Stiluri parentale – tipuri, caracteristici si recomandari

Iata care sunt principalele stiluri parentale, ce rol au acestea in dezvoltarea copilului, caracteristicile fiecarui stil de parenting si recomandari.

CUPRINS:

1. Ce sunt stilurile de parenting?
2. Principalele stiluri de parenting
3. Recomandari si sfaturi

Ce sunt stilurile de parenting?

Stilurile de parenting sau stilurile parentale implica in principal doua elemente importante:

• modul in care raspundeti la nevoile si asteptarile copiilor, inclusiv afectiunea si suportul oferit;
• modul in care se impun nevoile si asteptarile fata de copii prin comportamente, disciplina, stabilirea de reguli si aplicarea lor.

Cand vine vorba despre stilul personal parental, cea mai mare influenta este data de experientele cu proprii parinti. Parintii nostri actioneaza ca primele modele de parenting. Noi, la randul nostru, avem tendinta de a copia sau de a respinge (deliberat sau inconstient) stilul de parenting pe care l-au avut parintii in copilaria noastra. Acesti factori de la fiecare partener in parte interactioneaza pentru a influenta stilul de parenting pe care il foloseste fiecare parinte.

Ce elemente implica stilul parental?

Stilurile parentale sunt teorii psihologice sau ideologii din spatele strategiilor pe care parintii le folosesc pentru a creste si educa un copil. Stilurile parentale nu sunt strategii in sine. Un stil parental este o combinatie de mai multe elemente, inclusiv:

• actiunile unui parinte fata de copil;
• atitudinea unui parinte fata de copil, de exemplu, caldura sau afectiune;
• cerintele parintelui fata de copil;
• cat de mult raspunde parintele la nevoile copilului;
• metode de disciplina;
• stilul de comunicare;
• maturitatea parintelui;
• nivelurile de autocontrol ale parintelui etc.

Cand a aparut conceptul de stil de parenting?

Conceptul de stiluri parentale a fost introdus in anii 1960 de Diane Baumrind, psiholog clinician. Aceasta a efectuat un studiu pe un grup de 100 de copii de varsta prescolara pentru a explica diferentele in modul in care parintii interactioneaza cu acestia. A identificat unele dimensiuni importante ale educatiei parentale, cum ar fi strategiile disciplinare, afectiunea, stilurile de comunicare, de incurajare si asteptarile de maturitate si control. Astfel, pe baza acestor dimensiuni a sugerat ca majoritatea parintilor se incadreaza intr-unul dintre cele 3 stiluri parentale – autoritar, autoritativ si permisiv. Mai tarziu, in 1983, cercetatorii Maccoby & Martin au adaugat al patrulea stil de parenting – neimplicat sau neglijent.

Stilurile parentale influenteaza mediul de acasa al unui copil, dar si personalitatea lui, sanatatea fizica, sanatatea emotionala si mentala si rezultatele academice. Stilul parental depinde de modul in care ati fost crescut la randul vostru, de modul in care ii vedeti pe ceilalti cum sunt ca parinti si de mediul cultural. Treptat au fost definite si alte stiluri parentale precum parentingul supra-protector.

Este important sa va asigurati ca stilul vostru parental sustine o crestere si o dezvoltare sanatoasa, deoarece modul in care interactionati cu cei mici si modul in care ii disciplinati ii va influenta pentru tot restul vietii.

Citeste si: Nevoile emotionale ale copilului – tot ce trebuie sa stii ca parinte

Principalele stiluri de parenting

Fiecare stil parental implica o abordare diferita cand vine vorba despre cresterea copiilor, ofera avantaje si dezavantaje diferite si poate fi identificat printr-o serie de caracteristici diferite. Principalele 4 stiluri parentale se refera la combinatia dintre sustinerea oferita (responsivitate) si control (asteptari).

1. Stilul parental autoritativ

In acest stil de parenting exista control si asteptari, dar si sustinere si responsivitate. Mai este numit si stil de parenting democratic. Exista standarde si asteptari crescute, dar cu o atitudine flexibila si asertiva. Parintii cu acest stil de parenting depun mult efort pentru a crea si mentine o relatie sanatoasa cu copiii. Astfel de parinti stabilesc reguli clare si consecvente, dar tin cont si de opiniile copiilor – explica si motivele din spatele regulilor. Le ofera copiilor rationament si explicatii pentru actiunile lor. Explicatiile le permit copiilor sa aiba un sentiment de constientizare si invata despre valori si obiective.

