Sindromul Marfan consta intr-o serie de anomalii ale tesutului conjunctiv care au ca rezultat tulburari oculare, scheletice si cardiovasculare. Afla tot ceea ce trebuie sa stii despre Sindromul Marfan din articolul de mai jos.
CUPRINS:
Sindromul Marfan consta intr-o serie de anomalii ale tesutului conjunctiv care au ca rezultat tulburari oculare, scheletice si cardiovasculare. Defectele moleculare de baza rezulta din mutatii ale genei care codifica glicoproteina fibrinil-1 (FBN1), care sustine celulele din matricea extracelulara.
Defectele structurale principale implica sistemele cardiovascular, musculoscheletal si ochii, dar si sistemul respirator si sistemul nervos. Caracteristicile sindromului Marfan rezulta din schimbarile in tesutul conjunctiv al organismului si in controlul cresterii corporale. Ca urmare, multe sisteme ale corpului sunt afectate, inclusiv inima, vasele sangvine, oasele, tendoanele, cartilajul, ochii, sistemul nervos, pielea si plamanii.
Sindromul Marfan este cauzat de un defect al genei care codifica structura fibrilinei si a fibrelor elastice, o componenta majora a tesutului conjunctiv. Aceasta gena se numeste fibrillin-1 sau FBN1.
In cele mai multe cazuri, sindromul Marfan este mostenit. Modelul se numeste autozomal dominanta, adica apare in mod egal la barbati si femei si poate fi mostenit de la un singur parinte cu sindrom Marfan. Persoanele care au sindromul Marfan au 50% riscul de a transmite tulburarea copiilor. In 25% dintre cazuri, apare o noua afectare a genei – mutatie spontana – din cauze necunoscute. Probabilitatea unei astfel de mutatii este destul de neobisnuita, aparand la aproximativ 1 din 20.000 de nasteri. Sindromul Marfan este, de asemenea, denumit tulburare genetica de expresie variabila, deoarece nu toate persoanele cu sindrom Marfan are aceleasi simptome, in acelasi grad.
Sindromul Marfan este prezent la nastere. Cu toate acestea, nu poate fi diagnosticat pana la adolescenta sau la varsta adulta.
Semnele si simptomele sindromului Marfan se dezvolta in timp. Simptomele sindromului Marfan pot include:
In majoritatea cazurilor, boala progreseaza odata cu varsta si simptomele sindromului Marfan devin vizibile pe masura ce apar modificari ale tesutului conjunctiv.
Sindromul Marfan este des asociat cu prolapsul valvei mitrale, risc mare de endocardita – o infectie a peretelui inimii sau a valvelor, care poate pune viata in pericol. Una dintre celelalte probleme grave implica aorta, crescand riscul de marire a aortei (numita dilatarea aortica) asociata cu risc de rupere si scurgere a sangelui (numita disectie aortica). Alte probleme cardiace comune printre persoanele cu sindrom Marfan includ dilatarea ventriculului stang si dilatarea arterelor pulmonare.
Pentru stabilirea sindromului trebuie sa existe o colectie de caracteristici majore caracteristice. Un diagnostic necesita o evaluare coordonata de catre un cardiolog, oftalmolog, chirurg ortoped si genetician, toti cu experienta in sindromul Marfan. Primul pas in diagnosticarea sindromului Marfan este un examen fizic si analiza istoricului familial. Medicul va asculta inima pentru a detecta orice sunete anormale ale inimii. Alte investigatii includ:
Testul genetic – este un test de laborator specializat care detecteaza modificari sau mutatii in materialul genetic (ADN, gene sau cromozomi). De cele mai multe ori, testarea genetica se face prin analiza unei probe de sange, dar uneori sunt necesare alte probe, cum ar fi celulele de piele sau fire de par. FBN1 este o gena ce poate prezenta peste 2000 de mutatii diferite. Odata ce o mutatie se gaseste la un membru al familiei, sunt sanse foarte mari ca acea mutatie sa fie prezenta la ceilalti membri ai familiei afectate. Testarea FBN1 este foarte costisitoare.
