Frica de intuneric la copii

Frica de intuneric este una dintre cele mai frecvente frici ale copiilor mici si prescolari. Ajutandu-i sa depaseasca aceasta teama, parintii le pot oferi increderea ca in viitor se vor putea confrunta si cu alte eventuale frici.

Cuprins:

(1) Cand si de ce apare frica de intuneric?
(2) Cum ii pot parintii ajuta pe cei mici?
(3) Frica de intuneric – cand ar trebui sa ne ingrijoram?
(4) Frica de intuneric si fobia de intuneric

Cand si de ce apare frica de intuneric?

Copiii se tem in general de lucrurile pe care nu le inteleg sau nu le pot controla. Pe masura ce cresc si descopera lumea, inteleg si faptul ca exista lucruri care ii pot rani. Apoi, undeva intre 2 si 3 ani incepe sa se dezvolte imaginatia, iar pana la varsta scolara creierul lor nu este suficient de dezvoltat pentru a face diferenta intre realitate si fantezie. Acesta e contextul in care apar primele frici – incep dupa varsta de 2 ani si continua pe perioada prescolaritatii. Frica de intuneric este una dintre temerile care afecteaza cei mai multi copii si pana la un punct, face parte din dezvoltarea lor normala. Imaginatia lor foarte activa poate crea o serie de personaje negative si scenarii care au loc odata ce se stinge lumina.

Unii copii pot dezvolta frica de intuneric fara un motiv anume, in timp ce la altii exista un factor declansator de la care porneste teama: o poveste infricosatoare pe care au auzit-o, desene animate sau un film violent sau care i-a speriat, un eveniment care i-a marcat negativ. O posibila explicatie pentru care oamenii se tem de intuneric este ca in absenta luminii ne lipsesc stimulii vizuali, deci nu putem vedea ce e in jurul nostru si asta ne sperie. Acest lucru este valabil si la copii.

Severitatea fricii de intuneric variaza de la un copil la altul. In general, cei cu o structura anxioasa resimt mai puternic frica: pot refuza sa se culce seara, au treziri frecvente in timpul noptii sau se tem sa intre ziua intr-o camera intunecata neinsotiti.

Factori predispozanti

Exista si cativa posibili factori predispozanti care contribuie la cresterea riscului ca un copil sa dezvolte mai multe frici:

• O vulnerabilitate mostenita genetic. Unii copii au un temperament mai sensibil, care ii predispune la dezvoltarea anxietatii.
• Cel putin un parinte anxios. Copiii invata cum sa reactioneze observandu-i pe parinti, inclusiv in situatiile cu potential anxiogen: ei vor invata sa se teama pentru ca si parintele se teme.
• Un parinte hiper-protectiv. Un copil dependent e mai probabil sa se simta neajutorat cand e singur in astfel de situatii.

Factori de risc

Exista si factori de risc din mediul in care creste copilul, care pot contribui la aparitia fricii de intuneri:

• expunerea la televizor, la programe cu un continut nepotrivit varstei lor (violent, infricosator, suprastimulant);
• povestile si cartile cu personaje infricosatoare, cu monstri sau vrajitoare, care pot alimenta imaginatia copiilor;
• amenintarile adresate copilului de genul “daca nu esti cuminte, vine Bau-Bau/lupul”.

Alte posibile cauze

Uneori copilul poate auzi o discutie intre parinti pe care sa o interpreteze in sens de pericol prin prisma imaginatiei bogate, sau vede o stire la televizor care aparent nu pare amenintatoare Teama de intuneric poate fi mentinuta si de lipsa unei rutine de culcare bine stabilita si relaxanta, care sa le ofere predictibilitate si linistire inainte de somn.

Alteori frica de intuneric poate fi legata de un eveniment extrem de stresant pentru micuti. Divortul parintilor, pierderea unei persoane dragi sau a unui animal de companie, aparitia unui fratior pot fi cauzele anxietatii, care apare in special noaptea, sub forma fricii de intuneric.

Daca teama de intuneric nu este gestionata, rutina de la culcare si somnul in general pot avea de suferit. Pe termen lung, daca frica de intuneric nu se amelioreaza, ba chiar devine mai severa cu timpul, este recomandat sa consultati un psiholog.

Cum ii pot parintii ajuta pe copii cu frica de intuneric?

In cele mai multe cazuri, frica de intuneric este normala si se rezolva in timp, mai ales daca cei mici au sprijinul parintilor. Ce pot face parintii daca micutii lor se tem de intuneri?

