Parenting prin propriul exemplu – copiii invata prin imitatie

Cei mici invata din comportamentele celor din jurul lor – iata mai multe despre acest subiect si despre parenting prin propriul exemplu.

CUPRINS:

1. Mintea absorbanta a celor mici
2. Teoria invatarii sociale
3. Parintii – un model pentru copii
4. Recomandari pentru parinti

Mintea absorbanta a celor mici

Copiii sunt mereu cu ochii pe noi – sunt atenti fara sa isi dea seama la comportamentele noastre, modul in care gestionam diferite situatii, modul in care ii tratam pe ceilalti si modul in care ne reglam emotiile si stresul. Chiar daca pare ca nu ne acorda atentie, este esential sa fim un model pozitiv pentru ei.

Copilul tinde sa urmeze ceea ce facem mult mai mult decat ceea ce ii spunem sa faca. Din momentul in care s-a nascut, un copil invata prin observarea si imitarea celor din jur. Invata sa proceseze ceea ce vede, sa faca alegeri cu privire la ce sa imite si cand sa faca anumite comportamente, urmarind lucrurile pe care le fac cei din jur. Pe masura ce copilul creste, actiunile altora influenteaza si comportamentul copilului. → Citeste si despre Educatia Montessori.

Parintii sunt cei mai importanti oameni din viata copilului. Copilul vrea sa fie ca parintii sai si sa faca ceea ce fac ei. Parintii sunt, de asemenea, cei mai importanti profesori pentru copil – cel mic invata cel mai mult de la parinti. Imita comportamente (bune sau rele) urmarind, ascultand si imitand. De exemplu, daca parintii se infurie des si tipa, este mai probabil ca si copilul sa invete sa tipe cand este suparat. In plus, poate deveni confuz pentru copil sa vada ca parintii se comporta intr-un anumit fel, iar ei cand fac acelasi lucru sunt pedepsiti.

„Copiii invata ceea ce traiesc”

Cei mici invata in general lucruri in viata observand oamenii din jur. Cartea „Copiii invata ceea ce traiesc” de Dorothy Law Nolte este una bazata pe un poem – un ghid succint in 19 versuri ce indica anumite comportamente ale parintilor ce pot afecta dezvoltarea celor mici. In traducere, poemul suna cam asa:

„Daca traiesc in critica si cicaleala, copiii invata sa condamne.
Daca traiesc in ostilitate, copiii invata sa fie agresivi.
Daca traiesc in teama, copiii invata sa fie anxiosi.
Daca traiesc inconjurati de mila, copiii invata auto-compatimirea.
Daca traiesc inconjurati de ridicol, copiii invata sa fie timizi.
Daca traiesc in gelozie, copiii invata sa simta invidia.
Daca traiesc in rusine, copiii invata sa se simta vinovati.

Daca traiesc in incurajare, copiii invata sa fie increzatori.
Daca traiesc in toleranta, copiii invata sa aiba rabdare.
Daca traiesc in lauda, copiii invata pretuirea.
Daca traiesc in acceptare, copiii invata sa iubeasca.
Daca traiesc in aprobare, copiii invata sa se placa pe sine.
Daca traiesc inconjurati de recunoastere, copiii invata ca este bine sa aiba un tel.
Daca traiesc impartind cu ceilalti, copiii invata generozitatea.
Daca traiesc in onestitate, copiii invata despre respectul pentru adevar.
Daca traiesc in corectitudine, copiii invata sa fie drepti.
Daca traiesc in bunavointa si consideratie, copiii invata respectul.
Daca traieste in siguranta, copiii invata sa aiba incredere in ei si in ceilalti
Daca traiesc in prietenie, copiii invata ca e placut sa traiesti pe lume.”

» Citeste si despre Efectul Pygmalion.

