Anxietatea de separare la mame este un subiect mai putin cunoscut si despre care nu se vorbeste la fel de mult ca in cazul anxietatii de separare la copii. De ce si cand apare, ce efecte poate avea si cum poate fi gestionata anxietatea resimtita de catre mame?
1. Ce este anxietatea de separare la mame?
2. De ce apare anxietatea de separare la mame?
3. Cum se manifesta anxietatea de separare la mame?
4. Cum poate fi gestionata anxietatea de separare?
Anxietatea de separare este un fenomen frecvent intalnit la copii; acesta apare atunci cand nu mai sunt in contact cu persoana primara de atasament, respectiv membrul familiei cel mai apropiat. Anxietatea de separare este o etapa normala in cursul dezvoltarii celor mici si se manifesta dupa ce bebelusii au o achizitie mentala importanta – permanenta obiectului. Va deveni mai vizibila intre 18 si 24 de luni; apoi incepe sa scada treptat, pana la 4-6 ani. De cele mai multe ori, nivelurile ridicate si apoi care scad treptat coincid cu intrarea copiilor in colectivitate si apoi cu acomodarea la acel mediu nou.
Daca anxietatea de separare la copii este un subiect destul de cunoscut, despre anxietatea de separare la mame se vorbeste mai putin. Nu inseamna insa ca mamele sau parintii in general nu resimt si ei o suita de emotii (uneori contradictorii) legate de separarea pentru perioade mai scurte sau mai lungi de copii.
Anxietatea de separare este mai mult decat a-i duce dorul copilului, lasat cu altcineva sau la cresa (gradinita). Parintele resimte acut lipsa copilului. Anxietatea de separare la mame se refera la sentimentele de grija, tristete sau vina pe care mama le traieste; chiar si in scurtele perioade de timp cand nu este alaturi de copilul sau ori cand anticipeaza separarea de el.
Anxietatea de separare la mame este frecvent intalnita in primele 6 luni dupa nastere, apoi scade treptat in intensitate, pe masura ce copilul creste, achizitioneaza noi abilitati motorii, cognitive, sociale si emotionale si devine tot mai independent de mama sa.
In unele cazuri, anxietatea de separare continua si dupa varsta de 6 luni a copilului, este intensa, si se asociaza cu o supraprotectie a copilului, iar pe termen lung poate avea un impact asupra dezvoltarii competentelor socio-emotionale ale copilului.
La aparitia anxietatii de separare pot contribui factori precum o trauma la nastere, depresia sau anxietatea pre si postnatala, alte probleme legate de anxietate care existau dinaintea sarcinii. Mamele foarte anxioase, de obicei, au o nevoie mai mare de a fi in proximitatea copilului.
Pentru unele mame, nasterea in sine si faptul de a avea un copil poate declansa multa anxietate, pe fondul careia sa apara si anxietatea de separare.
Despre anxietatea postpartum gasiti mai multe informatii in acest articol.
De asemenea, normele sociale si culturale privind acceptabilitatea separarii dintre mama si copil, precum si beneficiile si riscurile percepute de mame ale acestei separari pot contribui la anxietatea de separare.
Mamele resimt o anxietate intensa atunci cand lasa copilul cu altcineva (partenerul, bunicii, bona), cand copilul intra in colectivitate (cresa, gradinita) sau cand ele revin la serviciu.
Anxietatea de separare la mame se manifesta pe de o parte printr-o serie de trairi intense (teama, tristete, neincredere, vinovatie); dar si printr-o gandire catastrofica, marcata de ganduri si scenarii despre ce ar putea sa se intample cat ea nu este langa copil; indoieli privind daca e bine sau nu ca nu e langa el, critica dura despre sine.
Anxietatea de separare la mame poate avea un impact negativ deopotriva pentru ele si pentru copii. Aceasta anxietate de separare le poate impiedica sa se implice in activitati fara copil, pe langa consumul emotional pe care anxietatea il presupune.
Pentru copii, anxietatea de separare a mamei se asociaza de obicei cu o protectie excesiva si o ingradire a spatiului lor de dezvoltare a autonomiei.
In primul rand, daca treci prin anxietatea de separare, e important de stiut ca nu esti singura. Si nu ar trebui sa te simti vinovata sau rusinata de acest lucru.
