Tipatul la copii poate avea efecte atat pe termen scurt, dar si pe termen lung asupra sanatatii mentale, emotionale si fizice a celui mic. Iata care pot fi aceste efecte si ce pot face parintii pentru a evita sa tipe la copii.
CUPRINS:
1. Tipatul la copii – informatii generale
2. Tipatul la copii – efecte asupra celor mici
3. De ce tipatul nu functioneaza ca metoda de disciplina?
4. Cum evitam sa tipam la copii – recomandari
Tipatul la copii – informatii generale
In perioadele de stres crescut, rutinele si regulile normale ale unei familii se schimba. Cresterea nivelului de anxietate, tristete sau furie ii poate determina pe copii sa aiba anumite comportamente negative sau tantrumuri. Cand parintii raspund prin tipete, reactiile lor le pot alimenta rapid pe ale copiilor si invers, ducand la certuri si conflicte.
Nu exista parinte perfect. Este normal ca in anumite situatii sa simti ca iti pierzi rabdarea si nu te mai poti controla. Uneori copiii par sa apese anumite butoane si sa intensifice aceasta lipsa de rabdare a parintilor, de multe ori prin sfidare, anumite reactii, comportamente, cuvinte sau tipete. In unele cazuri, ca parinti, devenim furiosi si coplesiti, ajungem sa ridicam vocea la copil, chiar daca asta rareori rezolva situatia. Copilul poate deveni linistit pentru o perioada scurta, dar tipatul nu va corecta comportamentul – ba chiar poate avea efecte negative severe. Sa ramai calm in situatii grele este o regula de aur, insa de multe ori este dificil sa reusesti. Cu toate acestea, trebuie sa nu uitam ca actiunile noastre ca parinti au implicatii majore asupra copiilor.
Este important ca parintii sa isi controleze aceste reactii – tipetele si disciplina verbala dura pot avea efecte negative similare cu cele ale pedepselor corporale. Citeste mai multe despre Pedepse – ce efecte au asupra copiilor si ce alternative exista.
Tipatul la copii – efecte asupra celor mici
Copiii la care se tipa in mod constant sunt mai susceptibili de a avea probleme de comportament, anxietate, depresie, stres si alte probleme emotionale, la fel ca acei copii care sunt victimele pedepselor fizice. Studiile au aratat ca efectele mentale si emotionale ale disciplinei verbale dure sunt comparabile cu efectele negative ale pedepselor corporale.
Efectele psihologice pe termen scurt ale tipatului la copil includ:
- comportament agresiv;
- teama si anxietate;
- furie sau frustrare;
- retragere.
Efectele pe termen lung ale tipatului la copil includ probleme cu stima de sine, probleme de comportament, anxietate, depresie etc. Iata cateva informatii pe larg despre aceste efecte:
Afectarea stimei de sine
Tipatul la copil poate face si mai mult rau cand este insotit de cuvinte jignitoare, abuzive, cand se induce vina sau rusinea. De multe ori, cand parintele tipa la copil, inseamna ca si-a pierdut cumpatul, avand tendinta si de a face anumit remarci sau comentarii jignitoare – ceea ce poate afecta negativ stima de sine a copilului si increderea in sine.
Daca tipatul la copii nu este un lucru bun, tipetele care vin cu jigniri si insulte pot fi calificate drept abuz emotional. Pot creste considerabil riscul de probleme cum ar fi anxietatea, stima de sine scazuta si agresivitatea crescuta. De asemenea, ii predispune pe copii pe viitor la risc mai mare de hartuire, deoarece apar probleme cu intelegerea limitelor sanatoase si respectul de sine.
Probleme de comportament
Daca furia si agresiunea asociata, cum ar fi tipetele, fac parte din ceea ce un copil percepe ca fiind „normal” in familia sa, comportamentul sau va reflecta acest lucru. Tipetele si disciplina verbala dura au consecinte grave asupra copiilor. Cresc riscul de probleme de comportament si simptome depresive. De asemenea, copiii pot dezvolta la randul lor un comportament agresiv si violent – pentru ca cei mici invata cel mai bine din exemplele pe care le vad in jur.
Unii parinti folosesc tipetele ca pe o solutie rapida pentru a „corecta” comportamentul negativ sau pentru a preveni comportamentul negativ al copilului in viitor. Cu toate acestea, studiile arata ca tipatul poate duce de fapt la mai multe probleme si poate agrava comportamentul negativ al unui copil. In multe cazuri, copiii la care se tipa nu doar ca nu isi schimba comportamentul, ci reactioneaza intensificand acel comportament nepotrivit. Cu cat parintele tipa mai mult, cu atat comportamentul negativ al copilului se intensifica.