Comunicare si empatie

• Aflati de ce le este frica mai exact, punandu-le intrebari deschise si acordandu-le intrega atentie atunci cand va povestesc. Poate fi vorba de monstrii care cred ca se ascund in dulap sau sub pat, de ce s-ar putea intampla cand se stinge lumina etc. Uneori teama de intuneric se poate asocia altor ingrijorari ale copiilor: teama ca parintii s-ar putea desparti sau ca ar putea muri. In aceste cazuri, intunericul nu face decat sa le accentueze aceste temeri.
• Aratati-le copiilor ca le luati frica in serios. In loc sa le spuneti “Stai linistit, nu e nimic sub pat.”, aratati-le empatie si faptul ca le intelegeti frica (de exemplu, “Vad ca esti foarte speriat atunci cand stingem lumina pentru ca ti-e teama ca ar putea sa iasa ceva de sub pat.”)
• Vorbiti despre ce inseamna intuneric si de ce apare, folosind termeni si explicatii cat mai adecvate varstei lor. Insistati pe faptul ca intunericul e infricosator doar pentru ca nu putem vedea ce e in jurul nostru. Ca sa se convinga ca nu e nimic din ce isi imagineaza, pot aprinde lumina.
• Nu incurajati credinta lor in creaturile fantastice de care se tem. Daca, de exemplu, ii asigurati ca veti alunga monstrii sau simplul fapt de a va uita in dulap sau sub pat, nu faceti decat sa ii intariti ideea ca acestia intr-adevar exista. In functie de varsta, le puteti povesti cum imaginatia lor este cea care creeaza personajele de care se tem.
• Spuneti-le ca e normal ca cei mici sa aiba frici si cu ajutorul parintilor pot sa le depaseasca. Povestile-le, daca e cazul, cum v-a fost frica de intuneric in copilarie si cum ati depasit teama.

Somnul si rutina de seara

• Asigurati-i de fiecare data ca patul lor (in cazul in care dorm singuri in patul lor) este sigur, ca nimic rau nu se va intampla si ca sunteti aproape de ei. Astfel ei vor invata ca dormitorul si patul lor e un loc unde se pot simti in siguranta.
• Asigurati-va ca cei mici au o rutina de somn placuta si relaxanta. Rutina in sine le ofera sentimentul de control pentru ca e predictibila, si fiind si relaxanta, ii ajuta sa le scada nivelul de anxietate.
• Inainte de culcare, includeti in rutina de seara activitati placute si linistite (cititul, jocuri usoare precum un puzzle) si evitati povestile infricosatoare, desenele sau filmele cu un continut violent si infricosator sau alte elemente care ar putea sa ii supere pe copii.
• In rutina de seara puteti include un subiect placut la care cel mic sa se gandeasca pana a a doua zi. De exemplu, ii puteti propune o activitate placuta pe care urmeaza sa o faceti curand si in legatura cu care il rugati sa se gandeasca la detaliile organizarii. Daca cel mic are ceva pe care sa se concentreze, e mai putin probabil ca anxietatea provocata de intuneric va fi la fel de ridicata.
• Daca cei mici dorm singuri in camera lor, o lumina de veghe aprinsa pe hol sau in camera lor, pe care eventual sa o aprinda atunci cand vor, le poate oferi sentimentul de control. Ideal este ca lumina sa nu fie puternica, pentru ca aceasta va interfera cu somnul copiilor.

Jocuri si activitati ziua

• Pe durata zilei, e important ca cei mici sa fie activi fizic, pentru ca si miscarea ajuta la reducerea nivelului de anxietate si stres.
• Jucati cu copiii jocuri in intuneric (jocuri cu lanterna, cautare de comori), astfel ei vor percepe intunericul si altfel decat infricosator.
• Incurati-i sa gaseasca solutii la frica de intuneric, dandu-le exemple despre cum gestionati voi, parintii, anumite frici pe care le aveti.
• In timpul zilei, faceti cu cei mici activitati care sa le dezvolte increderea in sine si abilitatile de a face fata situatiilor de care se tem. De exemplu, vorbiti despre fricile care apar cand vine ora de culcare si incurajati-i sa gaseasca noi modalitati de a raspunde acestora.
• Pasul cel mai important este sa ii incurajati-i sa isi confrunte frica, treptat. De exemplu, puteti incepe prin citirea de carti sau povesti in care personajele se tem de intuneric si il confrunta, apoi sa stea in patul lui in intuneric insotit de cateva ori, apoi sa incerce singur.