Parintii investesc timp si energie in prevenirea problemelor de comportament la copii. Creeaza un mediu iubitor si de sustinere pentru copii, folosesc laude si recompense ca strategie pentru a sustine un comportament pozitiv. Stabilesc reguli si limite clare si consecvente, au asteptari rezonabile de la copii si ofera feedback pozitiv. Isi echilibreaza asteptarile cu afectiune si sprijin. Impun reguli si consecinte atunci cand regulile sunt incalcate. Daca un copil nu respecta o regula, un parinte cu acest stil de atasament nu trece la pedepse rapid. In schimb, invata copilul care sunt comportamentele potrivite si il sprijina in luarea unor decizii mai bune pe viitor. Regulile ajuta la stimularea autocontrolului emotional si a independentei. Insa, trebuie aplicate corect si explicate copilului. Este considerat un stil de parenting echilibrat.

Potrivit cercetarilor, copiii crescuti de parinti cu acest stil de parenting au o stima de sine mai crescuta si o calitate a vietii mai buna decat cei crescuti de parinti autoritari sau permisivi. Deoarece parintii se implica foarte mult, respectand independenta copilului in acelasi timp, copiii invata cum sa aiba relatii sanatoase si dezvolta un stil de atasament securizant (sigur).

2. Stilul parental autoritar

Pe scurt, parintii autoritari au asteptari mari, reguli ferme si folosesc pedepse stricte. In acest stil de parenting, parintii considera ca cei mici ar trebui sa respecte regulile fara exceptie. Parintii nu negociaza cu copiii si considera ca cei mici trebuie pur si simplu sa asculte. Nu iau in considerare sentimentele copiilor si daca cei mici intreaba motivul din spatele unei reguli, raspunsul obisnuit este „pentru ca asa spun eu”. Parintii cu acest stil de parenting au asteptari mari de la copii. Pot folosi pedepse, uneori severe. Stabilesc reguli stricte si se asteapta ca cei mici sa le respecte.

Un parinte de acest fel este exigent, dar nu receptiv, este de obicei rece si se concentreaza pe pedeapsa in detrimentul disciplinei pozitive. Pedepsele, spre deosebire de disciplina pozitiva, fac ca un copil sa se simta vinovat sau rau fara instrumentele adecvate pentru a invata din greselile facute. Copii crescuti cu reguli atat de stricte ar putea fi mai predispusi sa se razvrateasca atunci cand devin adolescenti. De asemenea, pot avea uneori tendinta de a deveni „bully” fata de alti copii. Despre bullying la copii poti citi pe larg aici.

Asteptarile mari pot duce la probleme cu stima de sine si ii pot face pe copii sa simta ca nu sunt niciodata suficient de buni. De asemenea, pot fi mai predispusi sa se implice in comportamente de razvratire. Stima de sine scazuta poate contribui la agresivitate si la sentimente generale de furie si nemultumire. Alte cercetari arata ca acesti copii pot avea un risc mai mare de depresie. Insa, exista si unele aspecte pozitive. De exemplu, unii copiii tind sa fie disciplinati si de obicei au performante bune la scoala.

Citeste pe larg: Esti un parinte prea autoritar? | Recomandari si sfaturi

3. Stilul parental permisiv

Parintii permisivi sunt, in general, iubitoare si grijulii, dar nu stabilesc reguli sau limite, sau nu le pun in aplicare. Tind sa se comporte cu proprii copii mai mult ca niste prieteni decat ca parinti. Pot exista reguli, dar putine. Parintii indulgenti se considera prieteni mai mult decat modele si adesea nu monitorizeaza si nu disciplineaza copiii. In timp, copiii pot avea anumite dificultati in ceea ce priveste respectarea regulilor si a limitelor. Parintii permisivi tind adesea sa protejeze excesiv copiii de consecintele faptelor lor. Astfel, in timp, copiii pot avea dificultati cand vine vorba despre limite, respectarea regulilor si autocontrol.

Unele cercetari sugereaza ca parenting-ul permisiv poate duce la risc mai mare de obezitate si carii la copii.  Copiii cu parinti permisivi pot avea mai multe riscuri sa consume alimente cu un continut scazut de nutrienti si bogate in calorii – ceea ce poate creste riscul de obezitate si probleme de sanatate. De multe ori nu au si nu respecta reguli cand vine vorba despre alimentatie, program de mese, program de somn, igiena, inclusiv periajul dintilor.

