Amniotita – infectia lichidului amniotic si a membranelor

Amniotita sau corioamniotita este o infectie a lichidului amniotic si a membranelor. Iata care sunt cauzele, simptomele, factorii de risc, metodele de diagnostic si tratament utilizate.

CUPRINS:

1. Ce este amnionita?
2. Cauze si factori de risc
3. Semne si simptome
4. Metode de diagnostic
5. Tratament

Ce este amnionita?

Amnionita, cunoscuta si sub numele de corioamnionita sau infectie intra-amniotica, este o infectie a membranelor si a lichidului amniotic. Este e problema rara si afecteaza aproximativ 2 – 5% dintre sarcinile la termen.

Uterul este in mod normal un mediu steril (nu contine bacterii sau virusuri). Insa, anumite afectiuni pot face uterul susceptibil la infectie. Infectia uterului este o problema grava. Amniotita apare cand anumite bacterii infecteaza membranele care inconjoara fatul (corionul si amnionul) si lichidul amniotic din jurul fatului. Poate duce la nastere prematura sau la o infectie grava la mama si copil.

Ce este lichidul amniotic?

Cand bebelusul este in uter, acesta se afla in sacul amniotic, format din doua membrane, amnionul si corionul. Fatul creste si se dezvolta in interiorul acestui sac, inconjurat de lichid amniotic. Initial, fluidul este format din apa produsa de mama. La aproximativ 20 de saptamani de gestatie, aceasta este insa inlocuita in totalitate de urina fetala, deoarece fatul inghite si excreta lichidul. Lichidul amniotic contine, de asemenea, componente vitale, precum nutrienti, hormoni si anticorpi de combatere a infectiilor.

Lichidul amniotic are mai multe functii, si anume:

• protejarea fatului – fluidul amortizeaza copilul de presiunile exterioare, actionand ca un amortizor;
• controlul temperaturii – fluidul izoleaza bebelusul, mentinandu-l cald si mentinand o temperatura constanta;
• controlul infectiilor –  lichidul amniotic contine anticorpi;
• dezvoltarea plamanilor si a sistemului digestiv – respirand si inghitind lichidul amniotic, bebelusul exerseaza utilizarea muschilor respectivi, pe masura ce cresc;
• dezvoltare musculara si osoasa – pe masura ce bebelusul pluteste in sacul amniotic, are libertatea de a se deplasa, oferind muschilor si oaselor posibilitatea de a se dezvolta corect;
• sustinere pentru cordonul ombilical – fluidul din uter previne comprimarea cordonului ombilical.

Ruptura prematura a membranelor

Daca ruptura membranelor are loc inainte de 37 de saptamani de sarcina, aceasta este cunoscuta sub numele de ruptura prematura a membranelor. In functie de cat de devreme se intampla acest lucru, poate avea consecinte grave pentru mama si copilul nenascut. Este important sa solicitati ajutor medical cat mai curand posibil in acest caz.

Cauze si factori de risc

Amniotita se dezvolta de obicei din cauza unei infectii care poate aparea atunci cand bacteriile care sunt prezente in mod normal in vagin ajung in uter, unde se afla fatul. E. coli, streptococii de grup B si bacteriile anaerobe sunt cele mai frecvente cauze ale amniotitei sau corioamnionitei. Astfel, amniotita este cauzata de o serie de bacterii ce invadeaza uterul. Bacteriile pot patrunde in uter prin fluxul sangvin al mamei sau bacteriile ajung pe la nivel vaginal si pe la nivelul colului uterin.

Factori de risc

Factorii de risc pentru amniotita includ travaliul prematur, ruptura prematura a membranelor, travaliu prelungit, examinari vaginale frecvente in timpul travaliului, infectie cu transmitere sexuala sau alta infectie vaginala. In general, acestea pot permite ca bacteriile din vagin sa aiba acces la uter. Ruptura prematura a membranelor prezinta cel mai mare risc de infectie amniotica. Amnionita poate aparea si in timpul travaliului normal.

Semne si simptome

Simptomele amnionitei sunt variabile. Unul dintre primele semne pot fi contractiile regulate cu dilatarea colului uterin. Aceste simptome impreuna semnifica inceputul travaliului prematur. Poate aparea febra, iar simptomele suplimentare pot include:

• sensibilitate abdominala si uterina;
• lichid amniotic decolorat, cu miros urat;
• ritm cardiac rapid (la mama sau la bebelus).

Testele de laborator pot arata o crestere a numarului de celule sangvine albe. Daca infectia nu este tratata, bebelusul se poate imbolnavi si frecventa cardiaca fetala poate creste. Acest lucru poate fi detectat doar daca mama e spitalizata si monitorizata. Fara tratament, mama poate intra in travaliu prematur. In cazuri rare, o infectie grava ar putea duce la moartea fatului. De asemenea, mama se poate imbolnavi foarte grav si poate dezvolta sepsis. Sepsisul apare atunci cand infectia intra in fluxul sangvin al mamei, provocand probleme in alte regiuni ale corpului. Asta poate include tensiune arteriala scazuta si afectarea altor organe. Bacteriile elibereaza toxine care pot afecta organismul si pot pune viata in pericol.