Tipatul la copil creeaza un cerc vicios – cu cat parintii tipa mai mult, cu atat copiii se comporta mai rau, ceea ce, la randul sau, duce la mai multe tipete. Pentru a rupe acest ciclu, este important sa folositi in schimb metode alternative de disciplina care nu implica tipete. Copiii invata in caz contrar ca tipetele sunt o abordare corecta de a rezolva conflictele. Cand tipi, ii arati copilului involuntar ca asa trebuie sa procedezi pentru a face fata furiei si conflictelor. Copilul va imita aceste comportamente pe viitor.
Modificari in dezvoltarea creierului
Tipetele si alte tehnici dure de parenting pot schimba modul in care creierul unui copil se dezvolta. Asta deoarece creierul uman proceseaza evenimentele negative mai repede decat pe cele pozitive. Studiile au sugerat ca pot aparea anumite modificari in zonele creierului care proceseaza sunetele si limbajul.
Risc mai mare de depresie si anxietate
Pe langa faptul ca cei mici se simt raniti, speriati sau tristi atunci cand parintii lor tipa la ei, abuzul verbal are capacitatea de a provoca probleme psihologice mai profunde care pot persista pana la varsta adulta. Multe studii arata o legatura intre abuzul emotional si depresie sau anxietate.
Efecte asupra sanatatii fizice
Experimentarea stresului in copilarie poate avea un impact pe termen lung asupra sanatatii fizice. Copiii la care se tipa des si sunt abuzati verbal pot prezenta un risc mai mare de anumite probleme de sanatate la varsta adulta.
De ce tipatul nu functioneaza ca metoda de disciplina?
Exista mai multe motive pentru care tipatul NU este o forma corecta de disciplina – ci mai degraba o greseala comuna de disciplina. Nu numai ca tipatul este daunator pentru copii, dar nici nu este o strategie de disciplina eficienta. Daca te simti deja frustrat de comportamentul copilului, tipatul nu va face decat sa creasca nivelul de frustrare. Ridicarea vocii poate transforma rapid o usoara iritare in furie severa. De asemenea, creste probabilitatea de a face remarci jignitoare sau de a folosi critici prea dure.
Cand tipam la cei mici practic le spunem indirect ca agresivitatea este permisa si normala
Copilul invata ca agresivitatea este o modalitate acceptabila de a comunica. Asa cum pedeapsa corporala il va invata ca agresivitatea fizica este o modalitate de a disciplina, copilul va vedea tipetele ca pe o modalitate de a-si impune punctul de vedere atunci cand exista o problema sau un conflict.
Cand tipi la copil si ii spui „Nu mai face asta” nu ii arati practic ce si cum sa faca
Tipatul nu este o metoda prin care copilul sa poata invata ceva. Studiile au aratat ca celor mici (si nu numai) le este mult mai greu sa functioneze bine din punct de vedere cognitiv atunci cand creierul este inundat de emotii dureroase, ca anxietatea sau frica. Pe scurt, acesta este motivul pentru care tipatul nu functioneaza – copiii sunt coplesiti de emotie si nu isi vor aminti mare lucru din ceea ce ai vrut sa le transmiti – dar cu siguranta vor retine cuvintele jignitoare.
De fiecare data cand ridici vocea, scade receptivitatea din partea copilului
Tipatul in general, indiferent de context, este o expresie a furiei. Ii sperie pe copii si ii face sa se simta nesiguri, simt ca nu sunt iubiti si acceptati. Calmul, pe de alta parte, este linistitor, ceea ce ii face pe copii sa se simta iubiti si acceptati in ciuda comportamentului. Cei mici trebuie sa invete abilitati care sa-i ajute sa-si regleze emotiile si sa-si gestioneze comportamentul.
Pierderea controlului inseamna pierderea respectului
Este greu pentru copii sa aiba incredere si respect pentru cineva care tipa la ei. De multe ori resimt furie sau teama. Multi copii vor opri un anumit comportament atunci cand tipati la ei, dar sentimentele subiacente de durere si tristete persista – se vor simti raniti emotional si afectati, iar astfel de sentimente pot sa persiste toata viata. In functie de personalitatea copilului, este posibil sa observati o crestere a nivelului de agresivitate sau faptul ca cel mic se retrage si devine mai inchis.
Cum evitam sa tipam la copii – recomandari
Copiii invata din exemplele pe care le vad in jur cel mai bine. Experientele de viata, impreuna cu interactiunile pe care le au cu parintii sau ingrijitorii ii ajuta sa invete cum sa rezolve problemele, sa faca fata diferentelor de opinie si sa-si controleze furia. Copiii oglindesc foarte des comportamentul parintilor. Daca tipi la ei, probabil ca vor tipa inapoi la tine si percep acest tip de comportament ca fiind „normal”.
