvoltarii, a capacitatii de invatare, teste de inteligenta, analiza lingvistica, controale medicale generale, teste de auz si vedere.
Simptomele de baza incep in general inainte de varsta de 12 ani – si continua pana la maturitate. Medicii diagnosticheaza ADHD la copii dupa ce un copil a prezentat 6 sau mai multe simptome specifice de lipsa de atentie sau hiperactivitate in mod regulat timp de mai mult de 6 luni in cel putin doua medii diferite.
Nu exista un test specific sau definitiv pentru diagnosticarea unui copil cu ADHD. In schimb, diagnosticarea este un proces care necesita mai multi pasi si presupune colectarea mai multor informatii din mai multe surse.
Mai multe teste sunt efectuate in cabinetele medicale, de catre specialisti in domeniu. Exista si o serie de teste online de analiza a unor simptome, dar acestea singure nu pot oferi un diagnostic. Un exemplu este un test realizat conform DSM-5 (Manualul de Diagnostic si Clasificare Statistica a Tulburarilor Mintale), din revista ADDitude (Strategies and Support for ADHD) – este un chestionar ce depisteaza anumite simptome similare pentru cei cu ADHD, dar nu confera un diagnostic precis.
LINK: https://www.additudemag.com/adhd-symptoms-test-children/
Tratamentul specific pentru ADHD va fi stabilit de catre medic pe baza urmatoarelor aspecte:
Tratamentul eficient poate include:
Terapia comportamentala este o parte importanta a tratamentului pentru copiii cu ADHD. ADHD afecteaza nu numai abilitatea unui copil de a acorda atentie unei activitati, dar afecteaza, de asemenea, relatiile cu familia si cu alti copii. Copiii cu ADHD prezinta adesea comportamente care pot fi foarte deranjante pentru ceilalti.
Scopul terapiei comportamentale este cresterea frecventei comportamentelor pozitive si scaderea frecventei celor negative. Acest lucru se realizeaza prin identificarea clara a unui comportament care trebuie schimbat, stabilirea unor asteptari rezonabile (stabilirea unui scop), dezvoltarea unui sistem de consecinte pentru reusita si esec si aplicarea acestor standarde.
Aceasta forma de terapie este indicata nu doar pentru copil, dar si pentru membrii familiei, pentru a invata sa gestioneze corect anumite situatii si sa sprijine eficient copilul. Instruirea parintilor poate consolida relatia dintre parinte si copil si poate reduce comportamentele negative sau problematice ale copiilor.
Profesorii pot fi, de asemenea, invatati sa deprinda anumite abilitati de management al comportamentului copiilor cu ADHD.
In majoritatea cazurilor, medicamentele utilizate pentru copiii cu ADHD sunt medicamente de stimulare. Aceste medicamente sunt folosite pentru capacitatea lor de a echilibra substantele chimice din creier care il opresc pe cel mic sa isi mentina atentia si sa isi controleze impulsurile. Astfel de medicamente includ:
Aceste medicamente vin sub diferite forme. Unele au efecte care dureaza aproape 12 ore, in timp ce altele produc efecte care dureaza mai mult. Efectele secundare frecvente ale acestor medicamente includ adesea reducerea apetitului, dureri de stomac, dureri de cap si iritabilitate atunci cand se reduc efectele medicamentului.
Exista, de asemenea, multe medicamente promovate ca alternative de medicamente „non-stimulante” pentru ADHD. Exemple de non-stimulante utilizate pentru tratamentul ADHD sunt Atomoxetina sau Guanfacina. Aceste medicamente nu sunt la fel de eficiente pentru reducerea simptomelor ADHD si au un potential mai mare de a produce efecte secundare negative comparativ cu medicamentele psihostimulante. Non-stimulantele actioneaza la fel de repede ca stimulantele, dar pot dura pana la 24 de ore.
Tratamentul cu suplimente poate ajuta la ameliorarea simptomelor ADHD, dar mai sunt necesare cercetari privind eficienta lor. Aceste suplimente includ:
Unele plante medicinale pot ajuta la calmarea unei persoane si pot juca un rol in imbunatatirea memoriei si imbunatatirea functiei cognitice. Ginko biloba, despre care se spune ca ajuta la imbunatatirea functionarii creierului, poate cauza ca efecte adverse dureri de cap, ameteala, palpitatii, disconfort gastric si eruptii cutanate. Nu trebuie utilizata la copiii cu probleme de coagulare.
Alte terapii naturiste include hipnoterapia, exercitii de relaxare, yoga, masaj, meditatie, pentru reducerea unor simptome. Uleiurile esentiale pot ajuta la ameliorarea anumitor simptome, insa sunt necesare mai multe cercetari in acest sens.
Alimentatia joaca un rol crucial in mentinerea sanatatii fizice si psihice, in special pentru copiii in crestere. Toti copiii au nevoie de o dieta bogata in legume, fructe, cereale integrale, proteine, grasimi sanatoase si calciu.
Iata cateva sugestii privind dieta copiilor cu ADHD:
Iata ce pot face cadrele didactice pentru a ajuta copiii cu ADHD:
Sfaturi pentru parinti:
Iata cateva exemple de jocuri si activitati care ar putea fi utile pentru copiii hiperactivi:
Referinte:
Navigarea prin provocările și incertitudinile pubertății nu este ușoară, nici pentru copii, nici pentru părinți.…
Crăciunul devine magic atunci când nu trebuie să fie perfect. În goana după cadouri impecabile,…
Părinții care locuiesc la curte și dispun de un spațiu mai generos, optează pentru amenajarea…
Ai născut recent, ești în al nouălea cer, dar parcă ceva s-a schimbat. Cu toate…
Mâine, 3 octombrie 2024, se dă startul celei mai mari expoziții din România dedicate copiilor…
Descoperă gama noastră de produse pentru prânz, concepute special pentru a oferi confort, siguranță și…