Egoismul la copii – cand devine motiv de ingrijorare copilul egoist

Egoismul la copii este o trasatura comuna, mai ales in randul celor de varsta mica. Ei nu impart jucariile, dulciurile si aproape nimic din ceea ce au in jur. Totul este al lor. Ceea ce pana la o anumita varsta este normal. Cand apar problemele si cum trebuie sa reactioneze parintii cand copilul este posesiv aflati din acest articol.

Cuprins:

1. Egoismul la copii intre 0 si 3 ani
2. Cauze si factori de risc pentru egoismul la copii
3. Egoismul si relatia dintre frati
4. Cum sa reactionezi cand copilul nu imparte jucariile
5. Sfaturi pentru a-ti ajuta copilul sa fie altruist si generos

Egoismul la copii intre 0 si 3 ani

Pana la varsta de 3 ani, copilul se considera centrul universului. Si crede ca toate lucrurile din jurul lui ii apartin. El nu cunoaste empatia si nici dorinta de a oferi. Acesta este motivul pentru care copilul mic spune „nu vreau sa-ti dau masina/papusa…, e a mea”.

In primii 2-3 ani de viata, universul copilului se limiteaza la familie si mediul familial. El este inconjurat de persoane pe care le cunoaste (parinti, frati, bunici) si obiectele care ii apartin (camera sa, jucarii, carti). In plus, este obisnuit sa i se acorde toata atentia si toate nevoile sa-i fie satisfacute imediat. Cand ii este foame, sete, cand trebuie schimbat, imbracat, mama este langa el si ii aduce alinare. Egocentrismul porneste, asadar, de la nevoile lui primare. Nu stie ca lucrurile se pot intampla si altfel si nu stie cum sa reactioneze atunci cand i se ia ceva ce-i apartine. Astfel se explica refuzul de a imparti jucariile sau alte lucruri pe care le poseda, crizele de furie cand nu primeste imediat ceea ce doreste.

A fi altruist si generos presupune empatie, iar aceasta nu apare inaintea varstei de 6 ani. De aceea, este important sa nu fortati copiii sa-si imparta lucrurile personale, ci mai degraba sa creati situatii care sa-i incurajeze a imparti. Si nu uitati de puterea exemplului: atitudinea voastra ca parinti este cel mai bun model pentru copii.

Empatia la copii nu este o calitate innascuta. Ea se formeaza in timp, pe masura ce copilul capata abilitati sociale si cu ajutorul educatiei si exemplului parintilor. In general, la intrarea in colectivitate este momentul cand copilul incepe sa tina cont si de cei din jur, cand invata sa se joace impreuna cu alti copii.

Pana la 2 ani

Copilul incepe sa devina din ce in ce mai autonom, dar poate deveni frustrat cand nu obtine ceea ce isi doreste sau cand nu reuseste sa faca lucrurile asa cum vrea. Viziunea sa asupra lumii este in continuare centrata asupra sinelui. Inca nu e constient de nevoile celorlalti. La aceasta varsta, copilul inca nu se joaca impreuna cu altii, in adevaratul sens al cuvantului. Este perioada jocului paralel: micutul se joaca alaturi de alti copii. Cand se indreapta catre un alt copil, o face pentru ca este interesat de jucaria sau obiectul pe care il detine celalalt.

La 3 ani

Copilul face primii pasi spre a intelege putin mai bine emotiile persoanelor din jurul sau. Totusi este incapabil de a prevedea reactiile lor. De exemplu, nu realizeaza ca il va face sa planga pe copilul caruia i-a luat jucaria.

Intre 4 si 6 ani

Copilul isi dezvolta empatia. Putin cate putin, el reuseste sa se puna in locul celorlalti si sa realizeze ce reactii pot avea. Spre exemplu, daca isi vede prietenul trist, ii propune sa se joace impreuna jocul preferat. Cu timpul, realizeaza ca fiecare copil din anturajul lui reactioneaza diferit si isi adapteaza comportamentul in functie de interactiunea cu ceilalti. Tot la aceasta varsta, copilul dobandeste capacitatea de a intelege ca un lucru imprumutat este inapoiat. Stie ca jucaria ii apartine, iar dupa ce o imprumuta, o va primi inapoi.

Cauze si factori de risc pentru egoismul la copii

Insa lucrurile nu merg intotdeauna ca pe roate, mai ales in randul copiilor din societatea actuala. Traim intr-o lume centrata pe nevoile copilului. Copilul e rege. Parintii vor sa ii asigure totul si isi organizeaza viata in jurul nevoilor copilului. Rezultatul? Tot mai multi copii au tendinta de a-si dezvolta comportamente prin care pretind sa li se ofere totul fara sa dea ceva in schimb, sa fie ajutati chiar daca pot realiza singuri lucruri. Astfel se incurajeaza, din pacate, neajutorarea invatata si egoismul.

Problema egoismului este influentata si de faptul ca in societatea noastra se pune mult accentul pe consumerism, bunuri materiale, aspect fizic, detinere de functii, titluri. Valori precum empatia, bunatatea, generozitatea sunt tot mai indepartate. Pe de alta parte, incrancenarea cu care multi oameni privesc viata, lispa de intelegere, respect si compasiune fata de ceilalti sunt intalnite la tot pasul, mai ales in marile orașe. Tot mai multi oameni lupta pentru ei insisi, iar copiii – viitoarele generatii – preiau acest model egocentric.

Parintii din ziua de azi muncesc pana la epuizare pentru a-si permite sa le ofere copiilor tot ceea ce-si doresc, imediat ce isi exprima doleantele. Copiii nu mai stiu sa astepte pana obtin un lucru, nu stiu ca trebuie sa faca eforturi pentru acesta, ca trebuie analizate argumente pro si contra, iar refuzul nici nu intra in discutie. Iata o eroare care hraneste egoismul la copii.

