Sindromul Asperger este o tulburare din spectrul autismului, ce afecteaza in special interactiunea cu alte persoane.
Persoanele cu sindromul Asperger pot avea abilitati sociale slabe, prefera rutina si nu tolereaza bine schimbarea. Desi este o afectiune care dureaza toata viata, simptomele tind sa se imbunatateasca in timp. Adultii cu aceasta afectiune pot invata sa isi inteleaga mai bine punctele forte si slabiciunile personale si isi pot imbunatati abilitatile sociale.
Cuprins:
Sindromul Asperger este o tulburare rezultata din factorii de risc genetici si non-genetici si interactiunea dintre ei. Cauzele genetice, inclusiv mutatiile genetice si anomaliile cromozomiale sunt prezente la 10-20% dintre persoanele cu aceasta tulburare.
Copiii nascuti in familii in care exista cel putin o ruda afectata de acest sindrom au un risc de 50 de ori mai mare de a avea si ei tulburarea. A fost raportata o corelatie intre gena ENGRAILED 2 si autism. Este prima cauza genetica ce contribuie la cresterea riscului pentru 40% dintre cazurile de sindrom Asperger, dar si alte gene sunt implicate, cum ar fi UBE3A sau genele sistemului GABA.
Nu doar factorii genetici pot sta la baza dezvoltarii sindromului Aspergr, ci si anumiti factori de mediu:
Dovezile actuale indica faptul ca NU EXISTA o asociere intre vaccinare si riscul de sindrom Asperger, nici chiar in cazul copiilor care prezinta deja un risc mai mare de dezvoltare a bolii, cum ar fi cel dat de un istoric familial.
Sindromul Asperger nu este cauzat de privarea emotionala in familie sau de modul in care a fost crescut un copil. Nu este influentat de abilitatile parintilor in ceea ce priveste cresterea copiilor, de educatie sau mediul familial – este o tulburare neurobiologica ale carei cauze nu sunt inca pe deplin intelese.
Severitatea si impactul sindromului Asperger variaza in mare masura in functie de varsta, dezvoltare si prezenta sau absenta altor boli asociate. Tulburarea Asperger este asociata cu o capacitate mai mare de functionare decat autismul. Persoanele cu tulburari de tip Asperger au, de obicei, mai putine probleme cu vorbirea si au de multe ori un nivel de inteligenta mediu sau superior. In autismul clasic, copiii sunt diagnosticati mai devreme (18-30 luni) din cauza comunicarii insuficiente. In sindromul Asperger, diagnosticul vine mai tarziu – de obicei la scoala, cand socializarea devine necesara.
Simptomele si semnele sindromului Asperger variaza, dar pot include in general:
Exista o dezvoltare normala a vorbirii inainte de varsta de 4 ani, cu un vocabular bun, dar fara tonalitatea necesara. Copiii afectati au abilitati slabe de comunicare non-verbala si pot adopta un limbaj foarte literar.
Persoanele cu sindrom Asperger sunt interesate de subiecte complexe si sunt descrise ca fiind excentrice. IQ-ul este normal sau peste medie. Pot fi foarte creativi si cu aptitudini remarcabile in matematica, muzica si informatica. Au o gandire concreta, mai mult decat abstracta, nu au o imaginatie bogata si nici nu au in general abilitatea de a-si imagina ce gandesc sau simt altii, in general nu pot vorbi despre propriile emotii, ceea ce poate duce la anxietate si depresie. Sunt orientati spre detaliu si au dificultati in intelegerea contextului general.
Pot prezenta treceri rapide de la stari de lipsa de activitate si interes la stari de agitatie, pot avea probleme cu somnul. Comparativ cu cei afectati de autismul standard, acestia sunt mai interesati de cei din jur, dar fara a le impartasi interesele. Interactioneaza greu cu ceilalti, adesea nu prea au prieteni.
Afectiunile medicale asociate sunt mult mai putin frecvente pentru persoanele cu sindrom Asperger decat pentru persoanele cu forme severe de autism.
De obicei, parintii observa primele semne ale sindromului Asperger atunci cand copilul incepe sa mearga la gradinita sau la scoala si incepe sa interactioneze cu alti copii. Copilul poate sa ignore anumite indicii sociale si poate sa nu aiba capacitatea de a „citi” limbajul corpului celor din jur, ii este dificil sa initieze sau sa intretina o conversatie si nu accepta modificarile in rutina lui. Manifesta o lipsa de empatie, nu percepe eficient tonul, intonatia sau accentul in vorbire si intelege mai greu semnificatia unor cuvinte (unele glume, sarcasmul). Are un stil foarte formal de a vorbi, poate uneori vorbi foarte mult despre un subiect de care este interesat, evita contactul vizual. Poate avea intarzieri de dezvoltare motorie, sau poate avea dificultati in scrierea de mana.
Majoritatea simptomelor persista in anii adolescentei. Desi adolescentii cu sindrom Asperger pot incepe sa detina acele abilitati sociale care le lipsesc, comunicarea ramane adesea deficitara si in general inca au dificultati in a-i intelege pe ceilalti si in comunicarea eficienta cu cei din jur.
