Afla din articolul de mai jos ce este amnezia infantila, care sunt explicatiile posibile – de ce nu ne amintim primii ani de viata?
CUPRINS:
1. Ce este amnezia infantila?
2. Care este explicatia?
La fel ca multe alte lucruri pe care copiii le invata sau le dezvolta pe masura ce cresc, capacitatea de a-si aminti sau memoria este o abilitate care se dezvolta cu timpul. Desi experientele timpurii sunt importante pentru dezvoltarea personala si in viata in general, ca adulti nu ne amintim nimic sau foarte putin din acele evenimente timpurii. In general, nu ne amintim nimic din primii 3-4 ani de viata si doar amintiri fragmentate ale evenimentelor care s-au intamplat intre varsta de 4 – 7 ani. Acest fenomen este adesea numit amnezie infantila. Reprezinta o incapacitate atat a copiilor, cat si a adultilor de a-si aminti episoade petrecute inainte de varsta de 3-4 ani.
Exista patru pasi de baza pentru crearea si accesarea unei noi amintiri. Acestea implica:
Amnezia infantila se refera astfel la incapacitatea de a ne aminti primii ani de viata – amintiri autobiografice. Este o forma de amnezie ce apare in mod natural. Se crede ca aceasta forma de amnezie este data de imaturitatea creierului si incapacitatea de a retine locuri sau evenimente.
Amnezia infantila este singurul tip de amnezie care este o parte normala a dezvoltarii umane. Toate celelalte tipuri de amnezie sunt cauzate de traume, leziuni sau boli sistemice. In general, exista doua mari categorii de amnezie. Amnezia retrograda este diagnosticata atunci cand nu va mai puteti aminti informatiile din trecut. Amnezia infantila este o forma de amnezie retrograda. Amnezia anterograda apare atunci cand nu va mai puteti forma amintiri noi.
In prezent, nu se stie cauza exacta a amneziei infantile. O ipoteza principala e ca aceasta forma de amnezie este o consecinta a modului in care creierul nostru se dezvolta. Sigmund Freud considera ca amintirile din copilarie sunt reprimate si astfel uitate. Totusi, teoriile moderne se concentreaza pe dezvoltarea cognitiva si sociala ca un predictor pentru amnezia din copilarie. O posibila explicatie a amneziei infantile este lipsa dezvoltarii neurologice, adica dezvoltarea partilor creierului care sunt responsabile de stocarea si regasirea amintirilor episodice.
Motivul principal pentru care nu ne amintim nimic din primii 3-4 ani de obicei este ca hipocampul, partea creierului responsabila de formarea amintirilor, nu este complet dezvoltat. Acest lucru este din cauza productiei rapide de noi cai neuronale in copilarie, care perturba retelele existente de amintiri si le face inaccesibile. Rata rapida de productie a neuronilor in copilarie se crede ca este motivul din spatele amneziei infantile. Cand acesti neuroni noi sunt integrati in circuitele hipocampice pentru a forma noi conexiuni, masele acestor neuroni perturba retelele existente de amintiri deja formate, ducand la disparitia amintirilor din primii ani.
Capacitatea noastra de a ne aminti lucruri pentru perioade lungi de timp se imbunatateste progresiv pe parcursul copilariei. Pe masura ce trecem de prima etapa a copilariei, neurogeneza incetineste, iar hipocampul atinge un echilibru mai bun in ceea ce priveste memoria. Marimea hipocampului se dubleaza in primii 2 ani de viata si in cele din urma dezvolta conexiuni necesare pentru a stoca amintiri episodice. Amintirile episodice sunt acele amintiri despre experiente, situatii si evenimente din viata noastra. Pe masura ce apar aceste schimbari, in cele din urma obtinem capacitatea de a stoca amintiri.
Conform acestei explicatii, amnezia infantila apare nu din cauza pierderii amintirilor in timp, asa cum sugerase Freud, ci mai degraba din cauza incapacitatii de a stoca informatiile acestor amintiri. Lipsa amintirilor stocate, conform acestei teorii, este din cauza imaturitatii creierului.
