Seria de povesti de mama continua cu povestea Nicoletei despre o nastere prin cezariana la Maternitatea Giulesti, in plina perioada pandemica.
Scopul acestor povesti este de a impartasi informatii pretioase si sfaturi cu celelalte mamici din comunitatea Mami si Copilul care se pregatesc pentru o viitoare nastere sau sarcina.
Daca si voi doriti sa va spuneti povestea in cadrul acestei campanii, va rugam sa cititi acest articol.
Un articol scris de Nicoleta.
Ma numesc Nicoleta, am 32 de ani si am nascut la spitalul Giulesti in plina pandemie. Am avut o sarcina normala, insa si cu ceva emotii din cauza unor contractii care au aparut inca din a doua luna si au tinut pana la sfarsit. In ciuda acestora, bebe a ramas cumintel acolo si suntem recunoscatori lui Dumnezeu ca a venit cu bine in aceasta lume.
La ultimele ecografii si controale, doamna doctor care mi-a urmarit sarcina imi tot spunea ca bebe era din ce in ce mai mare… Ajunsese la 3.400 gr cu doua saptamani inainte de termen! Si pentru ca eram foarte ingusta in bazin, doamna doctor nu m-a incurajat deloc sa incerc o nastere naturala. Asa ca am decis de comun acord sa nasc prin cezariana. Nu m-a speriat deloc acest lucru, avand in vedere ca a venit la recomandarea medicului si era cel mai bine pentru mine si bebe. Si asa a fost.. acum 2 luni si jumatate s-a nascut baiețelul meu scump si dulce – Gabriel.
Emotiile au fost mari, iar cele 5 ore de asteptare din momentul internarii si pana cand a venit bebe mi s-au parut ca nu se mai termina. Operatia a decurs bine; am stat peste noapte la reanimare deoarece am fost operata la 7 seara. Dimineata, tot la ora 7:00, a venit o doamna voinica la mine si mi-a spus, pe un ton aproape militaresc, dar nu neaparat deranjant: „Haide!“. M-a tinut de o mana ca sa ma pot ridica si m-a rugat sa ma pun pe scaunul rulant, care era la cativa pasi de mine. Acesta a fost singurul ajutor din spital.
De atunci am fost doar eu cu mine si nu am mai depins de nimeni. Trebuia sa merg singura pe picioarele mele. Am ajuns in salon si, dupa vreo ora, a venit o asistenta sa ne tina o mica „sedinta”. Aceasta mi-a mentionat ca „daca nu va ridicati din pat, faceti hematoane sau alte complicatii si puteti sa si muriti! Nu e de joaca!”. M-a speriat bine de tot, asa ca dupa vreo 2 sau 3 ore mi-am luat inima in dinti si, din cateva miscari, m-am ridicat si am reușit sa ajung la baie. Acesta a fost hopul cel mare… de atunci am inceput sa ma plimb prin salon si la ora 12 am mers la bebe!
Cand mi l-a pus in brate am uitat ca sunt operata si cu greu am reusit sa imi stapanesc lacrimile… pentru ca daca as fi inceput sa plang, nu m-as mai fi oprit curand! Am incercat sa il strig pe nume pentru prima oara, dar nu am putut. Eram blocata de emotie, de fericire… Nu aveam glas! Il tineam in brate si nu imi venea sa cred ce traiesc!
Alaptarea se facea din 3 in 3 ore, asa ca uitam de fiecare data de dureri sau alte griji. Cand imi vedeam copilasul, parca reinviam. Am stat 3 zile in spital deoarece, din fericire, eu m-am recuperat ok, iar lui bebe i-au iesit bine analizele.
Echipa din sala de operatii a fost de nota 10, in frunte cu medicul anestezist. Asistentele au fost relativ ok. Spre finalul spitalizarii ne-am dat seama si noi ca, daca avem nevoie de ceva, trebuia sa cerem (fie ca e vorba de un calmant, o camasa noua sau orice altceva). Altfel, ele nu treceau pe la noi decat dimineata si seara pentru tratament si toaleta. Mancarea a fost buna, mai ales pentru cele care au nascut prin cezariana.
Spitalul este foarte curat, iar la internare se face testul covid, care este gratuit. Este un spital sigur, dupa parerea mea. In sala de alaptare, regulile erau foarte riguroase si se tineau cu sfintenie – nimeni nu intra pana nu se spala cu apa si sapun la usa, iar apoi ne dezinfectam. Masca se purta corect; aveam boneta si halat special de alaptare care se purta doar la contactul cu bebelusii. Recomand acest spital!
Pentru mine, timpul nu a trecut greu – am luat fiecare etapa si fiecare zi la rand cu provocarile ei pentru o proaspata mamica.
Ii multumim lui Dumnezeu pentru felul in care au decurs lucrurile, pentru ca bebe este sanatos si, in ciuda circumstantelor din aceste zile, noi suntem bine, acasa, sanatosi si am pornit deja impreuna pe un drum lung, greu, dar frumos si plin de satisfactii!
Le dorim si noi tuturor mamicilor nasteri usoare si multa sanatate lor si bebelusilor lor! 🙂
Despre autor
