Citeste mai multe despre semnele si simptomele de pietre la rinichi in sarcina, care pot fi cauzele, ce metode de diagnostic se folosesc si ce implica tratamentele.
CUPRINS:
1. Informatii generale
2. Pietre la rinichi in timpul sarcinii – simptome
3. Cauze pentru aparitia pietrelor la rinichi in sarcina
4. Diagnostic
5. Tratament pentru pietre la rinichi in sarcina
Pietrele la rinichi pornesc de la o agregare de substante chimice dizolvate in urina. Cand concentratia acestor substante atinge un anumit punct, cristalizeaza si formeaza pietre. O piatra mica poate fi eliminata de la sine, provocand putin disconfort sau deloc. O piatra mai mare se poate bloca uneori de-a lungul tractului urinar, provocand durere severa sau sangerare. Pietrele la rinichi sunt relativ rare in timpul sarcinii. Cu toate acestea, sunt o cauza comuna a durerilor abdominale de cauza non-obstetrica la femeile insarcinate.
Pietrele la rinichi sunt calcifieri care se acumuleaza si nu pot trece sau trec greu prin vasele care transporta urina de la rinichi la vezica. Pe masura ce aceasta acumulare formeaza un blocaj in aceste vase, se pot dezvolta o serie de simptome de pietre la rinichi, inclusiv:
Retineti ca simptomele de durere abdominala in sarcina pot avea mai multe cauze, inclusiv constipatie si balonare, dureri musculare si ligamentare etc. Este important sa discutati cu medicul pentru a gasi cauza exacta.
Pietrele la rinichi la gravide apar cel mai adesea in al doilea sau al treilea trimestru. Cel mai frecvent semn este durerea abdominala, de spate si in lateral, care se extinde adesea in zona inghinala sau spre abdomenul inferior. Simptomele comune includ si greata si varsaturi, nevoia urgenta si frecventa de a urina. Sangele in urina poate fi, de asemenea, un simptom.
Formarea pietrelor la rinichi in timpul sarcinii poate fi cauzata de modificari ale corpului unei femei. Spre sfarsitul sarcinii, vezica urinara este presata de fatul in crestere. Asta inseamna ca femeile insarcinate pot avea urinari mai frecvente. Drept urmare, pot evita sa consume suficiente lichide. Un aport insuficient de lichide poate duce la riscul de aparitie a pietrelor la rinichi.
Exista unele modificari specifice care apar in fiziologia femeii in timpul sarcinii, care pot afecta tractul urinar, ducand la risc mai mare de pietre la rinichi – risc de agravare a problemei daca persoana are deja pietre la rinichi, sau riscul formarii de noi pietre la rinichi. Modificarile hormonale la femeile insarcinate pot face mai dificila si eliminarea urinei din organism. Femeile insarcinate au niveluri mai ridicate de progesteron, care poate contribui la staza urinara (oprirea sau incetinirea fluxului de urina). Ca rezultat, compusii care formeaza pietre au mai multe riscuri de a cristaliza.
Mai tarziu in timpul sarcinii, dimensiunea si pozitia uterului pot limita scurgerea si eliminarea urinei. Ureterele se dilata in timpul sarcinii si s-ar putea sa nu elimine urina la fel de eficient, iar acest lucru poate duce la hidronefroza (umflarea rinichilor). Marea preocupare este stagnarea urinei. Daca urina nu este complet eliminata, pot aparea pietre sau infectii. Aceste modificari apar de obicei in al doilea trimestru de sarcina si dispar dupa nastere.
De asemenea, in timpul sarcinii, organismul tinde sa gestioneze calciul mai putin eficient, ducand astfel la risc de aparitie a pietrelor la rinichi. Infectiile urinare in sarcina pot contribui, uneori, la riscul de dezvoltare a pietrelor la rinichi. Aportul insuficient de lichide poate duce la deshidratare si poate contribui la formarea pietrelor la rinichi.
