Sigmatismul, cunoscut ca o forma de pelticism, este o tulburare in care discursul poate fi inteles, dar sunetele sunt modificate. Aflati mai multe despre acest subiect in randurile de mai jos.
CUPRINS:
- Ce este sigmatismul la copii?
- Tipuri de sigmatism
- Cauzele sigmatismului
- Simptomele sigmatismului
- Diagnosticul sigmatismului
- Tratamentul sigmatismului
- Preventia sigmatismului
Ce este sigmatismul la copii?
Sigmatismul, cunoscut ca o forma de pelticism, este o tulburare in care discursul poate fi inteles, dar sunetele sunt modificate. Pelticismul interdentar apare atunci cand limba se intinde intre dintii din fata si creeaza un sunet specific in loc de „s” sau „z”. De obicei, este considerata o tulburare numai daca apare la copiii mai mari de 6 ani. Tratamentul este asistat prin sesiuni de terapie lingvistica, unde pacientul este invatat cum sa pozitioneze si sa foloseasca limba si buzele pentru pronuntarea corecta a sunetelor.
Tulburarea este astfel caracterizata de incapacitatea de a pronunta corect sunetele „s” sau „z”, cunoscute sub numele de consoane sibilante. De obicei, sunetele sunt inlocuite cu sibilanti.
Multi copii se confrunta cu aceasta problema in primele stadii de dezoltare, mai ales atunci cand isi pierd dintii primari din fata. Sigmatismul este, prin urmare, uneori numita tulburare fonetica de dezvoltare. Atunci cand un copil nu poate produce unele sunete in mod corect, problema este considerata o tulburare de vorbire functionala.
Tipuri de sigmatism
Exista patru tipuri principale de sigmatism:
- Sigmatism frontal – apare atunci cand limba iese intre dintii din fata si unele sunete, in special „s” sau „z” nu sunt pronuntate corect. In primul rand, discursul, sau orice sunet, este produs prin plasarea corecta a limbii in gura si expulzarea aerului. In caz de sigmatism frontal, varful limbii iese printre dintii din fata, adica blocheaza fluxul de aer. In consecinta sunetele „s” si „z” din cuvinte tind sa fie vocalizate ca sunete care seamana cu un suierat. Acesta este cel mai frecvent gasit tip de sigmatism.
- Sigmatism dentar – limba impinge impotriva dintilor din fata. Se aseamana cu forma de sigmatism frontal. Diferenta principala consta in faptul ca, intr-o forma de sigmatism frontal, persoana isi extinde limba intre dintii din fata, in timp ce impinge limba impotriva dintilor din fata.
- Sigmatism lateral – Apare cand fluxul de aer pentru sunetul „s”, care este in mod normal directionat prin centrul gurii, este impins in partile laterale ale limbii, rezultand ca un suier zgomotos.
- Sigmatism palatal – mijlocul limbii atinge palatul moale, sau cerul gurii, atunci cand incearca sa produca sunetul. Dupa cum sugereaza si numele, aceasta forma de sigmatism are o asociere cu palatul moale, adica cerul gurii. Ori de cate ori o persoana isi roteste limba prea in spate si o atinge de cerul gurii, sunetele sunt modificate.
Cauzele sigmatismului
Producem o varietate de sunete prin modificarea modului in care pozitionam limba si buzele. Formarea sunetelor este, de asemenea, determinata de modul in care controlam fluxul de aer in si din gura, nas si gat. In general, o forma de sigmatism este cauzata de incapacitatea de plasarea corecta a limbii in interiorul gurii in incercarea de a produce anumite sunete. Cauza adevarata pentru sigmatism nu este clara, dar toate acestea, pot exista si alti factori care contribuie la sigmatism.
Dificultatea de vorbire la un copil cu o tulburare de vorbire functionala este probabil la un nivel fonetic: adica cel mic are o anumita dificultate in a produce corect anumite sunete. In mod alternativ, copilul a invatat sa spuna un sunet gresit, iar pronuntia incorecta a devenit un obicei.
Ca tulburare de vorbire functionala, sigmatismul nu are o cauza clara. Este deseori mentionata ca o intarziere de vorbire de cauza necunoscuta. Neregularitatile structurale ale limbii, palatului sau dintilor (inclusiv anomalii ale numarului, pozitiei dintilor sau lipsa dintilor din fata) pot fi implicate in dezvoltarea sigmatismului, dar, in general, acestea nu sunt cauzele principale. O pierdere usoara a auzului poate, de asemenea, sa afecteze capacitatea copilului de a auzi corect sunetele si de a diferentia sunetele spuse corect de cele modificate.
Sigmatisul este, de asemenea, intalnit des la copiii mici, ca etapa normala in dezvoltarea vorbirii. De asemenea, multi copii prefera sa vorbeasca asa pentru a atrage atentia celor din jur.
Se sugereaza ca printre factorii de risc ar putea fi si obiceiul de a-si suge degetul, folosirea prelungita a suzetei, folosirea prelungita a biberoanelor sau anumite afectiuni respiratorii. Suzetele sau obiceiul de a-si suge degetul nu permit musculaturii limbii sa se dezvolte in mod normal. Afectiunile frecvente ale cailor respiratorii superioare fac adesea ca cel mic sa respire pe gura, iar sunetele pot fi mai groase si modificate, ceea ce pot predispune la sigmatism.