Egoismul si relatia dintre frati

In familiile cu cel putin doi copii se constata ca acestia au tendinta de a fi mai putin egocentrici. Ei invata atat sa imparta lucruri, cat si faptul ca altii nu impartasesc intotdeauna acelasi punct de vedere, iar optiunea fiecaruia trebuie respectata. Astfel, treptat, copiii invata sa devina empatici nu doar cu membrii familiei, cat si in colectivitate. Cercetatorii in psihologie au demonstrat ca empatia si capacitatea copiilor de a coopera si a imparti deprinsa in sanul familiei se extinde si in cercul de prieteni.

Copilul unic la parinti manifesta tendinta spre egocentrism, dar asta nu inseamna neaparat ca va fi o persoana egoista tot restul vietii. Datorita modelului de educatie din familie, un copil care nu creste alaturi de frati sau surori intelege ca nevoile celorlalti trebuie luate in considerare. De asemenea, daca parintii au grija sa stimuleze capacitatea de socializare a a copilului incurajandu-l sa-si faca prieteni sau sa aiba relatii apropiate cu alti copii din familie (verisori), atunci el are toate sansele de a deveni o persoana empatica si altruista.

Cum sa reactionezi cand copilul nu imparte jucariile

Refuzul copilului de a nu imparti lucruri care ii apartin, in special jucariile, este o situatie frecvent intalnita in parcuri, locuri de joaca sau alte spatii in care se intalnesc grupuri de copii. În general, exista doua tipuri de atitudini din partea parintilor: fie isi obliga copilul sa cedeze si sa dea jucaria, fie sunt indiferenti si nu intervin intre copii.

Ce recomanda psihologii?

Parintii este bine sa adopte o atitudine pozitiva si adaptata varstei copilului. In cazul in care copilul are sub 3-4 ani, el nu trebuie fortat sa ofere jucaria daca micutul nu doreste asta. Nu acum este momentul sa fie invatat ce inseamna generozitatea. Inca e prea devreme. Pentru el, jucaria face parte din universul lui si nu intelege de ce trebuie sa se desparta de ea. Fortarea copilului, umilirea lui („sa-ti fie rusine, e rusinos sa nu-i dai”) sau, mai grav, smulgerea jucariei nu va face decat sa-i creeze frustrare, razvratire. Pe termen lung, acest comportament va duce la stirbirea personalitatii, putand deveni un copil/tanar/adult caruia ii va fi greu sa spuna „nu”, desi doreste asta. Sau, dimpotriva, ar putea deveni o persoana egoista, narcisista, lipsita de compasiune si empatie.

In cazul copiilor peste 4-6 ani, parintii pot sa le explice de ce este frumos sa oferi, dar aceste discutii nu trebuie sa aiba loc in momente de criza. Impreuna cu copilul, periodic, selectati lucruri care ii apartin (jucarii, hainute) si oferiti-le altor copii. Discutati despre bucuria de a primi, pe care si el o resimte ori de cate ori primeste cadouri. Astfel, in timp, va invata sa fie generos, altruist, intelegator. Va manifesta deschidere catre ceilalti copii si singur va avea initiativa de a oferi. Modelul de disciplina pozitiva se poate dovedi de mare ajutor in acest scop.

Cum iti ajuti copilul sa fie altruist si generos

Cheia pentru dezvoltarea empatiei si generozitatii copilului sta in mainile parintelui. Prin mici gesturi cotidiene, cu rabdare si tact, il poti invata sa devina un viitor adult responsabil, asumat, altruist. Concret, iata ce poti incerca:

• Invita-ti copilul sa observe reactiile si sentimentele celorlalti. De exemplu, in parc, observati impreuna copiii care se joaca si vorbiti despre reactiile copiilor in diverse situatii: cand un copil il impinge pe altul, cand un copil imprumuta trotineta prietenului sau, cand un copil isi pierde locul din leagan.
• Citeste-i copilului tot felul de povestioare si discutati despre ceea ce simt personajele.
• Ajuta-ti copilul sa fie constient de actiunile sale. De exemplu, daca arunca nisip in ochii unui copil, arata-i ca acel copil plange din cauza a ceea ce s-a intamplat. Un alt exemplu, daca l-a lasat pe un copil in locul lui in leagan, apreciaza-l si spune-i ca prietenul lui zambeste si e fericit.
• Incurajeaza-l sa fie atent la nevoile celorlalti. De exemplu, indeamna-l sa-si ajute fratele mai mic (la lectii, sa ii citeasca) sau prietenii de joaca.

• Fii un bun model si arata-i ca iti pasa de ceilalti, rude, bunici, prieteni.
• Jucati-va impreuna si inventeaza diverse jocuri de rol in care prietenii se ajuta intre ei in diverse situatii.
• Pune-i in pachetelul de la scoala saratele, covrigei sau fructe, suficient cat sa poata servi 2-3 copii.
• Integreaza-ti copilul intr-o comunitate: gradinita, scoala, grup de joaca in parc, echipa sportiva. In cadrul grupului in care este integrat invata cat mai firesc ce inseamna sa ceara si sa ofere lucruri.

Referinte:

https://naitreetgrandir.com/fr/etape/3-5-ans/comportement/fiche.aspx?doc=enfant-egocentrique

https://www.psychologue.net/articles/lenfant-unique-un-enfant-egoiste

https://www.childhealing.com/articles/selfishchild.php

Petits tracas et gros soucis de 1 a 7 ans – Christine Brunet, Anne-Cecile Sarfati, Edition Albin Michel, 2007