Autismul virtual – ce este si cum iti poti feri copilul de dependenta de ecrane

Autismul virtual – cum afecteaza expunerea copiilor la surse media dezvoltarea lor neurologica? Prin ce se aseamana autismul virtual sau digital de autismul clasic?

CUPRINS:

1. Ce este autismul virtual?
2. Ce cauzeaza autismul virtual?
3. Dependenta de ecrane – „invatata” de la parinti?
4. Cum se manifesta autismul virtual?
5. Cum se poate vindeca autismul virtual?
6. Prevenirea dependentelor de ecrane si a autismului virtual

Ce este autismul virtual?

Studiile de caz clinice de actualitate au constatat ca multi copii mici (0-3 ani) care petrec prea mult timp in fata ecranelor – la televizor, tableta, telefon, jocuri video – prezinta simptome etichetate ca fiind de autism. Aceleasi cercetari au sugerat ca dupa reducerea accesului copilului la ecrane de acest tip cateva luni, simptomele au disparut.

Termenul pentru acest fenomen este „autismul virtual” sau autismul indus de ecranele electronice. Termenul „autism virtual” a fost folosit prima data de psihologul clinician roman Dr. Marius Zamfir.

In urma incidentei crescute a simptomelor de autism vazute in randul copiilor si tinerilor, au fost efectuate o serie de cercetari care au aratat o tendinta puternica de manifestare a simptomelor similare autismului dupa timpul prelungit petrecut in fata ecranelor: televizor, computer, tableta sau telefon.

Cum a aparut ideea de autism virtual?

Timp de 6 ani, un psiholog din Romania a fost martorul unei cresteri uluitoare in ceea ce priveste tulburarile din spectrul autist in randul tinerilor dintr-un spital pentru copii. Cauza a fost necunoscuta, asa ca s-a pornit o analiza a datelor pacientilor. S-a observat ca cei care prezentau simptome de autism petreceau 4 sau mai multe ore pe zi uitandu-se la ecrane precum televizor, computer, tableta sau telefon. Tulburarea de spectru autist include o gama sau un spectru de comportamente. Cei afectati in principal au dificultati in comunicarea si interactiunea sociala cu ceilalti. Acestia pot avea interese foarte restranse si pot petrece ore in sir facand acelasi lucru, cum ar fi vizionarea aceluiasi videoclip pe internet, de exemplu. Un astfel de comportament afecteaza viata sociala a copilului, performantele scolare si profesionale ulterioare.

Psihologul le-a cerut parintilor sa le restrictioneze copiilor accesul la astfel de ecrane pentru o vreme, si sa ii incurajeze sa efectueze altfel de activitati, precum jocul in aer liber, cititul, socializarea etc. S-a pus chiar accentul foarte mult pe socializare, pentru ca tocmai aceasta este cea mai mare provocare cand vorbim de autism. Dupa aceasta perioada de cateva luni simptomele s-au redus, si astfel a luat nastere ideea de „autism virtual” sau autism indus de ecrane. Daca in cazul copiilor mai mici de 18 luni simptomele s-au redus complet in cateva luni, pentru cel mai mare pacient din cercetare, care avea 8 ani, a durat 2 ani pentru ca simptomele sa se reduca complet.

Ce cauzeaza autismul virtual?

Creierul la orice varsta, dar mai ales in etapele de dezvoltare, se adapteaza mediului. Dependenta de telefon si alte ecrane este tot mai intalnita in randul populatiei, inclusiv in randul copiilor, de la varste fragede. Autismul virtual, spre deosebire de autism in general, are o cauza mai clara si anume expunerea celor mici la medii virtuale, in prima parte a copilariei – 0-3 ani. Astfel, factorul declansator pentru autismul virtual, care este o tulburare de neuroconectivitate, pare a fi mediul virtual in etapa de dezvoltare senzorio-motorie, si privarea socio-emotiva si socio-motorie a copilului tot din cauza ecranelor.

Autismul virtual sau autism digital este insa diferit de autismul clasic. Diferenta este in general la nivel neurologic, pentru ca in cazul autismului clasic afectarea este mai severa, caracterizata de afectarea permanenta a unor regiuni ale sistemului neurologic. In cazul autismului virtual vorbim de probleme in dezvoltare corecta a sistemului neurologic din cauza expunerii timpurii la ecrane si din cauza privarii psiho-motorii, psiho-emotionale, senzoriale, afective, sociale. Aceste legaturi nu sunt afectate, ci pur si simplu nu se dezvolta asa cum ar trebui.