In general poate dori sa formeze noi prietenii, dar se poate simti timid sau intimidat atunci cand se apropie de alti adolescenti, pentru ca uneori se simte diferit. Poate fi prea emotional, uneori poate fi imatur pentru varsta lui, naiv sau prea increzator. Din aceasta cauza poate aparea depresia sau anxietatea. Adolescentii cu sindrom Asperger prefera regulile si onestitatea.
Sindromul Asperger este o afectiune care se prelungeste pe toata durata vietii, desi tinde sa se stabilizeze in timp. La varsta adulta, cei afectati sunt mai capabili sa invete abilitatile sociale, inclusiv cum sa perceapa comportamentele sociale din jur. Adultii cu sindrom Asperger isi formeaza in cele mai multe cazuri familii, au copii, iar unele trasaturi caracteristice sindromului, cum ar fi atentia la detalii si interesele concentrate, pot spori chiar sansele de succes in cariera si in educatie. Multi sunt fascinati de tehnologie si medicina.
Sindromul Asperger poate fi greu de diagnosticat. Diagnosticul nu se pune doar pe baza semnelor mentionate anterior, ci e nevoie de un consult medical de specialitate, realizat de catre o echipa multi-disciplinara.
Daca aveti un copil care prezinta unele dintre simptomele si comportamentele mentionate anterior, se recomanda un consult pentru a exclude orice probleme.
Se va efectua o evaluare psihologica aprofundata a copilului, care include istoricul medical, perioada in care au fost observate primele simptome, dezvoltarea abilitatilor motorii si a capacitatii lingvistice si alte aspecte ale personalitatii si comportamentului (inclusiv activitatile preferate, obiceiurile neobisnuite, preocuparile etc.).
Se pot folosi o serie de instrumentele de evaluare specifica pentru sindromul Asperger, sub forma de chestionare si nu numai. Un rezultat negativ al acestor evaluari nu exclude neaparat diagnosticul.
Diagnosticul este in general stabilit dupa o serie de investigatii multiple efectuate de catre o echipa multi-disciplinara, formata din neurologi pediatri, pediatri, psihiatri sau psihologi cu formare si experienta specifica in evaluarea copiilor cu tulburari de spectru autist.
Evaluarea psihologica implica si evaluarea intelectuala si a stilului de invatare, IQ-ul (coeficientul de inteligenta), evaluarea personalitatii, evaluarea comunicarii etc. Se pot efectua si investigatiile pentru analizele cromozomiale si teste de auz si vedere.
Daca va ingrijoreaza comportamentul sau stilul de comunicare al copilului, discutati cu medicul. Acesta va poate indruma si catre alti specialisti pentru a confirma sau a exclude sindromul Asperger.
Nu exista niciun remediu pentru sindromul Asperger, dar sansele de a duce a viata normala sunt date de educatie, sprijinul celor din jur si resursele adecvate.
Deoarece comportamentele si problemele pot sa difere foarte mult de la copil la copil, nu exista un tratament tipic, dar in functie de punctele forte si de punctele slabe, copiii pot beneficia de:
Este important ca toti cei cu care copilul interactioneaza frecvent sa cunoasca problema si modul in care trebuie sa intervina si sa gestioneze anumite situatii (membrii familiei, prietenii, profesorii/educatorii/ingrijitorii, babysitterii etc.).
Medicii, profesorii si consilierii de sanatate mentala pot ajuta copilul sa-si imbunatateasca comportamentul si sa-si dezvolte abilitatile sociale si de invatare. Programele scolare, formarea profesionala si consilierea pot ajuta foarte mult. Din pacate, exista putine programe si servicii speciale pentru copiii cu sindromul Asperger, care sa fie adaptate nevoilor specifice ale copilului.
Cresterea si educarea unui copil cu sindrom Asperger poate fi o provocare in unele cazuri, astfel ca este important sa cunoasteti modul in care puteti sa il ajutati pe cel mic sa isi dezvolte abilitatile comportamentale, sociale, lingvistice.
Referinte:
Navigarea prin provocările și incertitudinile pubertății nu este ușoară, nici pentru copii, nici pentru părinți.…
Crăciunul devine magic atunci când nu trebuie să fie perfect. În goana după cadouri impecabile,…
Părinții care locuiesc la curte și dispun de un spațiu mai generos, optează pentru amenajarea…
Ai născut recent, ești în al nouălea cer, dar parcă ceva s-a schimbat. Cu toate…
Mâine, 3 octombrie 2024, se dă startul celei mai mari expoziții din România dedicate copiilor…
Descoperă gama noastră de produse pentru prânz, concepute special pentru a oferi confort, siguranță și…
View Comments
Bună ziua. Pentru un adult care locuiește în Iași ce teste de laborator sunt necesare pt a elimina suspiciunea de sindrom aspenger? Vârstă fiind de 36 de ani. Menționez că, se regăsește în multe dintre simptomele descrise în articol, cu diferența că, la el și alimentația îi afectează starea, dispoziția, personalitatea.