Vezi si: Etapele dezvoltarii copilului – ghid pentru parinti
Se crede ca amintirile devin mai puternice atunci cand au o componenta emotionala. Se refera la evenimente care au avut sens pentru noi sau experiente care au generat sentimente intense, cum ar fi tristete, dragoste, fericire sau durere. Copiii mici nu au o gama complet dezvoltata de emotii. Ca rezultat, experientele din copilarie s-ar putea sa nu se inregistreze cu aceeasi semnificatie emotionala ca cele pe care le avem in timpul adolescentei sau la varsta adulta. Deoarece aceste amintiri au mai putina greutate si semnificatie emotionala, se pot estompa mai usor pe masura ce crestem.
In ciuda faptului ca oamenii nu isi amintesc prea multe din primii ani de viata, cercetarile sugereaza ca bebelusii isi pot forma unele amintiri totusi. In primele zile de viata, bebelusii isi pot aminti chipul mamei si il pot distinge de chipul unui strain. Cateva luni mai tarziu, bebelusii pot demonstra ca isi amintesc mai multe fete familiare zambind cel mai mult celor pe care ii vad mai des. Copiii mici au, de asemenea, alte forme de memorie care nu implica hipocampul si acestea joaca un rol vital in dezvoltarea copilului. Memoria este implicata in invatarea abilitatilor precum statul in picioare, primii pasi sau hranirea.
De fapt, exista mai multe tipuri diferite de amintiri in afara de amintirile autobiografice. Exista amintiri semantice sau amintiri ale faptelor. Exista, de asemenea, amintiri procedurale sau amintiri despre cum sa efectuati o actiune. Sugarii isi pot forma unele dintre aceste categorii de amintiri inca de la o varsta frageda.
Etape ale memoriei de la nastere pana la maturitate:
Memoria noastra incepe cu adevarat sa se imbunatateasca de la 8 -10 ani.
Sigmund Freud a fost unul dintre primii care a sugerat o legatura intre trauma din copilarie si lipsa amintirilor. Trauma poate afecta cu siguranta memoria. Insa, daca nu avem nicio amintire despre ceva rau ce s-a intamplat si nimic altceva din viata nu pare suspect, atunci probabil ca nu este vorba despre reprimarea amintirilor – ci este o amnezie normala din copilarie.
Unii copii raspund la traume prin disociere sau detasare mentala, ceea ce ar putea afecta modul in care isi amintesc ce s-a intamplat. Altii pur si simplu refuza sa se gandeasca la trauma si sa blocheze evenimentul, dar acest lucru nu este acelasi lucru cu amnezia de fapt. Cauzele comune ale reprimarii amintirilor din copilarie includ abuz fizic, sexual sau psihologic, dezastre naturale si razboaie, violenta domestica, pierderea unei persoane dragi, accidente si boli grave. In cazul unor astfel de situatii poate sa apara reprimarea amintirilor uneori. Insa, este putin probabil sa uitati complet incidentele traumatice – de obicei sunt amintiri distorsionate cu privire la ceea ce s-a intamplat.
Referinte:
(1) https://psychcentral.com/blog/childhood-amnesia-why-cant-we-remember-the-early-years
(2) https://www.webmd.com/children/what-is-infantile-amnesia
(3) https://www.jaacap.org/article/S0890-8567(09)63726-6/fulltext
(4) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5754038/
(5) https://news.yale.edu/2021/05/21/brains-memory-center-stays-active-during-infantile-amnesia
Surse foto: Pexels
Părinții care locuiesc la curte și dispun de un spațiu mai generos, optează pentru amenajarea…
Ai născut recent, ești în al nouălea cer, dar parcă ceva s-a schimbat. Cu toate…
Mâine, 3 octombrie 2024, se dă startul celei mai mari expoziții din România dedicate copiilor…
Descoperă gama noastră de produse pentru prânz, concepute special pentru a oferi confort, siguranță și…
Gastroenterita pediatrică poate avea cauze variate; de identificarea lor corectă depinde instituirea tratamentului adecvat. Din…
Un frigider cu Wi-Fi poate fi controlat de la distanță cu ajutorul unui app dedicat,…