Teoria invatarii sociale

Exista multe teorii psihologice diferite ce explica modurile de invatare. Un psiholog numit Albert Bandura a propus o teorie a invatarii sociale. Oamenii invata in mod constant lucruri noi si suntem capabili sa invatam intr-o varietate de moduri. Uneori invatam prin propriile noastre experiente directe, dar, in alte cazuri, suntem capabili sa obtinem o multime de cunostinte despre lume pur si simplu urmarind alti oameni. Psihologul Albert Bandura a sugerat ca oamenii invata adesea prin observare si imitatie. Chiar si fara a fi recompensati sau pedepsiti pentru un comportament, invatarea poate avea loc in continuare. Oamenii sunt capabili sa invete lucruri fara sa experimenteze efectiv consecintele unei actiuni.

Teoria lui Bandura sugereaza astfel ca invatarea directa nu poate explica toate tipurile de invatare. Invatarea poate avea astfel loc si prin simpla observare a actiunilor altora. Teoria sa a adaugat un element social, sustinand ca oamenii pot invata noi informatii si comportamente urmarind alte persoane. Se mai numeste si invatare observationala. Cand vine vorba despre teoria invatarii sociale, ideea este ca cei mici sunt atenti la lumea din jur in fiecare moment – urmaresc modul in care parintii si ingrijitorii vorbesc, mananca, reactioneaza la situatii si interactioneaza cu ceilalti. Privitul la televizor si retelele sociale au, de asemenea, o influenta majora. Au fost efectuate studii in acest sens, insa nu este necesar niciun experiment stiintific pentru a vedea ca un copil isi imita parintii. Imita anumite comportamente, anumite miscari, anumite gesturi sau ceea ce spun ei.

Experimentul „Bobo Doll”

In experimentul „Bobo Doll”, Bandura a demonstrat ca un copil mic poate imita actiunile agresive ale unui model adult. Copiii au observat un film in care un adult a lovit in mod repetat o papusa mare cu balon gonflabil. Apoi, au avut ocazia sa se joace cu aceeasi papusa mai tarziu. Copiii au fost mai predispusi sa imite actiunile violente ale adultului atunci cand actiunea adultului nu a suferit consecinte, fie cand adultul a fost recompensat. Acei copii care au vazut ca adultul a fost pedepsit pentru acest comportament agresiv au fost mai putin susceptibili sa imite.

Etapele invatarii observationale

Cele patru etape ale invatarii observationale sunt:

• Atentie – acorda atentie comportamentului altei persoane – Pentru a invata un comportament, oamenii trebuie mai intai sa-i acorde atentie. Daca o persoana vrea sa invete ceva, primul lucru pe care trebuie sa-l faca este sa fie atenta la ceea ce se intampla. Acest lucru inseamna adesea ca actiunea trebuie sa iasa in evidenta intr-un fel. In unele cazuri, acest lucru ar putea implica vizionarea directa a unei persoane care efectueaza o actiune.
• Retentie – stocheaza comportamentul in memoria sa – Odata ce o persoana a observat o actiune, trebuie sa o retina in memorie. Cat de bine este amintit comportamentul observat poate depinde de cat de multa atentie a acordat persoana comportamentului in primul rand.
• Reproducere – trebuie sa dobandeasca abilitatile necesare pentru a reproduce comportamentul – Urmatorul pas in procesul de invatare prin observare este reproducerea efectiva a comportamentului observat. Pentru a incerca sa copieze comportamentul observat, persoana trebuie sa posede atat capacitatea fizica, dar si resursele necesare pentru a incerca actiunea.
• Motivatie – gaseste un motiv pentru a reproduce comportamentul – Motivatia de a se angaja in comportamentul observat este probabil cea mai importanta pentru proces. Trebuie sa aiba un motiv sa faca acest lucru. Este mai probabil ca o persoana sa imite daca modelul observat a fost recompensat pentru actiunile sale sau cand persoana prezinta o anumita autoritate.