Televizorul si problemele de dezvoltare

Televizorul si autismul par sa prezinta o legatura, mai exact faptul ca expunerea prelungita la televizor a celor mici le afecteaza limbajul, gandirea si cognitia in general, si dezvoltarea neurologica. Apare o suprastimulare pe care creierul nu o poate controla si sunt inhibate o serie de procese mentale. Cei mici pot dezvolta dependenta cu usurinta, si nu mai sunt interesati de mediul inconjurator si de alte activitati, pentru ca televizorul le ofera direct senzatii si stimuli puternici vizuali si auditivi. Devin captati de lumini si sunetele ecranelor si dispozitivelor electronice, care le capteaza toata atentia si le afecteaza dezvoltarea normala a creierului.

Dependenta de ecrane – „invatata” de la parinti?

De cate ori iti verifici telefonul pe zi? Tot mai multi adulti sunt dependenti de tehnologie, lucru pe care il invata si copiii de la noi.

Dependenta parintilor de tehnologie afecteaza relatia cu copiii si viata de familie. Parintii care folosesc excesiv dispozitivele media interactioneaza mai putin cu copiii, discuta mai putin si este afectata in general relatia parinte-copil. In loc sa va verificati telefonul, incurajati-i pe copii sa vorbeasca, sa comunice si sa fie interesati de conversatie.

Apare adesea tendinta ca dupa o zi grea sa ii lasam pe cei mici in fata televizorului sau tabletei, pentru ca noi, adultii, sa avem un moment de liniste dupa o zi grea. O alta greseala este ideea ca este in regula sa le oferim celor mici accesul la desene animate si televizor, pentru ca noi poate nu am avut si e ceva bun pentru ei. De asemenea, exista tendinta de a-i oferi copilului tableta sau telefonul cat mananca, pentru a-l incuraja sa consume alimentele, sa nu faca mofturi la masa sau ca metoda de rasplata – deloc sanatos pentru cel mic.

Copilul trebuie invatat sa socializeze, sa interactioneze, sa ofere atentie – pentru ca, asa cum spune psihologul Marius Zamfir – un copil care nu primeste atentie, nu va putea oferi atentie! Copilul trebuie incurajat cu activitati senzorio-motorii si interactiune sociala cat mai multa pentru o neurodezvoltare corespunzatoare.

Cum se manifesta autismul virtual?

Cand vine vorba de primele semne autism virtual, la bebelusi vorbim de pierderea interesului pentru vocea sau prezenta parintilor, anumite comportamente repetitive si probleme cu interactiunea. Simptomele par a fi la un anumit nivel similare cu cele din autismul clasic, fiind si motivul pentru care e numit autism virtual. Copilul prezinta probleme si dificultati de vorbire si exprimare, nu raspunde la nume, are probleme in ceea ce priveste contactul vizual si nu arata cu degetul. De asemenea, nu interactioneaza si nu se joaca. Copilul nu priveste interlocutorul, nu raspunde cand e strigat, nu e atent sau nu intelege ce i se spune etc.

Lipsa contactului vizual si lipsa contactului social sunt semne care trebuie sa dea de gandit si atrag atentia asupra acestei probleme. De asemenea, copilul tinde sa aiba reactii anormale la anumite zgomote, nu intelege limbajul simplu si are probleme cu joaca – de exemplu, nu intelege jocul simbolic, cum ar fi jocul de rol.

Pe de alta parte, apare tendinta spre joc repetitiv sau stereotipic – invarte anumite obiecte, face anumite miscari cu mainile, inchide si deschide usi de foarte multe ori etc.

Cum se poate vindeca autismul virtual?

Autismul virtual poate fi reversibil daca se intervine la timp, de obicei in primii 2 ani. Se considera ca daca pana la varsta de 1 an jumatate se intervine, prin eliminarea accesului la surse media, nu mai e necesara terapia de specialitate. Specialistii spun ca in perioada 1 an si 6 luni – 1 an si 8 luni sunt necesare in general intre 1-4 luni de terapie specializata – terapie autism virtual. E necesara reducerea accesului la surse media si inlocuirea cu activitati potrivite varstei. De multe ori e necesara terapie de pana la 2 ani pentru o recuperare completa.