Intotdeauna emotiile noastre sunt ca niste mesageri, rolul lor este de a ne transmite ceva. Dimpotriva, cu cat le evitam sau incercam sa le reprimam, starea noastra nu se va imbunatati; iar emotiile reprimate vor gasi o cale prin care sa iasa la suprafata (poate chiar prin boli si afectiuni pe care ajungem sa le dezvoltam). Cand treci prin anxietatea de separare, incearca sa te uiti la emotiile pe care le resimti si sa incerci sa afli ce e in spatele lor. (De ce iti este teama? Ce inseamna pentru tine sa nu fii langa copil?)
Vorbeste despre ceea ce simti cu alte mame. Fie ca e vorba de prietene apropiate, de persoane cu care rezonezi, fie in cadrul unor grupuri de suport pentru mame, impartasirea emotiilor si exprientelor ajuta la normalizarea lor. Dar poti primi si sprijin si incurajare, precum si experiente diferite, care sa te inspire.
Pe cat posibil, incearca sa nu proiectezi catre copil emotiile tale legate de separare. E probabil ca si lui sa ii fie greu; dar ii va fi si mai dificil daca simte anxietatea din partea ta.
Primele separari de bebelus sau de copil e firesc sa fie incarcate de o suita de emotii. Cu atat mai mult daca ai fost cea care a petrecut cel mai mult timp alaturi de el. De aceea e nevoie sa capeti incredere ca cine ramane cu copilul se va ingriji bine de el si ca lui ii va fi bine, chiar daca tu lipsesti. Incepe cu pasi mici; in primul rand lasandu-i spatiu si tatalui sa se ocupe de el, sa iasa cu el, sa petreaca timp doar ei doi. Apoi cu persoane apropiate, in care ai incredere, pentru perioade scurte de timp.
Atelierele pentru bebelusi si copii mici pot fi o varianta, in care sa mergi cu copilul, sa fii langa el si in acelasi timp sa aiba ocazia de a explora si de a vedea si alti copii, stiindu-te pe tine acolo. Treptat, te vei acomoda si tu, pe masura ce te vei expune la aceste situatii si vei putea gestiona mai usor emotiile pe care ti le trezesc.
Daca micutul va ramane in grija unui bunic sau a unei bone cand revii la serviciu, obisnuieste-l inainte cu perioade scurte in care ramane cu persoana respectiva. Pe masura ce va obisnuiti amandoi, mareste gradual perioada cat vei lipsi. Cel putin la inceput, planifica aceste exersari atunci cand copilul e odihnit si hranit, astfel incat sa fie mai cooperant.
Pentru perioadele in care vei fi separata de copil, planifica activitati placute pentru tine; poate chiar unele pe care nu le-ai mai facut de mult timp (o intalnire cu prietenii; o iesire in oras; mers la cumparaturi etc.). In acest fel vei putea fi implicata in ceea ce faci si vei avea mai putin timp sa iti faci scenarii si mustrari de constiinta.
Daca iti este greu sa gestionezi singura anxietatea de separare sau daca anxietatea in general iti creeaza dificultati, nu ezita sa soliciti sprijinul unui specialist.
Foarte utile pot fi grupurile de suport pentru parinti sau grupurile care vizeaza anxietatea.
Negestionata corespunzator, anxietatea de separare poate contribui la un stil de atasament nesanatos in relatia parinte-copil.
In final, a invata sa ii dai copilului spatiu si libertatea de a fi cu alte persoane si a experimenta situatii in care tu nu esti implicata va contribui la dezvoltarea independentei lui.
(1) Examining the Factorial Structure of the Maternal Separation Anxiety Scale in a Portuguese Sample – https://www.frontiersin.org/articles/10.3389/fpsyg.2020.571734/full
(2) Understanding parental separation anxiety – https://www.counselling-directory.org.uk/blog/2017/08/10/parental-separation-anxiety
Navigarea prin provocările și incertitudinile pubertății nu este ușoară, nici pentru copii, nici pentru părinți.…
Crăciunul devine magic atunci când nu trebuie să fie perfect. În goana după cadouri impecabile,…
Părinții care locuiesc la curte și dispun de un spațiu mai generos, optează pentru amenajarea…
Ai născut recent, ești în al nouălea cer, dar parcă ceva s-a schimbat. Cu toate…
Mâine, 3 octombrie 2024, se dă startul celei mai mari expoziții din România dedicate copiilor…
Descoperă gama noastră de produse pentru prânz, concepute special pentru a oferi confort, siguranță și…