Cat de des ar trebui alaptat bebelusul? | Intrebari frecvente

Afla cat de des ar trebui alaptat bebelusul direct de la doamna doctor Valeria Herdea, medic primar de medicina de familie cu profil pediatrie si instructor formator. Urmareste materialul video de mai jos pentru a afla raspunsurile la intrebarea ta, sau citeste transcrierea interviului in randurile de mai jos.

Ai nevoie de mai multe raspunsuri la intrebari frecvente despre sarcina, nastere, sau cresterea copiilor? Gaseste raspunsurile in sectiunea de Intrebari Frecvente.

Cat de des ar trebui alaptat bebelusul?

–  transcriere video interviu cu Dr. Valeria Herdea –

Dr. Valeria Herdea:

Un bebelus are nevoie sa fie alaptat la cerere, are nevoie sa fie alaptat atunci cand simte nevoia sa ajunga la sanul mamei. Important este sa-l tinem in brate cat de mult, cat de mult. Daca se poate, e bine sa-l purtam intr-o manduca sau un wrap tot timpul. Contactul piele la piele, contactul aproape de noi; sa ne simta bataile cardiace, ritmul respirator, mirosul, transpiratia, orice. Important este sa simta acele sunete familiare cu care a fost obisnuit în burtica mamei. Deci are nevoie sa fie tinut in marsupiu, si nu intamplator, ci pentru ca acolo creste foarte bine. Nu este modelul cangurului, ci este important sa stim ca orice copil creste cu foarte multa dragoste si foarte multa grija.

In concluzie, alaptatul – care este un dar divin, spun eu, si pe care il au doar femeile, ar trebui să fie una dintre experientele pe care sa si-o doreasca orice femeie, absolut orice femeie, si in primul rand pentru ca suntem capabile toate sa alaptam; nu in ultimul rand, inclusiv mamele care au adoptat si care au preluat aceasta sarcina extraordinara de a creste copii foarte mici, de multe ori au putut alapta, chiar si putin.

Ce este important este sa ne dorim foarte mult. Daca ne dorim foarte mult, sistemul nostru hormonal reactioneaza foarte bine si putem alapta. Laptele matern este un lapte viu, este biodisponibil, si are marea capacitate de a se modula – singurul aliment de pe lumea asta care se poate modula nevoilor sugarului. Sa zicem ca grupul tinta are niste asteptari si este singurul furnizor permanent dispus sa ofere ceea ce isi doreste bebelusul nostru. Intr-un fel sau altul, este o relatie de simbioza extraordinara intre copil care isi doreste sanul mamei si mama care vine in intampinarea asteptarilor copilului ei oferindu-i acea compozitie, acea temperatura, acea calitate si extraordinara siguranta prin laptele pe care il poate da.

Fiecare copil are specia lui. Fiecare copil are laptele pentru care este pregatit sa se dezvolte, sa il primeasca, sa il asimileze, si pe care sa-l prelucreze. Ce este important? De ce spunem noi ca este la cerere? Pentru ca unui copil ii poate fi sete sau foame. Nu stie sa spuna. Plange modulat, dar ca sa invatam cum plange un copil dureaza luni de zile. Important este sa-l luam in brate. In primul rand este senzatia de confort, este in bratele mamei, este in siguranta. In al doilea rand, este instinctul de foame, instinctul de sete. Nu in ultimul rand, aceste instincte de baza sunt completate poate de cel mai important dintre toate – de iubire, de nevoia de afectiune. Asta e nevoia care ne urmareste toata viata.

Un copil care este alaptat este un copil in primul rand iubit. Este un moment de tandrete, de magie intre cei doi, si daca intelegem dimensiunea asta, cred ca avem toate argumentele din lume sa ne zbatem sa alaptam. Toate celelalte argumente cad. O mama poate sa ia si antibiotice daca este nevoie, o mama poate sa primeasca si medicatie daca e nevoie. Dar, sigur, modulata de nevoia copilului ei, de varsta, de greutate, de starea de sanatate.

Nu in ultimul rand, avem nevoie sa stim ca nu exista foarte multe contraindicatii în alaptare. Exista foarte putine. Exista medicatia oncologica, exista radioterapia, exista tratamentul chimioterapic in tuberculoza. Deci foarte putine cazuri in care se contraindica alaptarea. Viremia foarte mare in hepatita B… Sa nu uitam ca sunt tari africane in care, din pacate, acei sugari nu au nicio posibilitate sa supravietuiasca si se permite inclusiv mamelor cu HIV, Sida sa isi alapteze copilul. Si supravietuiesc!

Intre Miracolul alaptarii si refuzul de a alapta este o prapastie uriasa de care n-ar trebui sa se loveasca niciun sugar. Daca totusi nu avem sansa de a alapta, atunci important este sa dam bebelusului nostru biberonul in brate, cat mai aproape de sanul nostru. Si aici ma intorc si spun: tatii au rol minunat, in sensul ca daca mama nu-i disponibila, atunci tatal sau o persoana de incredere, echilibrata – nu dezechilibrata, ci o persoana echilibrata, calma, linistita, empatica, capabila de a darui, sa ia bebelusul in brate si sa ii dea sa manance. Sa stiti ca exista nou-nascuti care pur si simplu au murit pentru ca nu au avut afectiune. Cel mai important lucru in alaptare este sa poti sa oferi afectiune, sa ai disponibilitatea de a sta cu sugarul tau. Asa ca nu exista persoane care nu pot alapta, nu exista incapacitatea de a alapta, decat lipsa de dorinta de a alapta si lipsa unei informari corecte, care sa te invete cat de multe beneficii are pentru copil si pentru mama alaptatul.

Pentru mama, in primul rand prezerva starea ei de sanatate nu doar la nivelul sanilor, dar permite retractia uterului. De asemenea, la nivel endocrin, schimbarile hormonale care se produc pur si simplu refac mama dupa actul nasterii. Si nu in ultimul rand, protectia neurocerebrala. Este extraordinar. Si mai este ceva: gradul de satisfactie al mamelor care alapteaza face ca la aceste mame frecventa anxietatii, depresiei, sa fie mult mai mica decat la mamicile care nu alapteaza. Repet, daca nu alaptezi si iti hranesti copilul artificial, nu inseamna ca esti mai putin mama decat in cazul in care alaptezi. Important este cum o facem. Sa nu lasam bebelusul singur pe o perna si sa ii punem un biberon. Alimentatia la san si in general alimentatia in primul an de viata are aceasta componenta psihoafectiva extraordinara care o diferentiaza de orice alt tip de alimentatie. Si in cursul vietii este de dorit sa nu butonam televizorul si sa ne uitam ce mancam, sa incercam sa ne extragem energiile benefice pozitive din mancare. Riscam sa nu stim ce mancam si riscam sa nu preluam tot ceea ce mancarea ne da, cu atat mai mult alimentarea la san, care este, cred, cel mai important pas din viata noastra pentru un inceput bun.

Inca o data, nu inseamna ca daca nu avem lapte de mama inceputul nu va fi bun, dar va fi un pic mai greu. Si atunci, ramane afectiunea care este esentiala – oferita de bratele mamei sau ale tatalui, in aceeasi masura ca si ale mamei.