Citeste pe larg despre: Esti un parinte prea permisiv? | Recomandari si sfaturi

4. Stilul parental neimplicat

Pe langa cele trei stiluri majore introduse de Baumrind, psihologii Eleanor Maccoby si John Martin au propus un al patrulea stil: parenting neimplicat sau neglijent. Parintii cu acest stil de parenting acorda mai putina atentie copiilor si exista putina interactiune. Copiii care au parinti neimplicati se lupta adesea cu stima de sine scazuta, impulsivitate si unele probleme de sanatate mentala. Parintii neimplicati, denumiti uneori parinti neglijenti, nu asigura nevoile emotionale ale copiilor. In cazuri extreme, un parinte neimplicat poate chiar sa nu reuseasca sa asigure nevoile de baza ca hrana, adapost, imbracaminte si educatie. Un parinte neimplicat nu este nici exigent, nici receptiv, refuza comunicarea, nu impune reguli, nu ofera instructiuni. Este indiferent, nici cald, nici rece.

Un parinte neimplicat nu utilizeaza un anumit stil de disciplinare si are o interactiune limitata cu copilul. Copiii parintilor neimplicati au de obicei rezistenta crescuta si pot fi chiar autosuficienti spre deosebire de alti copii cu alte tipuri de educatie. Cu toate acestea, aceste abilitati sunt dezvoltate din nevoie. In plus, ar putea avea dificultati in a-si controla emotiile, pot avea dificultati la scoala si in mentinerea sau intretinerea relatiilor sociale.

Fara reguli, sprijin sau comunicare, copiilor le lipseste o directie adecvata in viata. Acest lucru creste riscul unui copil de comportamente nepotrivite – tind sa lipseasca de la scoala si sa nu se implice in activitati scolare, de exemplu. Pot avea probleme cu reglarea emotiilor si pot avea un risc mai mare de depresie. Majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca nu exista beneficii ale unui astfel de stil de parenting.

Retineti!

Parintii neimplicati pot fi neglijenti, dar nu este intotdeauna intentionat. Un parinte cu probleme de sanatate mentala sau alte probleme de sanatate, de exemplu, ar putea sa nu poata avea grija de nevoile fizice sau emotionale ale copilului in mod constant. Alteori, parintii neimplicati nu au cunostinte despre dezvoltarea copilului sau pot crede ca cel mic se va descurca mai bine fara supravegherea lor. In alte cazuri, pur si simplu sunt coplesiti de alte probleme, cum ar fi munca sau gestionarea unei gospodarii. De obicei, insa, indeplinesc nevoile de baza ale copilului, ramanand in general detasati de viata copilului.

Alte tipuri de stiluri de parenting

Pe langa cele patru stiluri principale de parenting au fost definite si alte stiluri secundare:

Parenting atasat

Aceasta este o forma de parenting centrata pe copil in care se creeaza un mediu sigur pentru cel mic Implica mult contact fizic cu copilul – tinut in brate, imbratisari etc. Parintii raspund nevoilor copilului fara ezitare. Ofere confort, il calmeaza, il fac sa se simta permanent iubit si in siguranta. Studiile arata ca un astfel de stil de parenting poate duce la mai multa independenta, nivel mai redus de stres, mai multa empatie, capacitate mai buna de reglare a emotiilor.

Parenting liber

In anumite privinte, parenting-ul liber seamana cu parenting-ul permisiv. Ambele abordari sunt fluide si au foarte putine reguli aplicate. Insa, parenting-ul liber se concentreaza pe a-i ajuta e copii sa devina independenti. Inseamna a lasa copiii sa exploreze, incurajeaza creativitatea si abilitatile de rezolvare a problemelor. Le ofera spatiu pentru a explora si a-si asuma riscuri, dar cu indrumarea lor. Le ofera independenta, responsabilitate, libertate, control.

Parenting de tip elicopter

Un parinte elicopter este cel care orchestreaza fiecare aspect al vietii copilului intr-un mod exagerat. Este un parinte hiperprotector, ce incearca sa controleze orice situatii, nu are incredere in capacitatea copilului, ofera in mod constant indrumari. Retineti insa ca totul este din dragoste si dorinta de a face bine. Insa, exista si dezavantaje. De exemplu, poate duce la lipsa de incredere a copilului in propriile forte si probleme cu stima de sine, niveluri mai mari de anxietate si depresie la varsta adulta, frica de esec, dificultati in rezolvarea problemelor.