Desi nu poti controla emotiile si reactiile copilului, poti invata sa le controlezi pe ale tale. In primul rand, acorda atentie emotiilor tale si factorilor care declanseaza aceste reactii – pot fi anumite convingeri ale tale ce pot proveni chiar din propria copilarie. Evita sa faci anumite presupuneri pe baza comportamentul copilului (de exemplu ca nu esti un parinte bun) – acestea pot provoca emotii precum furie si resentimente si pot duce la reactii negative. De asemenea, e important sa ai asteptari realiste in ceea ce priveste comportamentele copilului. De exemplu, daca este inca foarte mic, nu va avea capacitatea cognitiva de a lua pe deplin in considerare emotiile sau punctul de vedere al altei persoane. Tine cont de varsta copilului si personalitatea sa.
Cand simti ca urmeaza sa tipi la copil – ce sa faci?
Cand te simti furios si frustrat si simti ca apare tendinta de a tipa, primul pas este sa faci o pauza si sa incerci sa te abtii temporar de la a spune orice. Daca te desprinzi de situatie pana cand iti vei recapata calmul, nu vei alimenta focul. Respira profund si incearca sa repeti o mantra de calmare. Poate fi indicat sa pleci in alta camera cateva minute, daca acest lucru este posibil. Daca simti ca iti creste nivelul de furie sau frustrare, cel mai bine este sa iei o pauza cateva minute intr-o alta camera, pentru a te calma. Evitati sa comunicati si sa tineti lectii atunci. Discutati si explicati abia dupa ce va calmati.
Vorbeste cu blandete, dupa ce ambii v-ati calmat. Spune-i copilului de ce esti nemultumit de comportamentul lui si ce ai vrea sa faca diferit in viitor. Incearca sa vezi lucrurile si din punctul de vedere al copilului si vezi de unde vin aceste crize de furie sau probleme de comportament. Despre furia la copii si recomandari utile poti citi pe larg aici. Contactul vizual poate fi o interactiune puternica intre adult si copil. Unii copii sunt intimidati cand adultii le vorbesc de sus. Este mai bine sa te cobori la nivelul sau din punct de vedere fizic atunci cand ii explici ceva.
Identificarea factorilor declansatori
Este important sa recunoasteti factorii declansatori – atat pentru comportamentul copilului, cat si pentru reactiile voastre. Trebuie sa intelegeti motivele pentru care rabufniti – poate fi vorba deespre reprimarea unor emotii, nevoi neimplinite, anumite convingeri, asteptari nerealiste privind comportamentul copilului, tendinta de a lua lucrurile personal etc. Trebuie sa identificati aceste cauze, apoi sa cunoasteti factorii declansatori si sa gestionati eficient furia in relatie cu cei mici. Citeste mai multe despre gestionarea furiei in relatie cu copilul.
De asemenea, este indicat sa stabiliti anumite limite, reguli, consecinte ale unui anumit comportament, care sa vina cu un avertisment corect.
Uneori, oricat am incerca, se poate intampla sa ne pierdem cumpatul si sa tipam la copil. Mergi la copil dupa ce te-ai calmat, la scurt timp dupa ce ai tipat la el si explica ce te-a suparat, incepand prin a-ti cere scuze. Daca te straduiesti sa nu mai tipi la copil, probabil ca vor exista mai putine astfel de situatii in viitor. Este important sa depui cu adevarat eforturi pentru a evita sa tipi la copil.
Imbunatatirea comunicarii parinte-copil
Modelarea comportamentului este importanta. Atunci cand parintii practica autoreglarea sanatoasa, ii ajuta pe copii sa invete cum sa se autoregleze la randul lor. Discutati cu cei mici despre emotii – toata gama de emotii (va puteti ajuta de filme, carti, carduri despre emotii, jocuri etc.). Furia este un sentiment normal din care se poate invata daca este gestionata corespunzator. Cei mici trebuie sa inteleaga ca toate emotiile sunt normale, de la bucurie si entuziasm la tristete, furie, gelozie si frustrare, dar trebuie gestionate in mod corespunzator.
Incurajati copilul sa isi exprime emotiile. Manifestati empatie atunci cand cel mic isi exprima emotia – orice fel de emotie. Acest lucru il ajuta pe copil sa inceapa sa-si recunoasca si sa-si accepte propriile sentimente, care este primul pas pentru a invata sa le gestioneze. Odata ce copiii isi pot gestiona emotiile, isi pot gestiona si comportamentele.
Citeste si: Nevoile emotionale ale copilului – tot ce trebuie sa stii ca parinte
Uneori poate fi necesar sa solicitati ajutor de specialitate, mai ales daca va confruntati des cu stari de furie care se revarsa asupra copiilor. Un terapeut va poate ajuta sa dezvoltati modalitati de a va pastra calmul si de a preveni anumite izbucniri, precum si sa evitati si sa remediati efectele daunatoare ale furiei asupra relatiei cu cei dragi.
Referinte:
(1) https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/27544890/
(2) https://www.medicinenet.com/can_yelling_at_a_child_be_harmful/article.htm
(3) https://childmind.org/article/calm-voices-calmer-kids/
(4) https://www.webmd.com/parenting/features/stop-yelling-at-your-kids
Despre autor
