Intrarea in colectivitate reprezinta primul pas al copilului spre independenta si adaptarea la viata sociala. Desi poate fi un moment stresant atat pentru parinti, cat si pentru copii, este o etapa fireasca in dezvoltarea copilului. Iata tot ce trebuie sa stii pentru a-ti ajuta copilul sa inceapa cu dreptul gradinita.
Septembrie este o luna plina de emotii mai ales pentru parintii si copiii care trec pentru prima data pragul gradinitei sau cresei. Etapa desprinderii copilului de mediul familial, in special de langa mama, reprezinta o provocare atat pentru cei mici, cat si pentru cei mari. Dar nu trebuie privita ca o drama, ba chiar cea mai frumoasa surpriza poate veni din partea „actorului principal” – copilul. Este foarte posibil sa-i placa la gradinita!
Colectivitatea de copii poate fi mai distractiva decat familia. Oricum, gradinita este motivanta, previne plictiseala si stimuleaza creativitatea, imaginatia si gandirea copilului, contribuind la starea lui de bine.
Intrarea in colectivitate este o etapa necesara pentru dezvoltarea personalitatii copilului. La varsta de 3 ani, copilul este pregatit si are nevoie sa iasa din mediul familial si sa ia contact cu gradinita. In cadrul interactiunilor cu copii de aceeasi varsta, cu educatori si adulti, altii decat cei din familie, copilul isi dezvolta imaginea de sine, increderea in sine, autonomia, empatia, autocontrolul, comunicarea, comportamentul, gandirea si multe alte trasaturi si procese cognitive.
La gradinita, copilul face primii pasi in procesul de invatare (de care va avea nevoie toata viata), trece prin noi experiente si situatii de viata, capata curajul de a explora, de a avea initiativa, de a rezolva probleme, devine tot mai independent si responsabil pentru propria ingrijire (deprinde reguli de igiena, mananca singur, doarme etc.). Copilul creste frumos, isi face prieteni, descopera lumea!
Etapa gradinitei devine o bucurie pentru toata familia! Si, in mod sigur, o veti privi cu nostalgie dupa 3 ani, cand se incheie, iar copilul incepe clasa pregatitoare. Alt inceput, alte emotii, alta etapa… Dar sa revenim la gradi…
La ce varsta merg copiii la cresa sau gradinita? Iata una dintre intrebarile frecvente ale parintilor. Cele mai multe gradinite particulare accepta copii in grupa baby inca de la 1 an si jumatate – 2 ani. Varsta minima pentru cresa de stat este in jur de 2 ani. Insa psihologii spun ca un copil poate fi dus in colectivitate dupa ce a deprins sa foloseasca olita sau toaleta. Acest lucru se intampla, de obicei, dupa varsta de 2 ani si jumatate – 3 ani.
Din pacate, in societatea actuala, mai ales in mediul urban, putini parinti isi permit sa lase copilul acasa pana la 3 ani. Majoritatea se intorc la serviciu cand micutul implineste 2 ani sau, chiar mai devreme, 1 an. Cei care nu au cu cine sa-l lase – bunici, bone – aleg intrarea in colectivitate chiar daca princhindelul nu este tocmai pregatit pentru asta. Pana la 2-3 ani, copilul are nevoie de atentie exclusiva, unu la unu, ceea ce este imposibil in crese/gradinite, indiferent ca sunt particulare. De aceea, parintii care sunt nevoiti sa mearga la munca ar fi bine sa gaseasca o persoana de incredere care sa se ocupe de copil macar pana implineste 3 ani. Apoi, potrivit psihologilor, varsta de 3 ani – 3 ani si jumatate este ideala pentru intrarea copilului in colectivitate.
Este important sa se tina seama de etapele dezvoltarii copilului si sa fie inscris intr-o grupa corespunzatoare varstei lui. Altfel, cu cat va exista o diferenta de varsta mai mare intre el si ceilalti copii din grupa, cu atat ii va fi mai dificil sa se adapteze. Fiind prea mic, copilul va avea esecuri si frustrari care ii vor afecta imaginea de sine. Se va simti incapabil, inutil, poate chiar va fi exclus din grupul copiilor „mari”.
Pe de alta parte, daca este mai mare decat media de varsta din grupa, atunci activitatile il vor plictisi, va creea dificultati in colectiv, va fi tentat sa-i deranjeze pe ceilalti, de a-i domina si intimida, poate chiar va deveni „copilul-problema” sau „batausul” clasei.
In situatia in care apar astfel de probleme, este bine sa vorbesti cu educatoarea pentru o adaptare a activitatilor astfel incat copilul sa nu se simta exclus, demotivat, stigmatizat.
Copiii reusesc sa se adapteze relativ usor la schimbari, dar este nevoie sa ii pregatim pentru noua etapa. Sa le oferim explicatii si sa fim alaturi de ei, cu rabdare si calm, pe parcursul intregului proces de adaptare. Iata cum il pregatesti pe copil pentru se integra mai usor la gradinita:
Accepta ideea ca si pentru tine, ca parinte, inceperea gradinitei este o noua etapa. Dar este important sa ii dai voie copilului sa creasca, sa isi construiasca propriul drum in societate. Uneori, din pacate, aceasta etapa de separare pare mai dificila pentru mamici. Nu de putine ori se intampla ca mama sa planga la poarta gradinitei, iar copilul in clasa. Aceasta frica de separare este transmisa inconstient si copilului. El nu va sti ca anxietatea vine din dragostea pe care i-o porti, ci va crede ca iti este frica de ceea ce se intampla la gradi, stare pe care o va prelua si el. In schimb, cu cat mama accepta mai usor aceasta tranzitie, cu atat mai simplu va fi si pentru copil.