Citeste pe larg despre: Parintii hiperprotectori – efecte asupra copiilor

Parenting constient

Parenting-ul constient implica aplicarea principiilor mindfulness in educatia parentala. Se axeaza pe auto-reglare pentru a nu reactiona negativ sau impulsiv ca parinte, empatie, ascultare activa, constiinta de sine. Un astfel de stil de parenting ajuta la imbunatatirea comunicarii parinte-copil, reducerea problemelor de comportament, imbunatatirea capacitatii de auto-reglare.

Poti citi pe larg aici: Parenting constient (mindful parenting) – recomandari si sfaturi

Ce este parentingul pozitiv?

Numeroase studii au aratat ca disciplina pozitiva da rezultate bune in ceea ce priveste comportamentul si cresterea emotionala a copilului. Parenting-ul pozitiv subliniaza importanta respectului reciproc si a folosirii unor modalitati pozitive de disciplinare. Se concentreaza pe explicarea si predarea unui comportament adecvat, in loc de pedepse. Parintii cu acest stil de parenting sunt sensibili la nevoile, stadiile de dezvoltare si temperamentul copiilor.

Aceasta abordare a parintilor se concentreaza pe cultivarea unui comportament bun, mai degraba decat pe pedepsirea comportamentului rau. Intareste ideea ca nu exista copii „buni” sau „rai”, doar copii diferiti cu nevoi diferite. Copiii actioneaza in moduri sanatoase atunci cand se simt incurajati si apreciati.

Iata cateva aspecte ale acestui tip de parenting:

• concentrarea pe motivele din spatele comportamentelor copilului – gasiti radacina problemelor de comportament;
• a fi un exemplu pozitiv pentru copii – un exemplu de amabilitate, respect fata de ceilalti etc.;
• stabilirea de limite, aplicate ulterior ferm, dar intr-un mod pozitiv si amabil – fara cearta, pedepse, tipete – vezi aici ce efecte au tipetele asupra copiilor;
• intelegerea comportamentului adecvat varstei si dezvoltarii creierului – luati in considerare stadiul de dezvoltare;
• disciplina blanda in loc de pedepse – transformarea greselilor in oportunitati de invatare – invatati copiii despre empatie, responsabilitate, rezolvarea problemelor, cooperare si lucru in echipa;
• motivatia pozitiva – despre motivarea copilului poti citi mai multe aici.

Parenting in stil nordic

Parenting-ul nordic seamana mult cu parenting-ul liber. Este o forma de educatie cu blandete. Se axeaza pe petrecerea timpului in aer liber, joc liber, dezvoltarea increderii in sine, dezvoltarea empatiei si a respectului. Poti citi aici mai multe despre: Parenting in stil nordic (scandinav)

Recomandari si sfaturi

In primele etape de viata copiii absorb tot ceea ce vad in jur. Cei mici invata cel mai bine din exemplele pe care le vad in jur. Pe masura ce sunt expusi la anumite stiluri parentale, personalitatile lor se dezvolta ca raspuns. Citeste si: Parenting prin propriul exemplu – copiii invata prin imitatie

Stilul parental poate influenta stima de sine si increderea copilului. Copiii au nevoie atat de reguli, rutine si limite, cat si de caldura, iubire si sustinere. Au nevoie de un echilibru intre a li se permite sa exploreze lumea, sa-si asume riscuri si structura oferita de adulti care stabilesc limite si preiau controlul atunci cand este nevoie. Copiii au nevoie sa se simta in siguranta, sa isi dezvolte increderea in sine si capacitatea de auto-reglare.

Recomandari utile:

• Lucrati permanent la dezvoltarea legaturii parinte-copil. Petreceti timp cu fiecare copil in parte, ascultati ce are de spus, validati-i emotiile si trairile.
• Manifestati-va si exprimati-va iubirea fata de copii.
• Vorbiti cat mai mult cu cei mici si ascultati ceea ce au de spus.
• Incurajati copiii sa incerce lucruri noi si sa-si exerseze abilitatile.
• Fiti un model pozitiv pentru copii.
• Cand stilurile parintilor sunt diferite, de exemplu mama are un stil autoritar iar tata un stil permisiv, cei doi trebuie sa invete sa coopereze si sa combine stilurile lor unice de parenting.

Referinte:
(1) https://www.verywellfamily.com/types-of-parenting-styles-1095045
(2) https://www.webmd.com/parenting/features/parenting-styles
(3) https://www.pregnancybirthbaby.org.au/parenting-styles
(4) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK568743/
(5) https://www.whattoexpect.com/family/parenting-styles/

Surse foto: Pixabay, Pexels