Metode de diagnostic

Se va face un examen fizic si se vor analiza semnele si simptomele. Este posibil sa fie nevoie si de un test de laborator pentru a depista infectia. Uneori, medicul recomanda o amniocenteza.

Diagnosticarea amnionitei in travaliu se bazeaza pe prezenta febrei, sensibilitatii uterine, numar crescut de celule sangvine albe si lichid amniotic cu miros neplacut. Amniocenteza nu este utilizata pentru a diagnostica amnionita in timpul travaliului normal.

Ce este amniocenteza?

Amniocenteza este o procedura de diagnostic invaziva in care un medic examineaza materialul genetic din lichidul amniotic din jurul fatului. Amniocenteza se efectueaza adesea intre saptamanile 15 -18 de sarcina. Presupune prelevarea cu un ac a 10- 20 ml de lichid amniotic din sac, iar lichidul este trimis pentru testare. Intreaga procedura dureaza aproximativ 45 de minute, dar extractia fluidului in sine dureaza mai putin de 5 minute.

In laborator, ADN-ul fetal este examinat pentru anomalii genetice. Lichidul transporta tesut fetal, inclusiv celule ale pielii si produse reziduale ale fatului, astfel incat poate fi utilizat pentru a evalua daca fatul se dezvolta normal sau daca prezinta riscul de a dezvolta o problema medicala grava sau o anomalie. Fiecare celula de la fat contine informatii genetice. In etapele ulterioare ale sarcinii, amniocenteza poate detecta infectia, incompatibilitatea Rh etc. Amniocenteza este utilizata din ce in ce mai mult pentru gestionarea rupturii timpurii a membranelor in timpul sarcinii.

Aceasta procedura de diagnostic este invaziva, deci poate fi asociata cu unele riscuri. In al doilea trimestru, exista aproximativ 1% risc de avort spontan. Riscurile sunt mai mari daca testul este efectuat inainte de 15 saptamani de sarcina. In al treilea trimestru, poate duce la probleme cu dezvoltarea pulmonara fetala.

Tratament

Medicul va stabili cel mai bun tratament pe baza anumitor elemente:

• starea generala de sanatate si istoricul medical;
• cat de avansata e sarcina;
• cat de grava e infectia;
• cat de bine pot tolera mama si bebelusul tratamentul, procedurile si terapiile etc.

Antibioticele sunt folosite pentru a trata corioamnionita imediat ce infectia este depistata. Tratamentul timpuriu poate reduce febra, poate scurta timpul de recuperare si reduce riscul de infectie si complicatii la bebelus. De obicei, antibioticele se administreaza intravenos si sunt luate si dupa nastere. Este posibil sa se recomande ampicilina, penicilina, gentamicina, clindamicina, metronidazol. Cand infectia raspunde la tratament, medicul va inceta administrarea de antibiotice. De obicei, se recomanda nasterea cat mai curand posibil, pentru a preveni complicatii pentru mama si copil. Poate fi necesar sa se continue tratamentul cu antibiotice si dupa nasterea bebelusului.

Posibile complicatii

Corioamnionita poate provoca o infectie grava a sangelui la mama numita bacteriemie. Acest lucru poate duce la nastere prematura. De asemenea, poate provoca o serie de complicatii grave la nou-nascut. Acestea pot include infectii (cum ar fi pneumonia sau meningita), leziuni cerebrale sau chiar deces.

Astfel, amniotita poate duce la complicatii grave, inclusiv:

• bacteriemie (infectie in sange);
• endometrita (infectie la nivelul mucoasei uterului);
• nevoie de nastere prin cezariana;
• pierderi mari de sange la nastere;
• cheaguri de sange in plamani si pelvis.

Aproximativ 3 – 12% dintre femeile cu corioamnionita dezvolta bacteriemie. Aceasta problema creste, de asemenea, necesitatea de nastere cezariana. Bebelusii nascuti de mame afectate de corioamnionita au un risc mai mare de complicatii grave. Aceasta problema poate duce la meningita.

Prognostic

Prognosticul pe termen lung pentru mamele cu amniotita sunt bune. Fertilitatea viitoare este rareori afectata. Uneori, mai ales la prematuri, pot aparea complicatii pe termen lung. Aceste complicatii pot include boli pulmonare sau afectarea functiei creierului. Depistarea la timp a problemei este vitala pentru un rezultat bun pentru mama si bebelus. Daca nu se solicita tratament, infectia ar putea progresa.

Preventie

Exista o serie de masuri utile pentru a preveni dezvoltarea infectiei, in primul rand. Acestea includ:

• detectarea vaginozei bacteriene (inflamatie vaginala) in al doilea trimestru;
• depistarea unei infectii streptococice;
• reducerea numarului de examinari vaginale efectuate in timpul travaliului.

Este important sa mergeti la controale medicale periodice in sarcina. In caz de ruptura prematura a membranelor, antibioticele scad riscul de corioamnionita.

Referinte:
(1) https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/12309-chorioamnionitis
(2) https://www.healthline.com/health/pregnancy/complications-delivery-amnionitis
(3) https://www.healthline.com/health/pregnancy/infections-chorioamnionitis
(4) https://www.abclawcenters.com/practice-areas/prenatal-birth-injuries/maternal-infections/chorioamnionitis-and-villitis/
(5) https://www.stanfordchildrens.org/en/topic/default?id=chorioamnionitis-90-P02441