Cateva cuvinte-cheie cu care iti poti incuraja prichindelul: „Sunt mandra de tine.” „Am incredere in tine.” „Sunt sigura ca totul va fi bine.” „Si fratele tau/sora ta a fost la fel gradinita, acum a crescut si e la scoala.” „Vei descoperi jocuri noi.” „Iti vei face prieteni.”
Cel putin unul dintre parinti trebuie sa-l insoteasca pe copil la gradinita in prima zi. Daca amandoi pot veni sa-l ia la sfarsitul programului este si mai bine. Astfel, micutul se va simti in siguranta, va sti ca nu este abandonat acolo. Iar mami si tati nu dispar atat timp cat el este la gradi.
Daca regulamentul permite acest lucru, intra cu copilul in sala de clasa si ramai putin pana se acomodeaza sau se imprieteneste cu un copil. Dar lasa-l sa faca singur cunostinta cu ceilalti copii. Dupa cateva minute, spune-i ca pleci si vei ramane putin in curte, daca are nevoie de ceva. Dupa care mergi la serviciu si revii la sfarsitul programului sa il iei acasa.
Evident, ca este posibil ca totul sa nu decurga ca la carte.
In niciun caz, nu incepe sa plangi si tu odata cu el. Incerci sa iti controlezi emotiile, ii vorbesti calm, ii explici inca o data ca este in siguranta, ca te intorci sa-l iei dupa cateva ore. Fii blanda, dar ferma. „Este prima zi de gradinita. Inteleg sa esti ingrijorat, dar am mai vorbit despre asta. Vei ramane cu doamna educatoare, care va avea grija de tine. Te vei juca cu ceilalti copii. Imi povestesti cum a fost cand vin sa te iau.”
Sunt de evitat expresii de genul „esti copil mare de acum” sau „uite ce cuminte e Matei, nu plange deloc” sau „inceteaza cu plansul ca ma faci de rusine”. Prin aceste replici nu vei face decat sa starnesti si mai mult supararea copilului.
Perioada de adaptare la gradinita dureaza, in general, de la doua saptamani pana la o luna. Este normal ca in aceasta etapa copilul sa planga dimineata cand lasat la gradinita, sa refuze intrarea in clasa, sa aiba crize de furie la intoarcerea de la gradi si alte manifestari. Insa, de obicei, lucrurile se rezolva dupa maximum o luna de la intrarea in colectivitate. Daca dupa aceasta perioada copilul are in continuare dificultati de integrare este posibil ca acestea sa fie cauzate de o frica de separare puternica si/sau de personalitatea dificila a copilului.
Frica de separare este normala pentru orice copil, iar pana la varsta de 2-3 ani, aceasta este foarte puternica. Copilul este legat de mama, in principal, iar la despartirea de aceasta se teme de necunoscut, de abandon. Cu toate acestea, dupa varsta de 1 an, copilul trebuie obisnuit treptat si cu alte persoane, bunici, rude, prieteni de incredere. La inceput, cateva minute, apoi cateva ore. In felul acesta realizeaza ca nu i se intampla ceva rau in lipsa mamei si nici nu este abandonat.
In schimb, copiii care nu au fost obisnuiti si cu alte persoane percep intrarea in colectivitate ca pe o amenintare continua, zilnica. Din cauza fricii puternice de separare, copilul manifesta crize de plans, furie, urlete. Pot aparea somatizari: varsaturi, dureri de cap, dureri de burta, ameteli, constipatie, diaree.
In cazul in care va confruntati cu astfel de situatii, incercati sa aflati daca nu cumva totul porneste de la voi ca parinti. Lipsa de consecventa, comportamentul ezitant si ambivalent al parintilor, problemele in cuplu (conflicte, separare, divort), stilul de viata haotic se afla adesea la originea problemelor de integrare in gradinita. Revizuiti aceste comportamente si eventual apelati la ajutorul unui specialist in consiliere psihologica/terapie de cuplu si familie.
Referinte:
“Petits tracas et gros soucis de 1 a 7 ans”, Cristine Brunet, Anne-Cecile Sarfati, Edition Albin Michel, 2007
Părinții care locuiesc la curte și dispun de un spațiu mai generos, optează pentru amenajarea…
Ai născut recent, ești în al nouălea cer, dar parcă ceva s-a schimbat. Cu toate…
Mâine, 3 octombrie 2024, se dă startul celei mai mari expoziții din România dedicate copiilor…
Descoperă gama noastră de produse pentru prânz, concepute special pentru a oferi confort, siguranță și…
Gastroenterita pediatrică poate avea cauze variate; de identificarea lor corectă depinde instituirea tratamentului adecvat. Din…
Un frigider cu Wi-Fi poate fi controlat de la distanță cu ajutorul unui app dedicat,…