Pietrele la rinichi sunt de obicei dificil de diagnosticat in sarcina – simptomele sunt confundate adesea cu simptome de apendicita, diverticulita sau abruptie placentara. Este important ca problema sa fie identificata si gestionata. Daca problema nu este gestionata, poate creste riscul de avort spontan, preeclampsie, diabet gestational sau nastere prematura. Se estimeaza ca pietrele la rinichi apar in aproximativ 1 din 500 – 3.000 de sarcini, astfel incat aceasta problema in timpul sarcinii este una destul de rara. Se vor face analize pentru a confirma anumite infectii, pentru a examina functia rinichilor si nivelul calciului seric. Pot fi necesare si anumite proceduri imagistice – in functie de caz. In mod ideal, nu se utilizeaza radiatii ionizante in primul sau al doilea trimestru.
Majoritatea pietrelor la rinichi sunt eliminate fara disconfort, mai ales daca sunt mici. Pietrele mai mari pot necesita tratament. Daca nu sunt tratate, pietrele la rinichi pot creste riscul de travaliu prematur sau pot afecta travaliul normal.
Tratamentul pietrelor la rinichi la femeile insarcinate necesita o abordare in echipa. Urologii lucreaza cu obstetricieni si alti medici pentru a se asigura ca tratamentul este sigur si adecvat. Tratamentul pietrelor la rinichi in timpul sarcinii variaza de la repaus la pat, analgezice si aport optim de lichide, pana la anumite interventii folosite pentru a indeparta sau sparge o piatra. Daca ati avut deja pietre la rinichi, cel mai bun mod de a reduce riscul este sa consumati suficiente lichide pe zi.
In general, tratamentul incepe cu monitorizare pasiva, deoarece majoritatea pietrelor sunt eliminate de la sine. Unii medici recomanda repaus la pat, aport crescut de lichide si o dieta cu un continut redus de sare. Optiunile de tratament pentru pietrele la rinichi pot varia astfel in functie de dimensiunea pietrei. In plus, sarcina poate restrictiona unele optiuni de tratament recomandate de medic pentru circumstantele specifice. Pietrele la rinichi in timpul sarcinii sunt dificil de gestionat, deoarece pot duce la complicatii si probleme fetale.
Unele dintre cele mai comune tratamente generale pentru pietre la rinichi includ medicamente (ca relaxante musculare pentru a relaxa ureterele unde pietrele la rinichi au format un blocaj), spargerea pietrelor cu unde sonore (se folosesc vibratii care reduc dimensiunea pietrelor si faciliteaza eliminarea lor) sau interventie chirurgiala. Insa, multe tipuri de interventii sunt contraindicate in sarcina. Cand tratamentul este necesar, la femeile insarcinate se folosesc optiuni neinvazive si simple pentru a preveni complicatiile. De exemplu, interventia chirurgicala pentru indepartarea pietrelor nu este recomandata in primul sau al treilea trimestru, deoarece poate creste riscul de avort spontan si, respectiv, de nastere prematura. Daca este necesara o interventie chirurgicala, se efectueaza de obicei in al doilea trimestru. Anestezia in timpul sarcinii vine cu propriul set de riscuri pentru mama si fat. Recomandarea pentru interventia chirurgicala in timpul sarcinii este determinata de gravitatea si urgenta situatiei.
Medicul va poate prescrie anumine medicamente pentru dureri. De obicei se pot recomanda analgezice, cum ar fi acetaminofenul. Alte medicamente, cum ar fi medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene pot fi prescrise in functie de stadiul sarcinii. Este important sa beti suficienta apa – cresterea aportului de apa poate dilua urina. Daca pietrele nu sunt eliminate usor si simptomele persista, se iau in considerare proceduri de extragere a pietrelor. Daca simptomele nu sunt severe, astfel de proceduri pot fi amanate pana dupa nastere.
Referinte:
(1) https://www.med.umich.edu/1libr/Gyn/BirthCenterTriage/KidneyStones.pdf
(2) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4934980/
(3) https://bmcurol.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12894-022-00985-x
(4) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3792830/
Părinții care locuiesc la curte și dispun de un spațiu mai generos, optează pentru amenajarea…
Ai născut recent, ești în al nouălea cer, dar parcă ceva s-a schimbat. Cu toate…
Mâine, 3 octombrie 2024, se dă startul celei mai mari expoziții din România dedicate copiilor…
Descoperă gama noastră de produse pentru prânz, concepute special pentru a oferi confort, siguranță și…
Gastroenterita pediatrică poate avea cauze variate; de identificarea lor corectă depinde instituirea tratamentului adecvat. Din…
Un frigider cu Wi-Fi poate fi controlat de la distanță cu ajutorul unui app dedicat,…