Potrivit cercetarilor lui Bandura, exista o serie de factori care cresc probabilitatea ca un comportament sa fie imitat. Suntem mai predispusi sa imitam:

• oameni care primesc recompense pentru comportamentul;
• oameni care se afla intr-o pozitie de autoritate in viata noastra;
• oameni care ne sunt asemanatori ca varsta si interese;
• oameni pe care ii admiram sau care au un statut social superior;
• daca am fost recompensati pentru ca am imitat comportamentul in trecut;
• daca ne lipseste increderea in propriile cunostinte sau abilitati;
• cand situatia este confuza sau necunoscuta.

Parintii – un model pentru copii

Un model de urmat in acest caz este persoana care indeplineste sarcina care este imitata. Acea sarcina poate fi una buna sau mai putin buna. Modelele in aceasta teorie sunt acei oameni care ii influenteaza pe altii servind drept exemple. Oamenii de stiinta au aratat ca o mare parte din invatarea care are loc in timpul copilariei este dobandita prin observare si imitatie. Pentru majoritatea copiilor, cele mai importante modele sunt parintii si ingrijitorii, care au o prezenta regulata in viata lor.

Insa, cercetarile indica faptul ca, atunci cand vine vorba de invatarea observationala, indivizii nu doar imita ceea ce vad, ci si contextul conteaza. In functie de ceea ce face un ingrijitor sau nu, poate fi un factor de protectie (o influenta pozitiva care protejeaza impotriva comportamentului problematic) sau un factor de risc (o influenta asociata cu un comportament problematic).

Recomandari pentru parinti

A fi un model pozitiv pentru copil necesita efort si autocontrol pentru majoritatea parintilor. Deoarece copilul te urmareste tot timpul, actiunile, convingerile si atitudinile tale devin integrate modului de a fi al copilului. Astfel, este important sa ne revizuim propriul comportament si propriile atitudini. De exemplu, conform recomandarilor psihologilor, este important sa tinem cont de modul in care ne gestionam stresul si frustrarea, cum raspundem la anumite probleme si situatii, cum ne exprimam furia si alte emotii. La fel de important este modul in care tratam alte persoane, cum ne ocupam de responsabilitati, cum reactionam la greseli, pierderi, precum si grija pe care o manifestam fata de noi insine (inclusiv stil de viata) si fata de cei din jur. → Citeste si despre inteligenta emotionala la copii.

Copiii nu doar ne urmaresc cu atentie, ci sunt si atenti la tot ce spunem. Modul in care vorbim, lucrurile despre care vorbim si opiniile pe care le exprimam le vor influenta valorile. Trebuie sa luam in considerare modul in care vorbim cu cei mici, dar si cu partenerul/partenera, ceilalti membri ai familiei, prietenii, vecinii etc. pana la persoanele necunoscute. Astfel, cei mici trebuie sa invete de la noi despre respect si toleranta fata de cei din jur.

Vom avea o influenta mai mare in viata copiilor daca avem o relatie calda si plina de incurajare cu ei, precum si daca simt sustinerea din partea noastra. Oferiti-le dragoste neconditionata intr-un mediu sigur, care sa ofere, de asemenea, o disciplina adecvata. Citeste si despre disciplina pozitiva. Asculta copilul fara a-l judeca, impartasiti propriile sentimente, astfel incat sa va cunoasca, impartasiti cateva dintre alegerile si deciziile voastre. Petreceti timp de calitate cu ei, efectuand diferite activitati, pentru a avea o conexiune bazata pe incredere, comunicare si iubire.

Citeste si:

• Cum cultivam recunostinta la copii?
• Gandirea critica – ce este si cum o incurajam la copii?
• Instinctul matern si legatura parinte-copil

Referinte:
(1) https://www.simplypsychology.org/bandura.html
(2) https://www.aacap.org/AACAP/Families_and_Youth/Facts_for_Families/FFF-Guide/Children-and-Role-Models-099.aspx
(3) https://centerforparentingeducation.org/library-of-articles/focus-parents/role-model-promise-peril/
(4) https://www.verywellfamily.com/role-model-the-behavior-you-want-to-see-from-your-kids-1094785
(5) https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyg.2015.00562/full