De aceea, e absolut necesara diagnosticarea problemei cat mai devreme, inainte de varsta de 2 ani. Cu cat e depistata problema mai devreme, cu atat e mai usor sa fie eliminata cauza si sa fie tratata problema.

• Se recomanda ca ecranele si sursele media sa fie inlocuite cu socializarea si interactiunea sociala.
• Cititi-i copilului povesti cat mai des, incurajandu-l sa fie cat mai atent, sa descrie si sa arate ceea ce i se povesteste etc.
• Parintii trebuie sa isi incurajeze copiii sa citeasca, sa se joace si sa efectueze tot felul de activitati care sa le stimuleze cognitia si imaginatia.

Prevenirea dependentei de ecrane si a autismului virtual

Intr-o familie, este esential ca ambii parinti sa prezinte un front comun de actiune. In calitate de parinti, fiecare trebuie sa ia in serios problema si sa convina asupra unor obiective comune. Discutati impreuna situatia si, daca este necesar, stabiliti obiectivele dorite, astfel incat atunci cand vine vorba de copil, sa fiti pe aceeasi lungime de unda. Daca e vorba de un singur parinte, acesta trebuie sa isi stabileasca obiectivele, sa se gandeasca la ceea ce trebuie spus si sa se pregateasca pentru raspunsul emotional probabil din partea copilului.

Sfaturi:

• Discutati cat mai mult cu copilul, incurajati socializarea si interactiunea cu el.
• Fiti un exemplu pentru copil si limitati personal utilizarea surselor media. Nu folositi sursele media cand sunteti cu copilul.
• Stabiliti de comun acord un program pentru accesul la surse media. Stabiliti reguli si limite rezonabile.
  Academia Americana de Pediatrie recomanda ca cei mici sa nu fie deloc expusi la mediul virtual in primii 2 ani de viata. Ulterior, pana la varsta de 6 ani se recomanda maximum o ora pe zi, iar intre 6-12 ani maximum 2 ore pe zi.
• Controlati accesul copiilor la orice fel de surse media.
• Daca observati anumite comportamente neadecvate ale copilului sau semne de dependenta, solicitati ajutorul unui psiholog.
• Evitati sa lasati copilul in fara telefonului, tabletei sau televizorului ca mod de a-l rasplati, pentru „a sta cuminte” sau pentru a-i capta atentia.
• Incurajati copilul sa fie cat mai activ, sa se implice in treburile si activitatile casnice, sa descopere activitati si lucruri noi, sa se joace cat mai mult si sa socializeze cat mai mult.
• Ascultati nevoile copilului, sustineti comunicarea nevoilor si interactiunea.
• Cititi cu cel mic cat mai mult si incurajati-l sa citeasca.

Referinte:
(1) http://stopautismvirtual.ro/
(2) The consumption of virtual environment more than 4 hours/day, in the children between 0-3 years old, can cause a syndrome similar with the autism spectrum disorder, link: https://www.researchgate.net/publication/323748812_THE_CONSUMPTION_OF_VIRTUAL_ENVIRONMENT_MORE_THAN_4_HOURSDAY_IN_THE_CHILDREN_BETWEEN_0-3_YEARS_OLD_CAN_CAUSE_A_SYNDROME_SIMILAR_WITH_THE_AUTISM_SPECTRUM_DISORDER
(3) Virtual autism and its effects on the childs evolution, link: http://www.afahc.ro/ro/afases/2018/43-CristinaBalan.pdf
(4) Virtual autism: a new threat to toddlers, link: https://durablehuman.com/virtual-autism-new-threat-toddlers-too-much-screen-time/
(5) Early electronic screen exposure and autistic-like symptoms, link: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5849631/
(6) There Is a New Link Between Screen-Time and Autism, link: https://www.psychologytoday.com/intl/blog/the-fallible-mind/201706/there-is-new-link-between-screen-time-and-autism

Despre autor

Mancas Malina

Absolventa a Facultatii de Bioinginerie Medicala - Universitatea de Medicina si Farmacie din Iasi, si a unui masterat de Bioinginerie Clinica.