Sindromul Marfan necesita un plan de tratament individualizat in functie de nevoile pacientului. Unii oameni pot sa nu necesite tratament, doar monitorizarea bolii, dar altii necesita tratamente cu medicamente sau chiar interventii chirurgicale.
Majoritatea copiilor cu sindrom Marfan au boala pentru ca au mostenit-o de la unul dintre parinti, dar uneori boala apare fara un istoric familial. Copiii cu sindrom Marfan sunt inalti, au degete lungi si foarte subtiri, fata alungita, maxilar mic si dinti aglomerati. Pieptul este usor proeminent si pot avea scolioza sau picior plat – platfus. Unii copii au simptome usoare, in timp ce altii au probleme mai grave de sanatate.
Nu exista niciun tratament pentru sindromul Marfan deoarece modificarea genei nu poate fi inversata, dar majoritatea simptomelor pot fi tratate. Este important ca cel mic sa beneficieze de controale medicale periodice pentru analiza inimii, a ochilor, a oaselor si nu numai. Poate fi necesara limitarea unor activitati fizice, cum ar fi sporturile de contact. Se pot recomanda medicamente pentru scaderea tensiunii arteriale, interventii chirurgicale cardiovasculare etc.
De asemenea, extrem de importanta este includerea copiilor cu sindrom Marfan in grupuri sociale si angrenarea in activitati sportive, distractive, jocuri, activitati sociale etc. Cei mici trebuie familiarizati cu boala pe care o au, cu simptomele si semnele de complicatii.
In cazul bebelusilor, semnele de boli cardiace pot fi mai usor de depistat si mai grave decat la copiii mai mari. Acestia pot avea si prolaps de valva mitrala si probleme de respiratie. La copiii in varsta de pana la 12 ani, cele mai frecvente simptome sunt la nivelul oaselor – se observa forma scheletului, degetele lungi si foarte subtiri, forma cutiei toracice, laxitatea articulara, scolioza si se depisteaza adesea problemele de vedere. De la varsta adolescentei, semnele sunt tot mai vizibile, si se poate pune adesea diagnosticul de sindrom Marfan.
Nu exista niciun remediu pentru sindromul Marfan in acest moment. Cu toate acestea, cu depistarea si constientizarea timpurie, exista solutii pentru a imbunatati calitatea vietii si pentru a creste speranta de viata a unei persoane cu sindrom Marfan.
Persoanele cu sindrom Marfan pot dezvolta complicatii severe ortopedice, cardiovasculare si oculare. Daca in 1972 speranta medie de viata era de aproximativ 45 de ani, acum speranta medie de viata este de aproximativ 70 de ani.
Aceasta imbunatatire a sperante de viata se datoreaza in principal studiilor care au ajutat la intelegerea bolii, diagnosticarea precoce, progresele in domensiul tratamentului complicatiilor, imbunatatirea tehnicilor chirurgicale si modificarile stilului de viata.
Referinte:
Navigarea prin provocările și incertitudinile pubertății nu este ușoară, nici pentru copii, nici pentru părinți.…
Crăciunul devine magic atunci când nu trebuie să fie perfect. În goana după cadouri impecabile,…
Părinții care locuiesc la curte și dispun de un spațiu mai generos, optează pentru amenajarea…
Ai născut recent, ești în al nouălea cer, dar parcă ceva s-a schimbat. Cu toate…
Mâine, 3 octombrie 2024, se dă startul celei mai mari expoziții din România dedicate copiilor…
Descoperă gama noastră de produse pentru prânz, concepute special pentru a oferi confort, siguranță și…
View Comments
Buna ziua. Va rog, daca se poate, sa-mi spuneti, care sunt investigatiile ce trebuie facute pentru a confirma dignosticul de sindrom Marfan?
Multumesc.