Simptomele sigmatismului
De obicei, simptomele de sigmatism se reduc pana la varsta de 5 ani. Sigmatismul se caracterizeaza prin inlocuirea sunetelor „s” sau „z” cu un suierat specific, sunetele avand un caracter sasait. Limba este plasata incorect in timpul vorbirii, din diferite cauze, ceea ce duce la aparitia acestor sunete specifice – „sh” sau „zh”.
Plasarea limbii la nivelul dintilor sau palatului moale duce la o pronuntia sunetelor in timp ce aerul trece diferite prin aceste regiuni. Nu doar sunetele „s” si „z” sunt modificate, ci si „ș”, „ț”, „j”, „ce/ci” si „ge/gi”.
Diagnosticul sigmatismului
Pentru inceput e necesar un consult pentru a depista eventuale modificari sau neregularitati structurale in gura sau probleme cu auzul copilului, sau daca sunt anumite alergii si probleme nazale asociate. Cu toate acestea, evaluarea reala a abilitatii copilului de a vorbi si de a produce sunete trebuie facuta de un specialist in limbaj si vorbire. Se va tine cont de istoricul medical al copilului si se vor examina anatomia gurii copilului si miscarile pe care le poate face. Apoi, vorbirea si citirea cu voce tare sunt adesea inregistrate pentru o analiza ulterioara.
Tratamentul sigmatismului
Cele mai multe forme de sigmatism sunt asociate cu procesul de dezvoltare si se reduce la copii in general pana la 5 ani sau cel mai tarziu pana la 8 ani. In functie de specificul terapiei si de natura sigmatismului, tratamentul poate fi relativ scurt si poate sa dureze doar cateva luni daca este initiat devreme, iar in unele cazuri pot dura un an sau mai mult. Exercitiile de vorbire ar trebui sa fie practicate in mod regulat pentru a obtine un tratament eficient.
Tratamentul tipic pentru sigmatism este terapia lingvistica. Logopedul va examina vorbirea copilului si va depista eventuale probleme de auz sau citire. Copilul va invata sa constientizeze pozitia limbii in timpul vorbirii si sa modifice acest aspect. Urmeaza exercitii de vorbire specifice, incepand cu sunete unice, apoi silabe si trecand la cuvinte si propozitii. In cele din urma, copilul participa la conversatii controlate. Sesiunile de terapie vorbita includ o mare varietate de activitati si exercitii de vorbire.
Pentru a produce corect sunetul „s”, de exemplu, trebuie ca buzele sa fie usor deschide, ca intr-un zambet, dintii usor departati, limba sa acopere regiunile laterale ale dintilor de pe arcada de sus, iar varful limbii sprijinindu-se de baza dintilor incisivi. Copilul va invata sa pronunte corect initial sunetul „s” independent, ulterior sunetul prelungit si cu vocale la final (cum ar fi „sssu”), cu vocale inainte, cu vocale intre („sos”, „sas” etc.) si ulterior cu consoane si formand cuvinte si propozitii.
Preventia sigmatismului
Exista mai multe modalitati de a preveni sau de a reduce riscul de sigmatism in randul copiilor:
- Tratati racelile, infectiile sinusurilor si alergiile, astfel incat copilul sa nu trebuiasca sa respire pe gura.
- Limitati folosirea suzetei si a biberoanelor.
- Vorbiti cu cei mici fara a folosi voce de copil si nu incurajati acest comportament la copiii mai mari.
- Mergeti periodic la consult stomatologic cu cel mic pentru a depista la timp probleme dentare care ar putea afecta vorbirea.
- Incurajati dezvoltarea musculaturii gatului si gurii copilulului, aratandu-i cum sa bea cu un pai sau cum sa sufle pe gura etc.
In multe familii, problema nu este observat, mai ales daca nu interfera cu intelegerea a ceea ce spune copilul. Acesti copii pot sa continue sa vorbeasca asa chiar daca pot si altfel. Pe de alta parte, aceasta tulburare de limbaj poate duce la scaderea stimei de stine, cei mici pot fi tachinati la scoala sau in grupuri de copii si acest lucru poate duce uneori la rezultate mai mici la invatatura. Este important ca problema sa fie depistata la timp si tratata. In unele familii, chiar parintii incurajeaza aceasta forma de vorbire, considerata una „draguta”, si daca se initiaza prea tarziu tratamentul, rezultatele pot sa apara mult mai greu.
Referinte:
- (1) Speech Classification for Sigmatism in Children, link: http://www5.informatik.uni-erlangen.de/Forschung/Publikationen/2009/Botinhao09-SCF.pdf
- (2) Lisping – When /s/ and /z/ are hard to say, link: https://speech-language-therapy.com/index.php?view=article&id=86:lisp
- (3) Lisping, link: http://www.healthofchildren.com/L/Lisping.html
- (4) Lisps, link: http://www.speechdisorder.co.uk/lisps.html
- (5) Lisp speech impediment, link: https://sldq.org/sldq-articles/lisp-speech-impediment/
Despre autor