Cartile care abordeaza frica de intuneric sunt o metoda foarte utila prin care copiii pot vedea ca nu sunt singurii care se confrunta cu aceasta teama, dar ca si exista solutii si personaje care au reusit sa-si invinga frica de intuneric. Iata cateva titluri de carti in limba romana care vorbesc despre frica de intuneric la copii:

• Domnul Întuneric se strecoară (Ella Burfoot)
• Nu mi-e frică de întuneric (Helena Harastova)
• Prima Monstrulina-Număratul oițelor e o prostie (Markus Heitz)
• Bufniţa care se temea de întuneric (Jill Tomlinson)
• Secretul monstrului (Otilia Mantelers)
• Magnus și leul nopții (Sanne Dufft)
• Întunericul (Lemony Snicket)
• Steaua de noapte bună (Jane Massey şi Amy Sparkes)

Ce nu ar trebui sa faca parintii

• Sa ii forteze sa fie curajosi si sa se confrunte cu situatia de care le este frica.
• Sa faca glume pe seama fricii lor de intuneric sau sa radem de ei, mai ales in prezenta prietenilor lor. Problema fricii de intuneric nu doar ca nu se va rezolva, iar copiii se vor simti rusinati si vinovati.
• Sa isi arate frustrarea sau furia fata de cei mici. Uneori ei se pot teme de lucruri pe care adultii nu le considera periculoase sau infricosatoare.
• Oricare dintre aceste actiuni nu doar ca nu ajuta si sustin copii, ci pot inrautati lucrurile.

De asemenea, nu ignorati teama de intuneric a copilului si eventual o posibila problema care sta la baza fricii de intuneric, adica o situatie/eveniment pe care cel mic o percepe ca fiind extrem de stresanta.

Frica de intuneric – cand ar trebui sa ne ingrijoram?

In general, cand copiii au intelegerea si sprijinul parintilor, frica de intuneric se amelioreaza si apoi dispare in cateva saptamani.

Daca frica de intuneric apare in urma unui eveniment traumatizant pentru copil si nu dispare mult dupa evenimentul respectiv, este indicat sa consultati un psiholog.

In general (chiar si in lipsa unui eveniment traumatizant), daca frica de intuneric nu se amelioreaza pana la disparitie pe masura ce copilul creste, sau dimpotriva, incepe sa fie mai puternica, este indicat sa consultati un psihoterapeut, intrucat poate fi vorba de o fobie de intuneric.

De asemenea, daca vi se pare ca cel mic este foarte anxios si temator, iar starile de ingrijorare sau frica ii afecteaza activitatea, jocul si viata in general, cereti ajutor profesional.

Frica de intuneric si fobia de intuneric

Cand frica de intuneric devine extrema si afecteaza viata copilului (somnul, jocul, scoala) sau adultului, poate fi vorba despre fobia de intuneric (nictofobia). Daca frica de intuneric este de obicei normala si face parte parte din dezvoltare, fobia de intuneric consta intr-o frica irationala, asociata cu o anxietate severa. Uneori, daca frica de intuneric nu se rezolva in copilarie, poate creste in intensitate pana la varsta adulta si deveni o fobie de intuneric.

Copilul resimte urmatoarele simptome fizice si emotionale fata de intuneric:

Simptome fizice:

• accelerearea batailor inimii;
• transpiratie;
• apasare sau durere in piept;
• probleme de respiratie;
• disconfort/durere de stomac;
• tremurat;
• furnicaturi in corp;
• ameteala.

Emotii:

• anxietate coplesitoare sau panica;
• senzatia pierderii controlului;
• nevoia urgenta de a scapa din situatia respectiva;
• sentimentul de neajutorare in fata fricii;
• pierderea controlului;

In aceste cazuri, in care somnul copilului este grav afectat (nu reuseste sa adoarma, se trezeste des, nu se odihneste) sau frica lui de intuneric este exagerata, se recomanda consultarea unui psiholog cu experienta in psihoterapia fobiilor. Terapia cognitiv-comportamentala este cea mai des utilizata in fobii, cu o rata ridicata de succes. Terapeutul va combina tehnica expunerii cu metode cognitive si de relaxare, pentru tratarea fobiei.

• Expunerea consta in realizarea unei liste cu situatii legate de intuneric, ierarhizarea lor in functie de nivelul de frica si expunerea pacientului la fiecare dintre acestea in mod repetat, pana cand acea situatie nu mai provoaca anxietate sau panica.
• Tehnicile cognitive vizeaza constientizarea de catre pacient a faptului ca intunericul poate avea si conotatii/consecinte pozitive, nu doar negative si infricosatoare.
• Prin tehnicile de relaxare se vizeaza ameliorarea simptomelor fizice asociate si gestionarea stresului.
  Toate tehnicile sunt adaptate varstei si nivelului de intelegere a copiilor, putand fi combinate si cu terapie prin joc.

 

Referinte:

(1) Anxiety and fear in children – https://www.betterhealth.vic.gov.au/health/ConditionsAndTreatments/fear-and-anxiety-children
(2) Strategies for Overcoming Nighttime Fears – https://my.clevelandclinic.org/health/articles/pediatric-nighttime-fears
(3) How to help a child who is afraid of the dark – https://riseandshine.childrensnational.org/how-to-help-a-child-who-is-afraid-of-the-dark/
(4) Children and Bedtime Fears and Nightmares – https://www.sleepfoundation.org/articles/children-and-bedtime-fears-and-nightmares
(5) Treated? – https://www.healthline.com/health/nyctophobia#outlook